Viata si acordeoane » Wikiexperiment. Sa scriem impreuna portretul tanarului corporatist .ro

Wikiexperiment. Sa scriem impreuna portretul tanarului corporatist .ro

Postat in Manifest de Mihai Morar pe 26 April 2007, la ora 12:55 pm

Imi beau ”cafeaua de dupa” la Zvon si de o jumatate de ora recitesc comment-urile de la De ce-uri cu un singur raspuns. Raluca . Si-mi vine in minte un wikiexercitiu al lui Catalin Tolontan. Degeaba as incerca sa-l scriu singur, ar iesi doar un coltz de poza. Impreuna putem sa surprindem imaginea fidela. Pentru ca, vorba lui Balkan Express, we’re in this together.

Brief de creatie:

1. Wikiarticolul va purta titlul : ”Portretul corporatistului la tineretze”

2. La Comments puteti scrie fiecare cel mult doua-trei fraze. Vreau lucruri simple, imagini vii, amanunte pe care ochiul liber nu le vede. In nici un caz: teorii corporatiste, codul muncii, ”de vina e sistemul”

3. Articolul va fi, in forma finala, o marturisire ”la persoana intai”. Asa ca, pentru a-mi usura munca de sinteza, puteti sa postati direct in felul asta.

4. Finalul wikiarticolului este acesta:

”…Am adormit tinand in poala singurul suflet din casa: MacBook-ul de 2.0 Ghz. Mi-am luat MacBook ca sa nu-mi reprosez ca n-am deschis o carte de luni de zile. In fond, munca n-a omorat pe nimeni.”

Restul va apartine!

Deadline ( c-asa e corporate): Vineri, ora 12.00. Dupa care, la 13.00 il urc pe blog. Spor! Sunt curios ce-o sa ne iasa.

205 raspunsuri la 'Wikiexperiment. Sa scriem impreuna portretul tanarului corporatist .ro'

Abonare la comentarii cu RSS sau TrackBack pentru 'Wikiexperiment. Sa scriem impreuna portretul tanarului corporatist .ro'.

Comentariul lui Gusti Roman:
April 26, 2007

Baietelul meu ride in hohote. Ma joc cu el si se agata de joaca asta ca un flamind care zareste o farfurie cu ciorba. Daca as avea mai mult imp …
Comentariul lui Camelia:
April 26, 2007

De cate ori alergam asta iarna in parc, noaptea, ca ziua eram la serviciu, in blocul turn din Charles de Gaulle mereu vedeam oameni muncind si la 9-10 seara. Palida consolare dar eu macar reuseam sa si alerg.
Comentariul lui delphi:
April 26, 2007

de abia am ajuns acasa acu la 9:15 ca avem deadline si ne tine seful… asta e, da’ am uitat sa pun berea la rece si pe prima o beau calda, iar pe urmatoarele daca nu adorm, o sa le iau cand baga astia publicitate…
Comentariul lui Anda:
April 26, 2007

Am avut sansa sa lucrez pret de o vara la o mare agentie de publicitate. Aveam 21 de ani. Cand am intrat prima oara in holul companiei am avut senzatia acuta ca nu sunt “de-acolo”. M-am simtit brusc prost imbracata, prost pieptanata si nelalocul meu. Am trecut cu bine de primul soc: cel al biroului de creatie in care urma sa imi desfasor activitatea. Pe cartea mea de vizita scria copywriter, desi eu abia absolvisem cursul de publicitate din curricula facultatii. Directorul de resurse umane ne asigurase insa ca mintea noastra proaspata si imaginatia erau ingredientele suficiente pentru a ne descurca onorabil.
Al doilea soc a fost a doua zi dimineata cand secretara a notat 9.02 - minutele pe care le intarziasem la program. La ora 18.00 mi s-a sugerat ca desi programul se termina teoretic la 18, nu da bine sa rupi usa. Mai spre 19.30, pot sa incep sa imi strang lucrurile si sa o iau spre casa. In saptamanile urmatoare am aflat ca pauza de masa (30 de minute) nu e pentru socializare ci ca sa-ti rozi sandwhch-ul. Apoi, daca voiam sa ies din firma trebuia sa spun clar unde ma duc. In timpul programului trebuia sa completez un time-sheet in care sa specific clar ce am facut de la 9 la 10, apoi de la 10 la 11 si asa mai departe. Pentru fiecare minut, trebuia sa dau socoteala. Nu aveam voie sa vorbesc cu nimeni despre ce faceam la serviciu (de teama sa nu afle concurenta proiectele la care lucram) dar la 21 de ani castigam de trei ori cat castiga tatal meu dupa 20 de ani de munca.
Dupa al doilea salariu incasat (pe drepturi de autor, lucram fara carte de munca, evident) mi-am dat seama ca intre 20.00 si 9.00 nu prea sunt deschise magazinele. Ajungeam acasa, ma asezam in fata televizorului si adormeam cu telecomanda in mana.
DTP-istul care ne-a facut cartile de vizita era destul de nemultumit ca se ocupa de ceva inutil: de ce v-or mai da carti de vizita, oricum va concediaza peste o luna.
Asa a fost. Seniorii in ale creatiei publicitare se intorsesera din vacanta. Dar nu a fost concediere ci “rotire de personal intre agentii”. Ca sa ne pregateasca pentru rotatie, directorul de personal s-a mutat in biroul nostru si pret de trei saptamani, in continuu, ne-a spus in diverse moduri ca suntem prosti, inutili, netalentati, batuti in cap, dispensabili. Cand mi s-a propus sa plec la o “agentie - sora” am zis da, cu toata gura.
La noua agentie la care am ajuns prin rotatie, aveam sa fac cunostinta cu sedintele obligatorii de dimineata si cu week-end-urile de vizionari la care era bine sa participi. Era noaptea devoratorilor de publicitate fara pauze, de dimineata pana seara. Si luni o luam de la capat. Aici ma angajasera cu mentiunea ca daca vor gasi pe cineva cu mai multa experienta decat mine, cu parere de rau, vor renunta la serviciile mele. Dupa alte doua luni de agonie (in care invatasem pe dinafara nu doar compozitia chimica si profilul consumatorului ci si semiotica firului de iarba de pe eticheta unui produs ce-mi fusese repartizat) au gasit pe cineva cu mai multa experienta. Si, cu parere de rau, au renuntat la mine. Am ales atunci si eu sa renunt la publicitate. Astazi am 31 de ani si inca locuiesc cu chirie, nu-mi permit prea multe si probabil, daca as intra in sediul primei companii de publicitate pentru care am lucrat, m-as simti la fel de “nelalocul meu”. Dar respir.
Comentariul lui George:
April 26, 2007

Off-topic: Cred ca Camelia nu a inteles despre ce e vorba. Sper sa nu se supere daca ii folosesc o bucata de idee.

On-topic: Continuand de la Gusti:
… n-as raspunde la telefon. Imi taraie in cap, impreuna cu miorlaitul sefei, grimasele clientilor, paraitul Windows XP-ului, vajaitul motorului, clipocitul Excel-ului si tacerea rece care ma loveste cand ma uit pe geam, noaptea, la cei care nu sunt la locul de munca.
Comentariul lui pax:
April 26, 2007

un punct de vedere cu-adevarat critic, daca suporta cineva:
http://corporatistul.gigel.org/
Comentariul lui Radu Moiceanu:
April 26, 2007

Muncesc pentru ca pot, cresc sa fiu mare. De sus din turn viata se vede altfel. Pare a fi mai buna decat cea de jos. Noi putem sa refacem tara, lumea. Noi putem orice. Raluca a esuat, dar alte milioane merg inainte. Legea junglei - nu putem sa o ignoram sau sa credem cumva ca viata nu e o cursa. Tanarul corporatist japonez a iesit de mult la pensie. La fel vom face si noi candva. Probabil ca nu toti, dar in mod sigur sigur nu va exista pauza de munca de la 1 la 2. Vrem sa traim bine. Si nu Basescu-bine. Bine.
Comentariul lui Mihai Morar:
April 26, 2007

concluzii pana acum:
- insist. 2-3 fraze! pentru coerentza.
- rog adresare la pers 1 singular. chiar daca nu va povestiti experientzele personale.
- eu l-as fi vazut la feminin. dar nu e nici o problema. articolul este al vostru. eu doar compilez ca sa se potriveasca virgula cu finalul meu. puteti inainta pe ambele genuri. feminin sau masculin.
multam!
Comentariul lui Cezar:
April 26, 2007

Mie imi place sa muncesc si nu m-as simti bine intr-o companie in care nu as avea posibilitatea sa muncesc cat vreau eu. Pana la urma e alegerea fiecaruia cum vrea sa isi petreaca timpul, iar eu aleg sa muncesc - nu pentru bani, nu pentru promovare - pentru ca imi place.
Comentariul lui Dan:
April 26, 2007

Sunt in franta,un stagiu la ditamai corporatia siemens.
Scopul meu…a testa pana unde se poate impinge la limita sistemul corporatist
Rezultate partiale….
5 sedinte sarite
programul de la 9-12 si 14-17 transformat in 10.30-12 2.30-16
o singura pagina de word scrisa in 2 luni
“le pont” pentru 1, 8 respectiv 18 mai pontat ca as fi la lucru dar cum nu e nici un sef nu o sa vin nici eu
sunat mama, tata, prietena, colegii in fiecare zi pe mobil in romania si vorbit cu fiecare minim 10 min *6 asta da o ora
presa electronica zilnic rasfoita pana in panzele albe
pauza de cafea, pauza de tigara, pausa de pipi, pauza de caca, pauza de lene, pauza sa treaca vremea, pauzaaaaaaaaaa

deadline: 31 mai..dar cum Poli joaca finala pe 26 mai in 25 mai ma intorc in tara pe motiv ca sunt surmenat si bolnav

se paote, incercati doar….
Comentariul lui zugu:
April 26, 2007

Hai c?-i bun?!

Lua?i de aici corporati?ti: http://corporatistul.gigel.org/
Comentariul lui Gigel(a):
April 26, 2007

Am ochii carpiti dimineata, ma spal,ma-mbrac s-o iau la goana promitandu-mi o seara de sex. Prima cafea invariabil la benzinarie, 3 tigari arse rapid pe drum ca la munca n-am vreme de asa ceva si nici chef de priviri cretin-mustratoare. Sosire, cat e ceasu’ cafea ( a doua din cele fara numar). Telefoane, sedinta, nervi, englezisme idioate, la 6 iti arunci un ochi pe fereastra, tu pleci la 9 mai e.
Acasa la 10, un dus, mananci, TV pornit, laptop pe genunchi, injuri netu’ si conexiunea de 2 bani. Urli la copil, la sot, adormi in fund cu laptopu’ in brate tarziu, dupa 1 noaptea…
A doua zi am ochii carpiti dimineata, ma spal,ma-mbrac s-o iau la goana promitandu-mi o seara de sex. O sa vad eu cu cine, parca zicea aseara ca-si baga picioarele in ea de viata.
Comentariul lui Silviu Balanica:
April 26, 2007

Deci iar ma trezesc intr-un pat de hotel si nu stiu in ce oras ma aflu. Sunt responsabil de 15 judete din tara. Mi-am luat apartament in Bucuresti, cu credit de la banca si nici macar o noapte nu am dormit in el. De renovat s-au ocupat apropiatii. Adica EU castig bani si nici macar nu ma pot “bucura” de ei.
Comentariul lui Elena:
April 26, 2007

cateva nopti la rand visez cum caut solutiii pentru problemele clientului. vine deadline-ul si mai vine si evaluarea de final de quarter. mai e o saptamana si oprim asistenta pentru produs. nu ma lasa constiinta sa las clientii cu ochii in soare asa ca urmeaza o saptamana cu cate 14 ore pe zi neplatite la birou, in speranta ca voi confirma problemele raportate si voi putea obtine de la echipa de dezvoltare ajutor. maine se dau bonurile de masa si mi-am trecut in calendar vizita la mama.
Comentariul lui Mihaela:
April 26, 2007

alerg de nebuna pe la 8 seara sa cumpar hainute pt botezul unde voi fi nasa pt ca am realizat ca azi e marti si sambata e petrecerea de care stiam de acum 2 luni. in acelasi timp, barbata-miu trebuie sa aranjeze discounturi pt varu’ x care vrea si el un teve color exact marca pt care isi sacrifica asta noptile.

si ma intreb: printre proiecte, bugete, dead-line-uri, oferte, clienti, de ce ne mai incurcam timpul cu rude, fini, nasi, parinti, prieteni? cand le facem si pe astea si de ce?

probabil din cauza ca traim din munca nu pentru munca…
Comentariul lui Razvan:
April 26, 2007

Ma urc in RATB, intre 2 persoane de varsta a 3-a care ma impung cu sacosele, imi deschid cartea, si ma bucur ca macar 30 de minute voi fi intr-o alta lume, una mai calma… ridic capul, si gata, trebuie sa cobor…
Comentariul lui Matei:
April 26, 2007

Va invartiti atat in jurul cozii ca vai saracii din multinationale cat muncesc. Muncesc pentru ca vor sa urce in cariera (alegerea lor) si pentru niste salarii extrem de bune. Dar despre chirurgi de exemplu, care lucreaza in spitale de stat, uneori si cu 30-36 de ore nedormite (atunci cand fac si garzi) si care sunt platiti cu muuult mai putin decat un tanar corporatist….si ei nu mai sunt obositi, nu mai zice nimeni despre ei “vai saracii uite cat muncesc”…..auzi doar “uite-al dracu ce spagi ia”.
Comentariul lui gusti:
April 26, 2007

mihai, incearca sa pui citeva fraze din cele de mai sus cap la cap pt a se prinde ideea ca trebuie continuitate
Comentariul lui Roxada:
April 26, 2007

Nu conteaza cat de mult muncesc tot nu-i suficient….Daca incerc sa ma plang mi se sugereaza “capul jos si joc de glezne”, nu trebuie sa am timp sa gandesc…trebuie doar sa execut….nu am timp nici macar sa-mi caut altceva de lucru, nu am timp sa ma duc la interviuri…Ma gandesc cum ar fi daca as lucra in alta parte…UNDE?…dar daca as pleca mai devreme de la birou…ce as putea face cu timpul meu? Ah…n-am timp de toate astea….mai tarziu….mai am un pic si poate ajung partener…dupa aceea mai vedem…acum trebuie doar sa muncesc, sa muncesc, sa muncesc…
Comentariul lui Gia:
April 26, 2007

…..nu dorm mai devreme de ora 2 noaptea….serviciul meu se termina la ora 11 si stau pana la 2 pt a avea impresia ca mai am o viata sociala si mai reusesc sa vorbesc cu putinii amici care mai sunt online…pe la 1 noaptea…
Comentariul lui Maria:
April 26, 2007

Plec in vacanta, in farsit! Uraaa!!! Maine dimineata. Dupa ce mi-am anuntat toti clientii ca in sfarsit imi iau 5 zile libere. Pun pariu pe ce vrei ca luni dimineata, la prima ora, e-mailul meu o sa colcaie de proiecte, unul mai urgent ca altul.
Comentariul lui Io:
April 26, 2007

as vrea sa fug azi. la propriu. e atat de frumos pe strada. am obosit. sunt atat de multe lucruri de facut in agentie. nu am timp de mine. frigiderul de acasa e gol si scos din priza. ma intorc in fiecare seara tarziu doar pentru a dormi. si a doua zi din nou…
Comentariul lui robert:
April 26, 2007

Ce bine e in ziua deadline-ului ca tocmai a trecut, da nu tine mai mult de o ora ca vine altu’
Ce bine e cand plec la unu noaptea de la birou ca nu mai e deloc trafic pe in Bucuresti si cand ma opreste politia sa-mi puna fiola fac bancuri cu ei…
Ce misto ca o sa-mi iau (alta) masina, da nasol ca n-ajung la drive test ca se inchide la 6!
Comentariul lui Mihai Morar:
April 26, 2007

GUIDELINE:

Nu povestiti o zi intreaga. Incercati sa va reduceti la o sg. secventa. Ex: postul lui Gusti. O poza care v-a ramas intiparita in minte. O poza. Atat.
Comentariul lui elena:
April 26, 2007

“we’re all in it together” e bucata de slogan de pe un afis publicitar din filmul brazil al lui terry gilliam . sloganul intreg e: “happiness! we’re all in it together”. afisul ala e imaginea cea mai potrivita pentru ce incerci sa faci aici.
Comentariul lui ionescu:
April 26, 2007

vin la servici doar in costum, ma cred superior tuturor pentru ca am pantofi de firma, nu salut oamenii de la alte firme din aceeasi cladire pentru ca ei nu lucreaza la multinationala ca mine
Comentariul lui Moa:
April 26, 2007

E 7.30. M-am imbracat in graba, am baut o cafea pe fuga. Am facut 8km pina la birou intr-o ora si jumatate., bara la bara, n-am schimbat a treia. Nimic neobisnuit.

Pe monitorul calculatorului ma asteapta post-it-uri cu task-uri si numere de telefon ramase de ieri. In inbox am o duzina de mesaje necitite sosite peste noapte. Jumatate sunt de la sefu’ care iar vrea sa-mi dovedeasca ca a stat mai mult ca mine peste program. Nimic neobisnuit.

Primesc pe mail un mesaj de la o prietena. Nu pare a fi una din acele scrisori pe care trebuie s-o trimiti in urmatoarele zece minute sau altfel vei suferi amarnic tu si urmatoarele trei generatii. E despre Raluca, fost manager la EY… Asta e ceva neobisnuit.
Comentariul lui georgescu:
April 26, 2007

am de la firma laptop cu super configuratie, pe care il folosesc numai pentru excel si word
Comentariul lui Ioana:
April 26, 2007

Am pneumonie… mi-e foarte rau si trebuie sa-mi sprijin capul pe birou… il ridic cu greu doar cand aud ca se apropie boss-ul sa ma intrebe de cate un deadline… Ma cuprinde dintr-o data o disperare cumplita ca am 39 de ani, ca acasa nu ma asteapta decat o pisica si ca nu am avut timp sa fac un copil. Doamne, cred ca fabulez. E de vina febra, precis. Intind mana spre poseta Gucci, scot antibioticele si sper sa-mi treaca gandurile astea negre…
Comentariul lui Mihai Morar:
April 26, 2007

@Gusti ; mi-e imposibil sa selectez acum. postez de pe mobil.
Comentariul lui Cris:
April 26, 2007

… imi pun oglinda retrovizoare pe monitor, joc Qake si mananc pufuleti
Comentariul lui Ionut:
April 26, 2007

deja ma gandesc a cata oara am zis in ultima saptamana cuiva “trebuie neaparat sa ne vedem saptamana viitoare”. si stiu ca degeaba o zic, stiu ca va mai trece inca o saptamana, sau doua, sau mai multe, pana o sa reusim sa ne strangem cu totii… deh… munca…
Comentariul lui Blogul lui Ionut. Primavara. » Wikiexperiment Mihai Morar. Tanarul corporatist:
April 26, 2007

[...] da fiori, “De ce-uri cu un singur raspuns. Raluca.“, Mihai Morar vine o idee super, un wikiexperiment. Eu zic ca e o idee super, participati si [...]
Comentariul lui optimista:
April 26, 2007

in drum spre birou, ma opresc sa-mi platesc rata. au deschis de 10 minute si vor inchide la 16.30…eu am plecat aseara de la birou la 9. inca nu-mi permit un credit pentru casa, abia mi-am luat masina (second hand) si iau vitamine dimineata, ca sa intru repede in forma. noroc ca barbatul inca ma asteapta seara…
Comentariul lui Edgar:
April 26, 2007

Zapada era de jumatate de metru pe Copou si inca ningea. A venit si taxiul, cu 20 de minute intarziere pentru ca nu erau curatate strazile. Am zambit cand mi-am amintit statusul lasat pe YM! “Nou record personal: 6:30 AM”.
Comentariul lui DIz:
April 26, 2007

Sentimentul de disperare poate fi redat doar de cine l-a trait! Atunci cand la sase dimineata pleci de la birou spre hotel doar ca sa faci un dus si sa mananci singura gustare de pe ziua respectiva urmand ca intr-o ora sa fii din nou la birou…cu fata stravezie de nesomn si stress…doar daca ai trait toate astea poti sa vorbesti…Iar toate de mai sus vin cu sentimentul placut de implinire, de realizare…ai creat ceva…
Comentariul lui retard:
April 26, 2007

Imi trebuie bani. nu stiu prea bine de ce dar imi trebuie. ii vreau. cu ei cumpar tot ce am poftit. plec pe unde am vrut. N am hobby-uri. N am dorinte iesite din comun. nici nu mi dau seama ca mi lipsesc. imi place muzica buna, sa ies in oras, imi plac masinile, citesc libertatea. Muncesc mult. Asta e situatia. Se plateste bine si asta e tot ce conteaza. sacrificii trebuie facute. dau timpul meu, viata mea, sanatatea mea pentru ca da….vreau sa mi iau masina. Stiu ca e aglomeratie dar asa am si eu un scop, un ceva in care sa “bag” banii.
zilele trecute cineva m a intrebat:
“Auzi? Da’ tie ce ti place sa faci? cu adevarat, ce ai vrut sa faci tu si e asa de imposibil incat ai renuntat si nici macar nu te mai gandesti?”
tocmai ne desparteam,m am departat, am ras ca si cum am inteles tot dar resemnat, pt ca “asta e!”, si am intrat in scara de bloc.
Comentariul lui o'malley:
April 26, 2007

imi place la mall. pentru e singurul loc care nu e inchis la 9 seara, cind ies de la birou. ma duc si ma plimb o ora ca un idiot, ca sa mai vad si eu niste oameni, altii decat colegii. ma uit la ei si stii care e partea mai tare? si astia sint tot la cravata, vin tot direct de la birou. am ikmpresia ca vin aici exact din acelasi motiv ca si mine. ce frumos e la mall!
Comentariul lui Alina:
April 26, 2007

hm…de un an lupt si strang din dinti, fara sa am timp sa mai ajung la dentist. Am uitat sa citesc altceva decat tabele. Am mancat pe rand sanwitchuri, apoi nimik, apoi nu am mai avut timp sa mananc, apoi placinte cu branza aduse de colegii generosi plecati la banca. Cei mai buni prieteni mi-au devenit singurii pe care ii vedeam, cativa colegi de servici. Si acum plec pentru ca stiu ca am gresit
Comentariul lui elena:
April 26, 2007

imi trag sufletul acuma cind iti scriu carele am muncit
toata noaptea ca o ieroina. da’ mai am putin pina la
mare asa ca merge. de fapt de-aia merge. anul trecut, la mare, mi-au trebuit vreo 4 zile sa incep sa zic buna ziua, asa eram de obo.
Comentariul lui Florin:
April 26, 2007

Buna ziua tuturor

Tin sa precizez din start ca imi pare foarte rau pentru tanara al carei deces a provocat toata aceasta isterie. Toate ziarele, blogurile si posturile de radio , in lipsa de alte subiecte, s-au axat pe acesta. Da, orice viata este importanta si nu ar trebui pierduta. Dar sa fim sinceri, vieti se pierd in fiecare zi: accidente in mina, o explozie la combinatul chimic, una la otelarie la galati. Din pacate.
Lucrez in acest mediu “corporatist”, “de multinationala” sau cum i se mai spune acum de mai bine de 4 ani, si nu am doar o singura experienta si va spun sincer ca , desi uneori se mai lucreaza mult peste program, nu a murit nimeni, nu stiu pe nimeni care sa fi avut 40 kg la 30 de ani sau care sa fi slabit 7 kg intr-o saptamana doar din cauza muncii. Mai bine cei in drept ar cauta adevaratele cauze ale decesului (probleme medicale de exemplu, sau de ordin psihic) iar ziarele si ziaristii si-ar stoarce creierele pentru care sunt platite sa mai gaseasca si alte subiecte.
As mai avea si alte comentarii de facut dar cred ca e suficient
Odihneasca-se in pace!
Comentariul lui Andrei:
April 26, 2007

Azi am avut o intalnire importanta in Brasov. Orasul meu natal. In drum spre companie am trecut prin fata blocului in care statea fosta mea prietena. Imi aduc aminte si acum cum plangea cand a aflat ca am obtinut un job bine platit in Bucuresti si ca trebuie sa ma mut. Eram impreuna de 2 ani. Daca as fi stiut atunci….
Comentariul lui hiperbol:
April 26, 2007

e micut si bine facut. mai exact nu prea mai are talie. sau oricum nu se vede pe sub costumul negru de stofa subtire, cu dungi in textura. gatul grasalan abia i se iveste intre frizura proaspata, pierduta si gulerul strans pana la ultimul nasture de sub care pleaca o cravata neaparat portocalie sau roz, cu nod lataret. in manuta stanga cu degetele boante tine la vedere un telefon minuscul, nokia 6100, oarecum de dama. isi cumpara un sandwich si o cola.

e inalt si se bazeaza pe asta. nu e frumos, dar fiind inalt crede ca e de ajuns. are parul rar si dat pe spate, oarecum uns cu ceva, dar cateva suvite se ridica rebele. costum negru sau gri-petrol foarte inchis, camasa cu guler lat in patratele, cravata roz sau rosie sau bleumarin. pantofi cu botul lung si patrat-ascutit, ridicat ca la conduri caci acolo mai incap 2 numere in lungime. nu si in latime. de obicei e insotit de o femeie, in costum si ea, prost fardata si cu ochelari, oarecum incantata ca sta alaturi de un animal asa bine. uneori baga mana in buzunarul de la piept si isi verifica telefonul mobil, daca o fi sunat intre timp? isi cumpara doua sandwich-uri si o salata si o cola.

are costum deux piece maro inchis. eventual cu colturi rotunjite. ciorapi subtiri bej deschis prin care se vede pielea alba a pulpei oarecum plinute. pantofi cu toc subtirel, mic si fundita in fata. poarta ochelari ingusti dar cu rama groasa, stil nana mouskouri. proaspat trecuta pe la coafor, are parul vopsit filat si fata incadrata de suvite ascutite. tocmai a mancat o ciorba si acum se lupta elegant cu un sanwich dublu. isi verifica uneori telefonul samsung e700, mai vechi, bagat in posetuta roz de samsung e530… ca e mai chic.

sunt in blugi, tricou si bluza de trening. am pantofi inalti si lati ca niste dinozauri. am un telefon cat o caramida, ultimul racnet abia lansat de 3 zile (eu il am de 5 luni cel putin). port rucsacul ca pe o ranita. imi iau o cafea americana si o panacotta cu mure.

toti ne grabim la birourile noastre.
din mari companii multinationale.
Comentariul lui Rodia:
April 26, 2007

Mi-am dorit dintotdeauna sa reusesc, iar banii sunt un mijloc pentru a creste. Am pornit de jos si am tot urcat. Au fost ani intregi cand am muncit si 16 ore/ zi. Au trecut 10 ani si mi-am facut singura mai intai o garsoniera, apoi un apartament cu 3 camere, dar simt ca am pierdut ceva… viata de familie. Oare voi reusi sa o regasesc?
Comentariul lui Gaby:
April 26, 2007

In 6 ani am vazut cum se zambeste fals, sau deloc, cum se minte cu cea mai mare convingere, cum se lupta din rasputeri pentru a crea o imagine falsa, standard de altfel, cum nu trebuie sa apelezi la nimeni, oricum respectivul se va scuza cat se poate de politicos, aproape ca ti-e jena ca l-ai abordat, etc, etc, etc, DAR am ramas aceeasi, poate putin mai pesimista, dar sigur mai inteleapta si mai constienta de cat de degeaba fac acesti oameni toate aceste lucruri…sigur nu vor face parte din TOP 100…nici din topul nimanui de altfel.
Comentariul lui Sprâncenatul:
April 26, 2007

privea, de la fereastra caminului din regie, cu nesfarsita pofta, lumea de dincolo de gunoaie. acum, dupa 10 ani, priveste pe fereastra office-ului, cu aceeasi ochi (poate un pic mai incercanati), incercand sa-si aminteasca de ce atunci simtea atata pofta de viata.
Comentariul lui popescu:
April 26, 2007

Am poze cu fim-iu’ pe desktop si le arat la toti din firma pozele din concediu. Ma duc la Paralia Katerini si la Bulgari si constat ca la noi “serviciile sunt de cacat”.
Comentariul lui cutarescu:
April 26, 2007

Sunt brand manager sau group brand manager intr-o “multinationala” si incep toate discutiile cu “din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Dau vina pe colegii de la “sales” ca nu mi-a iesit campania publicitara ca “nu au inteles mesajul reclamei” sau ca “nu sunt in target”.
Comentariul lui cre_kee:
April 26, 2007

si daca urlu la luna ma aude cineva? inchid usa dupa mine, seara, cand ajung acasa si un urlet infiorator da sa-mi sparga pieptul. il indes cu greutate inauntru, unde trebuie sa ramana. nu-mi pot permite sa urlu, m-ar transforma intr-un animal care isi rupe hainele, care si-ar injura seful si ar tranti usa dupa el, care ar alerga descult prin parc, cu limba de un cot scoasa dupa un petec de cer, dupa un kil de aer proaspat………
Comentariul lui Bogdan:
April 26, 2007

Mobilul suna intr-una: totul e urgent. Nu mai vreau. Ce fac? Fug. De companie si de tara.
Doi ani nu am avut mobil. Acum am; doar prietenii stiu asta.
Comentariul lui Tzop:
April 26, 2007

Cred ca orice persoana ce a supravietuit mai mult de 3 ani intr-o multinatzionala
Comentariul lui Lulu:
April 26, 2007

am 17 ani, citesc despre managament si inteligenta emotionala, termin acum liceul, vreau sa fac facultatea dincolo, sa lucrez oricat pentru a avansa, pentru a inseamna ceva, pentru a fi apreciata, admirata… Sunt sigura ca nu voi avea copii.
Comentariul lui vlad:
April 26, 2007

mi-am pus alaltaieri masina de tuns la incarcat. oare cat poate sta in priza fara sa ia foc?
Comentariul lui Mardan:
April 26, 2007

O tot plangem pe fata asta care a murit, uitand insa ca in tot ce a patit ea este si o nota “voluntara”. Nimeni nu a obligat-o sa puna cariera inaintea sanatatii (mai ales ca nu avea familie care sa depinda de ea), nimeni nu a pus-o sa nu consulte un doctor cand a vazut ca se aproprie de greutatea unei fetite de clasa a V-a (asta miroase rau a bulimie) si nimeni nu a fortat-o sa nu isi bage picioarele cand a vazut ca i se da mai mult decat poate duce (din scrisorile publicate se pare ca era constienta de ce se intampla dar nu a avut curajul sa faca nimic). Daca tii prea mult la cariera si bani se mai intampla si din astea. Firmele mari sunt ca o sugativa: te iau, te storc ca pe un burete si pe urma daca nu te arunca te plafoneaza. Unii seaca si clacheaza (se usuca) imediat, altii in timp mai indelungat, iar altii mai si apuca pensia cu ceva lichid in ei. Chestie de rezistenta…
Comentariul lui Bogdan:
April 26, 2007

Nu stiu in ce tara ma aflu sau in ce fus orar. De ce sunt in Germania si mancarea e chinezeasca, de ce sunt in Romania si simt peste tot mirosul de curry indian? De ce pic de somn desi e amiaza?

La urmatorul zbor, sa nu uit sa optimizez calea de ajungere la locul meu din avion - la fereastra, bineinteles (sa nu ma urc, ca ieri, pe la coada avionului, cand locul e in fata).

Laptopul este cea mai inteligenta parte a corpului meu.
Camus calatorind in Praga, mirosul de castraveti murati.
Prietenii pe care ii vad doar pe webcam.
Vacanta ca o izbavire.
Comentariul lui Blog de mediocru » Portretul tanarului corporatist:
April 26, 2007

[...] experiment initiat pe blogul lui Mihai Morar. Cu oameni care-si petrec orele dintre doua pauze de somn in umbra unui nume Mare de corporatie si [...]
Comentariul lui Dia:
April 26, 2007

Doamne…sunt anul 3 si n-am facut nimic pana acum….de la anu n-o sa mai am bursa.. trebuie sa ma angajez.!!!Nu mai pot sa-i mai cer mamei bani. Am nevoie de un loc de munca bun, cu bani multi. Trebuie sa platesc chiria asta si de una singura…..trebuie sa ma angajez….
Comentariul lui Magda:
April 26, 2007

Corporatistii sunt oameni cuminti. Vezi asta din toate manifestarile lor. Vocea nu li se ridica nici macar cand sunt enervati, rasul este mai degraba retinut si cu o nuanta un pic rautacioasa, imbracamintea este corecta si de catalog. Corporatistii au case cuminti pe care le amenajeaza citind reviste de design si apeland la cunostinte pentru a procura lucruri de buna calitate. Daca nu au masini de firma, de culori neutre si discret branduite, corporatistii isi cumpara unele similare.

Integral http://hotcity.ro/?p=16
Comentariul lui Ana:
April 26, 2007

Lucrez de la 9am la 5pm. La fel si seful meu. In pauza de pranz se vorbeste doar despre familie si animalele de casa. Pe fiecare zi ma duc la sala - in aceeasi cladire. Lucrez pentru una dintre cele mai mari corporatii mondiale - in America de Nord.
Comentariul lui ulise:
April 26, 2007

am lucrat ani la rand in tot felul de firme si firmulite in Romania, de cele mai multe ori patronul a vandut firma dupa ce noi o ridicaseram de la 2 lei la cateva milioane de euro si nu vedeam nici macar 1000 euro prima.
am decis sa nu mai lucrez in Romania si castig acum peste 3000 euro lunar in Vest foarte usor fara sa ma agit, fac jogging si mananc cele mai bune bunatati din lume. in tara ravin la cateva luni, prietena mea e foarte frumoasa si nu imi lipseste nimic.
nu mai munciti in Romania sub 1500 Euro / luna, daca munciti sub banii astia sunteti pur si simplu SCLAVI sau IDIOTI, valoarea unui OM este peste 1500 Euro / luna!
daca veti continua sa munciti pe putini bani patroneii isi vor lua vile, jeepane, vacante de lux in afara si voi ve-ti muri inglodati in datorie si nu va veti lua o casa pana la 50 de ani, casa pe pamant nici vorba ca un apartament jegos in Bucuresti costa 100.000 Euro , pe ce isi merita banii astia nu stiu ca in banii astia in WEST ai case de 10 ori mai frumoase in orase mult mai civilizate si mai frumoase.
nu mai stati in Romania! plecati toti acum cand sunteti tineri, toti patronii si angajatorii nu vor decat sa va FRAIEREASCA!
In Vest se gaseste de munca din plin, la cules salate langa londra ca necalificat se da 2800 Lire Sterline (adica 4000 euro luna in conditii cat de cat decente)
voi sunteti nebuni ca munciti sa aveti sa traiti de pe o zi pe alta cand lumea isi permite tot ce vrea in vest, case, masini, vacante, sporturi aer curat, confort de 10 ori mai bun decat in ro.
Comentariul lui gabriela:
April 26, 2007

Parerea mea este ca de data asta lozinca “mortul este de vina ” este perfect adevarata .
Cum poti tu , ditamai auditorul !!!!! , sa te lasi exploatat in acest hal numai din dorinta exclusiva de castiguri mari materiale si un anume prestigiu (nu inteleg fata de cine … dar ma rog … ) . Si in plus o persoana cu adevarat inteligenta sa nu isi puna probleme ca are 40 kg si ca a slabit enorm intr-un timp asa de scurt !!!!
Aici chiar nu e vina nimanui ! Sa ai nu stiu ce ganglioni pe tiroida si fibroza miocardica si sa nu te ingrijesti mi se pare o soarta trista dar ASUMATA !!!
Nu a tinut-o nimeni cu forta la acel job … Putea pleca oricand sa-si vada de viata ei …
Eu am chiar varsta ei si lucrez foarte mult - dar stiu cand sa ma opresc . Probabil nu voi castiga niciodata in viata mea 2.000 euro pe luna dar voi sti intodeauna sa ma bucur de viata mea .
Este un semnal de alarma pentru toti disperatii dupa castiguri materiale …
Cine se respecta pe sine va fi in mod categoric respectat si de cei din jur , cine nu …. se respecta pe sine isi asuma soarta …. cu toate relele ce degurg din ea …
Comentariul lui dorin:
April 26, 2007

Inainte de a intra intr-o multinationala, ai grija ce-ti doresti ca poate ai deja, dar nu iti dai seama.
Comentariul lui Alex:
April 26, 2007

Ma trezesc … Start ….. Shut down… adorm. Traiesc intre doua apasari pe butonul de on/off al laptopului. E obsesiv. Start …shut down. Iar….start…shut down…iar… iar… iar…. Intre ele somn sau, cum spunea un coleg, frec sistematic mouse-ul…. Cam asta as fi comentat acum 3 ani …Acum am inceput sa imi dau sema ca altele sunt lucrurile care conteaza cu a devarat in vaita… sunt viu si propriul meu stapan.
Comentariul lui Dia:
April 26, 2007

“Muncesc ca sa traiesc sau traiesc ca sa muncesc?” Imi pun intrebarea asta ori de cate ori mergand spre casa realizez ca tot la problemele de la serviciu ma gandesc.
Din fericire sambata si duminica sunt inca ale mele…
Comentariul lui Dia:
April 26, 2007

Timp…da…, fir-ar! e fara 10…’scumpule, mami trebuie sa plece, da vin repede si-ti promit ca diseara iti spun o poveste inainte sa faci nani, da? tu sa fii baiat cuminte pana vine mama, da?”…’da mami….eu te astept. promiti ca vii ?”..”promite mama, promite! hai, acum sa fii cuminte pana m-ntorc, m-ai auzit ? te iubeste mama, puiule ! pa pa pa”..inchid usa si ies in hol….nu mai astept liftul, e deja tarziu….” alo, da….cum adica vine mai devreme? la 9? diseara?nu poate sa se duca Dan? eu am fost sapt trecuta la intalnirea cu Hartech…….tot eu sa ma duc ?”…la naiba!!….privesc in urma mea…mana imi transpira inclestata pe telefon…..simt cum mi se incetoseaza ochii. si nu vad prea bine scarile…..lin minte am o singura intrebare : la ce ora o sa ajung acasa?
Comentariul lui cosmin:
April 26, 2007

Pe la 10 dimineta m-am dus in parc cu cainele. La 1 pe terasa la Suete am papat costite misto de tot. Alex, the dog, se lafaia la soare langa mine.M-am pornit pe la 2 jumate cu o lene imensa, dar trebuia sa ma schimb ca sa ajung la 5 la meci la un amic. Ghitza ne astepta cu bere rece si ne-am ostoit amarul produs de faptu’ ca “am pierdut acasa”. Am hotarat pe la 8 seara ca e timpu sa iesim pentru ca eram taaare suparati, si, oricum, nu ne trage nimic sa fim devreme acasa. Pe la 2, plimbam containerele prin centru si cantam imnu’. Doua tarfe proste imi sopteau ceva in ureche.Spuneau ca…
Fuck, m-am trezit ! Iarasi cu 20 de minute inainte sa sune ceasu. Icerc s-adorm la loc sa vad ce vroiau proastele alea de la mine, desi stiu ca n-o sa-mi iasa…Totusi, a dua noapte pe anu’ asta cand n-am visat fisiere de comenzi….
Comentariul lui Vvritz:
April 26, 2007

dupa 2 trambalari in alt oras (una din brasov la timisoara si una din timisoara la bucuresti), dupa 10 mutari in chirie pe an, in diverse zone ale berceniului, dupa o agonie de relatie (cu nunta) si un divort, rup usa de la birou la ora 6, citesc cat vreau eu si am refuzat deja un job bine platit pentru ca presupunea sa muncesc mult mai mult. plec in weekenduri din oras si fac dragoste de cate ori am chef. am invatat ca viata e mai importanta decat banii si relatia de acum decat oricare alta.
Comentariul lui oripilat din pont:
April 26, 2007

O zi de munca seamana cu toate celelalte. Cu cea de ieri. Cu cea de alaltaieri. Cu cea de ras-alaltaieri. Ca si cu cea de ras-ras-alaltaieri. Semana izbitor si cu ziua de ras – ras – ras alaltaieri, desi are aerul unei anumite zile de ras- ras – ras – ras – alaltaieri. E o zi ca si cea ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras- ras-ras-ras-ras-alaltaieri. Cu alte cuvinte, e o zi obisnuita care imi aduce aminte de prima zi cand am intrat in BIROU. Ma intreb cum o sa fie ultima? Am vaga banuiala ca o sa fie singura zi neobisnuita. Oare cat mai am de asteptat pana o sa vina ziua maniei, ziua in care voi parasi campul muncii?

continuarea pe

http://mareaevadare.blogspot.com
Comentariul lui El Greco:
April 26, 2007

…Si tze trebui sa dau eu raspundere pentru ca Raluca nu stiut cat poate sa duc. Ai ai ai, ROMIN NETZIVILIZAT BARBAR!
Comentariul lui Cristi Parvan:
April 26, 2007

Am avut noroc.
Dupa 8 ani de “tras” baiatelul meu s-a scapat si mi-a zis “domnu Cristi”, pentru ca asa-i spunea bona …. tatalui lui.
M-a salvat. De atunci sunt mai potolit.
Comentariul lui Ioana:
April 26, 2007

In seara asta am Christmas Party…e vineri 23 decembrie..dar “planning-ul” prevede si un inventar de controlat…acesta se termina pe la 8-9 seara..pentru client e ultima zi de lucru inainte de Sarbatorile de Iarna…angajatii isi ureaza Craciun Fericit etc etc…fug acasa sa ma schimb si pe la 10 si ceva ajung la petrecere…incerc sa ma detasez, dar totusi Sarbatorile parca nu mai sunt ca altadata..pe la 2.30 noaptea imi cer scuze ca trebuie sa plec acasa…dimineata devreme (sambata) trebuie sa ajung neaparat la birou..am un memo de predat..iar peste o saptamana incepe busy season-ul…
Comentariul lui Matilda:
April 26, 2007

Anul viitor, la vara, imi iau 2 saptamani de vacanta. Si ma duc in…Brazilia. Intotdeauna mi-am dorit sa vad tara asta. Si ce-or sa-mi faca?! Sa ma dea afara? Nu-mi pasa! O sa fac scandal. Si trebuie neaparat sa-mi gasesc un hobby. Tipa aia de la Sales mi-a spus de un curs de bucatarie provensala. Suna fain. O sa incerc si eu. Daca nu, poate ma duc la rafting. Sa-mi pun un reminder.
Comentariul lui Mihai:
April 26, 2007

Ascultati si un batran.
La 72 de ani,dupa ce am lucrat prin toata Europa,ar trebui sa stiu cate ceva…
Cea mai lunga perioada din viata mea,cand am “tras” pe rupte,a fost de cinci ani.Alte perioade au fost,de regula,de 2-3 ani,intercalate cu alti 2-3 ani de activitate mai “moale”.
Cred ca stresul de care se plang tinerii,care se straduiesc sa-si faca o cariera,
nu se datoreste in primul rand eforturilor”supraomenesti”ci faptului ca nu sunt pasionati de profesia pe care o au.Cine nu-si iubeste meseria,este un nefericit.
Ceeace te motiveaza sa invingi perioadele de efort intens sunt satisfactiile profesionale,oricat de mici ar fi,dar sa fie adevarate.Este valabil si pentru dantelarese!
Alt necaz al generatiei tinere actuale este ca nu fac sport,sau mai bine zis,
nu au cultuira fizica.
A bon entendeur,salut!
Comentariul lui cristian obreja:
April 26, 2007

Pe 31 decembrie, muncesc… E ora 18, si ma gandesc ca intr-o ora o sa pot sa ma urc in masina si sa plec sa fac Anul Nou. “Grija fata de cient” si ideea ca un actionar din Germania se va bucura ca i-am adus un pfening in plus la actiune ma fac sa simt drumul mai usor… Pe la ora 12 cad mort de oboseala… A mai trecut un an iar compania se duce linistita la culcare stiind ca o “rotita” inca functioneaza.
Comentariul lui corbul:
April 26, 2007

Degetele lovesc cu furie tastatura, incercand sa termine de scris ultimele linii de cod pentru un proiect, care nu poate fi decat FOARTE IMPORTANT. Sunetul ca un clopot de catedrala al outlook-ului ma anunta ca a mai venit un mesaj. Instantaneau pe usa intra seful, care scrisese si mailul, sa ma anunte ca s-au modificat cerintele la proiectul ce trebuie livrat maine…….. Nu mai suport, e 7 seara si e a treia oara cand schimba cerintele
Oare cum de reuseste sa vina asa rapid cu vestile “bune”??
Comentariul lui Monik:
April 26, 2007

alergam spre un targ de primavara, era inceputul lui mai, de o luna munceam pentru proiectul asta. M-am dus pana la Romexpo sa vad cum e treaba cu standul, furnizorii, hosteselle, tot ce trebuie, la intoarcere, pe Kisseleff, am vazut ca au inverzit copacii. Eu eram in cizme si cojoc.plecam de acasa la 7.30 si veneam la 23, habar nu aveam ca venise primavara.
Comentariul lui monik:
April 26, 2007

hostese simplu, pardon
Comentariul lui Emilia:
April 26, 2007

In fiecare seara stateam tarziu, veneam si sambata cand era de lucru. Intr-o zi cand a trebuit sa plec la timp (programul “normal” se incheia la 17.30) m-a intrebat seful daca cumva am impresia ca am fost angajata pe un post part-time.
Comentariul lui Radio:
April 26, 2007

ma intorc cu graba pe autostrada spre studioul simpatic, pierdut “la tara”, la 30 km de bruxelles. Ma asteapta inainte de toate sotia si viitorul copil. Apoi aer curat, copaci infloriti, pasari ce canta, o eventuala iesire cu bicicleta. Ma rezum la 1 ora in fata TV si uit de toate. Somn pana la 6 dimineata cand o luam de la capat. Ramanem cu satisfactia unui progres profesional, care nu l-am fi obtinut acasa, urmeaza apoi si ceva economii, iar de cateva luni sansa integrarii in comunitatatea ortodoxa tinera, calda si deschisa nou infiintata. ce ne asteapta mai departe? unde vom naufragia?
Comentariul lui dan:
April 26, 2007

zece ani e masura noastra, plus sau minus zece la suta. daca privesti in urma vezi momentele cheie: 1.prima suta de dolari/luna; prima casatorie; 2. primii cinci sute, primul copil; 3. prima mie, primul divort; 4. primele trei mii, prima amanta; 5. primele cinci mii, primul pas lateral. unde ma merge urmatorul deceniu?
Comentariul lui mike:
April 26, 2007

eu munceam 10-12 ore la firma an doi ani am realizat ca 80% la suta din munca mea foloseste altora nu mie eu aleganduma doar cu reprosurile ca tu niciodata nu ai timp de mine dela sotie si de noi dela familie cand fiecare din voi va realiza aceasta va dona restul de 80% din timp si va fi un antreprenor lucrand pentru sine ansusi chiar si an romania unde muncind la stat sau la companie este ceva atat de andoctrinat Mike sper sa alegi ceva din acest amalgam de cuvint scrise an graba!!!!!!!!!!!!!!
Comentariul lui avocatul:
April 26, 2007

Ma ridic de la masa si imi pun laptopul in geanta.
Se uita la mine si ma intreaba daca plec pe tonul acela calm si enervant totodata, de parca orarul EL mi-l face. Ii raspund afirmativ si continui sa-mi strang lucrurile. Ii zic linkul unde gaseste ce am lucrat azi si i-au sacoul pe mine. Socat si in acelasi timp trist zice doar ok si se duce in birou in speranta de a gasi ceva pe linkul acela care sa nu-i convina “clientului”.
Peste 1 min intru la el in birou, dau mana cu el si il salut… nu am timp sa discut detalii… asa cum nu am timp sa discut detalii cu altii cand lucrez pentru el.
E perioada zilei in care “lucrez” pentru mine…
Comentariul lui ana:
April 26, 2007

soarele rasare si lumina bate in monitor …in jur se aude zgomotul sacadat al tastaturilor…parca sunt intr-o poiana si se aude fosnetul frunzelor…plec, uitandu-ma in jur la cladiri si la oameni…aud cum pasarile ciripesc, tare, tot mai tare…imi dau seama ca e reminderul…
Comentariul lui avocatul:
April 26, 2007

corecteaza tu “iau” in loc de “i-au”
eh.. sunt si obosit. merci
Comentariul lui florian:
April 26, 2007

In fiecare dimieanta imi spun ca intr-o buna zi ma voi opri. In fiecare seara adorm visind la o casa la tara, un ciine care sa m-astepte si doua pisici care sa doarma vara pe scari. Visez la sa ma scol si sa ma culc odata cu soarele, sa-mi culeg merele mele toamna si sa ma culc in finul meu vara. Sa astept seara vacile care vin de la pascut si sa merg prin zapada inalta la slujba de Boboteaza. In fiecare zi vreau sa uit de CTRL+ALT+DEL si de DELETE si de REPORT SPAM.
Comentariul lui gmmail:
April 26, 2007

Sunt depresiv de cateva zile si ideea de a ma sinucide imi zambeste seducator… Gasiti-mi va rog un loc de munca intr-o multinationala, ca am inteles ca sunt profesionisti…. Si zambesc profesional cand o fac!
Comentariul lui Gabriel:
April 26, 2007

Ma intalnesc cu o fosta colega, iesita la pensie de cateva luni. D-zeule, ce ai albit asa?!!!! A fost reactia ei sincera si necenzurata de false politeturi, la imaginea mea imbatranita.
Lucrez, cat vreau, cand vreau (mirific ar spune unii), dar sistemul de targheturi si deadlinuri e pervers…lucrez deci cat trebuie. Iar noaptea, in jurul orei 12-1, ma trezesc cu crize de ulcer.
Castig bine, dar nu mai am timp sau putere sa ma bucur de bani si familie. Inca respir, dar se cere o reevaluare urgenta a prioritatilor din viata mea.
Comentariul lui Nemuncitu':
April 26, 2007

Dupa un an de frecat menta la un Big Four (de ma injurau colegele in gand cand ziceam ca n-am de lucru) si dupa un alt an si ceva de frecat menta la Big Blue (fara intentie, eu voiam sa muncesc), ma mut in sfarsit la o firma autohtona, linistita si foarte creativa (adica fara timp pierdut pe rapoarte si alte prostii corporatise), unde sper sa folosesc in sfarsit ce am invatat in timp ce nu frecam menta. Bineinteles, pe un salariu ‘adevarat’, si nu v-am zis si de stock options. In sfarsit, de munca!!!
Comentariul lui Diana:
April 26, 2007

E ora 6:00 dimineata si inca nu am terminat de scris. macar nu-mi mai este somn, dar simt cum ma apuca frisoanele de la cata cafea am baut. ma las de fumat! am promis.. bine, pana imi vin ideile, ma duc pe balcon sa-mi mai aprind totusi o tigara.. prietenul meu doarme de mult, iar eu ma uit prin peretele de sticla al super companiei spre casa si ma gandesc el cum poate sa reziste sa ma astepte in fiecare seara si eu sa nu vin decat la 2-3 dimineata..Apoi ma uit si spre cer.. rasare soarele si de la balconul supercompaniei se vad muntii. ce ciudat e sa vezi muntii din Bucuresti.. Imi vine sa ma duc sa traiesc in salbaticie.. E a treia oara saptamana asta cand stau pana la 6 dimineata la birou. Mi-e frig. Ma intorc la calculator si ma apuc de scris. Imi dau seama ca am scris pana la 6 dimineata si ca maine imi va fi din nou rau si ca abia ma voi trezi daca apuc sa dorm. Si mai fac si doua ore cu masina prin trafic dimineata… cred ca nu ma mai duc acasa. dorm pe scaunul incomod de la birou, dar macar scap de balciul cu intarziatul la birou. ca daca ma vede ca iar ajung la 9:30, iar am scandaluri; da, dar nu mai am haine curate de schimb la birou (trebuie sa imi mai aduc).. La naiba, am uitat ca aveam programare la cosmetica. Ei lasa, ca o sa-i dau mai multi bani cand ma duc data viitoare, sper sa poata sa ma mai programeze o data la 11 noaptea. Plec, ma gandesc sa-mi fac bagajele si ma opresc la supermarket sa-mi iau un iaurt, ca nu mi-e foame, dar mi-e rau.. simt ca ma scurg. ma duc acasa. maine va fi oricum infernal si nu am cum sa opresc lucrurile. In ultimele saptamani am dormit doar cateva ore pe noapte si am stat pe-acasa mai putin mi-am imaginat. E cumplit. Imi merit soarta.
Comentariul lui fiona:
April 26, 2007

Ma scol la 6.30. Estimez ca intr-o ora reusesc sa ies pe usa, asa ca incep navigarea rapida intre trei puncte esentiale: baie - bucatarie - dressing room. Intre timp imi inghit vitaminele. Multe!
La 8.30 ajung la multinationala unde lucrez. Eu sunt jurista. Directorul meu e un tip care nu cunoste notiunea de asumare a responsabilitatii. Dar nici a demisiei. Asa ca imi cere parerea pentru orice rahat. Biroul nostru este de tip open- space si eu o tinta vie. Economistii se perinda pe la biroul meu intr-un adevarat pelerinaj. Nu cunosc normele institutiei, nici nu-i prea intereseaza, asa ca ma intreaba pe mine tot ce le trece prin cap. Se apropie prinzul, asa ca e momentul sa inghit primul sedativ.
Clientii vin gramada, cu avocati, cu notari, cu pretentii, cu necunoasterea normelor institutiei. Telefoanele suna. Si fixul si mobilul meu personal. Fax-uri, e-mailuri. Mai iau un sedativ. N-am apucat sa mananc nimic si nici macar nu imi propun s-o fac. Actele se inmultesc la mine pe birou. Lucrez, lucrez incontinuu.
Managerul economistilor e cel mai stupid tanar pe care l-am vazut vreodata. Pitic, mancat de ambitii numai de el stiute, viata sexuala = 0. Tipul ma streseaza ingrozitor. Nu intelege drept nici cat o lamaie, dar e plin de idei. La 19.00 ma pregatesc si eu de plecare.
Acasa, mai iau un sedativ. Ca sa pot sa dorm.
Comentariul lui BANATEANU:
April 26, 2007

Sculat pe la 8, la 9 sunt la job, pana la sase, maxim 18:30.
Pauza de masa o ora.
Mult de lucru, glume cu colegii, un darts scurt in biroul sefului,
Concurs de gatit si movie debate-in fiecare luna la job
week-end- odihna, relaxare, familie,
din cand in cand ma mai intalnesc cu colegii de la job, la o bere.
In concluzie: munca, dar si fun
Comentariul lui Kati:
April 26, 2007

Ma trezesc, ma urc la volan, dupa juma de ora- o ora ajung la birou, ma sui la etajul 9, la pranz cobor un minut sa imi iau o supa, la 5:30 am iesit pe usa ( ultima din birou, pentru ca sefele se strecoara incepand cu 4-4:30). Intr-o ora-o ora jumate ajung acasa- de, traficul de seara. Multinationala in America de Nord. Nu am stat niciodata peste 6 pm. DAR: Am inteles din spusele sefelor ca ce se intampla acum in Bucuresti si in Romania a fost si aici la inceputul acestor mari firme. Asa ca sper ca in cativa ani sa se linisteasca treburile si in Buc, sa aiba si prietenii mei din tara o viata normala. Succes la toti!
Comentariul lui maria:
April 26, 2007

am avut la un moment dat o dupa-amiaza libera. habar nu am avut ce sa fac in timpul ala. eram pierduta in spatiu. am iesit prin oras. pe strada. pe la 4. mi s-a parut incredibil. erau oameni care mergeau pur si simplu relaxati. eu alerg si cind merg la shopping. alergam de fapt. de vreo 2 ani am lasat-o mai moale. si acum stiu clar ce sa fac cu timpul.
Comentariul lui Frobenius 2.0:
April 26, 2007

Astia ma cred cretin? Las deoparte faptul ca n-au pic de umor si nu le pica fisa nici daca da trenul peste ei, dar sa umblu ca un cioclu in costumul ala negru ca noaptea mi se pare peste masura de caraghios. Si mai au si pretentia sa fiu tuns, frezat si bine raschetat precum nenorocitii aia de securisti care conversau cu stilpii de pe Calea Victoriei in anii dinainte de ‘90. Ii bag undeva pe toti, cu tot cu proiectele, banii si ifosele lor. Am treburi mai importante, stimabililor!
Comentariul lui Kati:
April 26, 2007

Am lucrat si in Bucuresti la mai multe firme si am vazut cum e : toate proiectele sunt urgente, tu nu contezi ca angajat, nu ti se respecta personalitatea si timpul. Nu exista prioritizarea activitatilor, impartirea sarcinilor si asumarea responsabilitatilor. Toate astea le-am invatat aici. Kati.
Comentariul lui Laura:
April 26, 2007

azi s-a intamplat un miracol….am iesit mai repede de la serviciu…ca sa vezi…au inflorit copacii si in fata Primariei s-au plantat lalele albe…e splendid! era o vreme cand vedeam mai mult din primavara, dar e bine si asa..am spus colegilor mei despre lalele…poate o sa le vada si ei…in soare arata mult mai bine, dar macar seara…incomparabil cu o poza pe desktop…ce s-a intamplat cu sufletul meu indragostit de primavara? dar am o epifanie - ar fi minunat sa am concediu in aprilie! la anul promit sa nu o mai ratez!
Comentariul lui Alexandru Codreanu:
April 26, 2007

29 martie a fost ultima zi de vapor. Este prima data cand nu imi mai pasa ca plec de pe vapor. Sunt prea obosit ca sa mai simt ceva. E ciudat, avand in vedere ca nu am facut nimic special in ultima vreme.

Ziua debuteaza in mod obisnuit. 06:00 trezire si dus. Pana la 07:00 am terminat ultimile pregatiri, mi-am dus bagajele pe helideck si am eliberat camera.

Beau o cafea, am mancat ceva simbolic (nu am apetit deloc) si m-am dus in camera instrumentelor sa tin locul celor plecati sa se schimbe.

08:00 este anuntata prima intarziere a elicopterului. Desi plecase la timp, a trebuit sa se intoarca la helioport din cauza unor probleme tehnice.

09:00 este anuntata a decolarea elicopterului. Ne bucuram. Teoretic la 10:30 trebuie sa aterizeze pe punte.

09:30 este anuntata a doua amanare. Acelasi elicopter se intoce din nou la baza. De data asta trebuie schimbat. Ma gandeam ce as fi simtit daca as fi fost pasagerul acelui elicopter.

Lumea devine nervoasa. Seful meu deja se gandeste sa ma puna in al doilea sau al treilea zbor. Ii propune asta party managerului. Acesta refuza discret, facandu-se ca nu aude. Incep sa ma simt stinger. Sunt deja pregatit sa plec a doua zi.

11:00 este anuntata decolarea elicopterui inlocuit. Oricum este prea tarziu pentru multi dintre noi. 75% din echipaj cere schimbarea biletelor de avion. Eu inca nu stiu in ce elicopter sunt.

12:00 este anuntata sosirea primului elicoperului in jur de 12:50 si a celui de al doilea la 13:30. Inca nu stiu cand plec.

12:30 capitanul vaporului ma anunta ca sunt in primul elicopter si ca trebuie sa fiu pregatit.

12:45 soseste elicopterul. Noul echipaj ne da vestele de salvare si protectiile de urechi, ne strangem mainile si ne despatim. Noi plecam zimbind, ei raman tristi in urma.

Suntem 17 in zborul asta. E un record. Niciodata nu am zburat mai mult de 14. Ne oprim de 2 ori sa alimentam pe drum. Prima data pe o platforma, a doua oara pe un helioport care era in drum. Pe drum toti dorm. Cu urechile acoperite de casti ascult doar zgomotul motorului.

14:00 ajungem pe helioport.

15:00 ajungem la hotel. Imi las un coleg in camera sa faca un dus (are avion in 4 ore) si ma duc la imi iau Mac.

16:20 revin si ma asez la bar cu sefu’. Imi ia o bere si incepem sa ma intrebe cum de am atatia bani sa imi cumpar toate astea. Nu il intreb de ce isi ia masini de 60.000$ cand exista unele de 20.000$. Ii spun ca banii se cheltuie oricum.

17:00 apare managerul de personal din flota. Devenim mai seriosi si mai atenti ce vorbim. Ne mutam langa piscina hotelului. Incepe sa ne cumpere bere si sa ne traga de limba. A capatat job-ul asta acum o luna si este entuziast si plin de idei.

Devin circumpect cand ma intreaba cum ma chema. Pe fondul crizei de oameni cu experienta in firma, astia promoteaza si transfera pe oricine le cade in mana. Deja au incercat o data sa ma mute pe Spirit, noul vapor, insa managerii de pe Neptune s-au batut sa ma tina acolo.

Nu am chef sa plec. De mai multa vreme am inceput sa cred ca Western Netune, barca mea, este cel mai bun vapor seismic din lume. Suntem primii din lume care am facut achizitionat date in maniera multi-azimut, si suntem vaporul master in cele mai complexe operatiuni seimice din lume – 4 vapoare sincronizate in acelasi proiect. Nu merci, e bine unde sunt.

Dupa 5 beri (light) consumate dupa 5 saptamani de cura, ma descurc surpinzator de bine.

19:00 ne deplasam la carciuma din vecinatate sa mancam.

Sefu’ imi explica ca un comunist ca mine trebuie sa guste si deliciile capitalismului. Pentru asta alege Denny’s, un lant de fastfood murdat, insa cu mancare decenta. Imi recomanda micul dejun de la Denny’s.

Ei bine, dupa ce am consumat de nenumarate ori micul dejun englezesc (carnati, oua, rosii, sunca – totul prajit) credeam ca nu mai pot fi suprins. La Denny’s am primit la mic dejun insa o friptura uriasa, cartofi prajiti, omleta si 4 felii de paine cu unt. Micul dejun a devenit astfel o cina indestulatoare.

Dupa asta am mai tras rapid o bere si ne-am dus spre camere.

21:00 ajung in camera. In usa un mesaj. Mexicanul Abdel, colegul meu de cabina, nu a mai gasit locuri in avion si doarme in hotel in seara aia.

L-am sunat. Ma intreaba daca nu vreau sa iesim la baut. Ii spun ca nu prea mai sunt in stare si ca oricum mi-am luat Mac si vreau sa ma joc cu el. Imi spune ca vine sa il vada.

21:45 Abdel este in camera mea si isi face poze cu webcam-ul. Se amuza teribil de chestia asta. Insista sa iesim afara pana cand accept sa iesim in 30 de minute.

22:30 ne luam o bere in hotel de incalzire (pentru el, ca eu am intrat deja in atmosfera), apoi un taxi spre Bourbon Street, Lipscani-ul din New Orleans. Soferul, o doamna hipiota incepe sa ne plimbe prin oras. Ne marturiseste ca a ales varianta mai lunga ca sa ne arata orasul si cum a fost afectat de Katrina.

Abdel comenteaza ca e scump. Surpriza, tipa inchide aparatul si ne spune sa cursa costa cat a aratat aparatul pana in acel moment. Ne spune ca ne va arata gratis orasul. Declara senin ca ii place ce face si ca trebuie sa apreciem ce avem (a se vedea sinistratii).

Incepe o excursie prin zonele rau famate ale New Orleans-ului. Case in ruine stau in umbra zgarie norilor. Ne spune ca US cheltuie banii in razboaie, nu in renovare. Cum spuneam, banii se cheltuie oricum. O alta constatare este ca companiile de asigurari au dat multe tepe. Asta ma face sa ma intreb daca companiile de asigurari din Romania, care sunt la randul lor reasigurate de companiile din afara (adica teparii de mai sus), isi vor onora datoriile.

Savurez momentul. Imi place teribil plimbarea. Abdel langa mine este insa foarte insetat. Tot bate apropos-uri ca e foarte intereresant, insa ca tinta este Borbon Street. Ca prin minune, ruinele se termina si incepe sa se auda zgomotul muzicii din baruri.

Am ajuns.

23:30 eu si Abdel intram in atmosfera. Cu berea in mana incepem sa facem turul barurilor de pe strada (si strada e lunga). Ascultam pe rand raggae, rock, pop, blues, jazz, hip-hop. Cand intram intr-una din carciumi, mexicanul ma intreaba daca am auzit de JackAss. Ii zic ca da. Mi-l arata arata pe piticul din seria asta. Bea si se distra pe acolo. Vedete MTV cu mine in carciuma, ce chestie!

Cand ajungem mai in capatul strazii, vedem ca incep barurile de homosexuali. Ne intoarcem. Desi au muzica foarte buna, nu sunt tentat sa intru.

Parcugem acelasi traseu, insa in sens invers. Remarc multe prietenii stranse intre barbati – in grupuri de cate 3-4 se strijina unii de altii si cauta un taxi.

La 02:30 il intreb pe Abdel daca a obosit (eu eram cam fleasca). Imi zice ca da. In drum spre hotel adoarme. Se pare ca nu are anduranta mea.

03:00 ajungem. Ma duc in camera, mai ma uit odata la Mac si adorm tinand in poala singurul suflet din casa: MacBook-ul de 2.0 Ghz. Mi-am luat MacBook ca sa nu-mi reprosez ca n-am deschis o carte de luni de zile. In fond, munca n-a omorat pe nimeni.
Comentariul lui Marian:
April 26, 2007

De cand s-a nascut copilul sunt bolnav de downshifting.
Tin inchis telefonul dar primesc e-mailuri disperate ce-mi reproseaza depasirea timeline-urilor… rugaminti patetice.
Nu mai mai simt deloc vinovat !
Am decis ca timpul meu liber, furat pana acum de oamenii roboti, sa revina in totalitate ingerului meu.
Comentariul lui Kevi:
April 26, 2007

Program 8.30-18.00 (o ora pauza de masa). O data, de doua ori pe luna sar calul pana la 20.00-21.00. Ii urasc pe cei de la HR si termenul lor de “[insert company name] family”. Ma duc acasa, las problemele de servici la poarta si ii spun prietenei mele sa-mi traga cate o palma ori de cate ori pomenesc de “job”. Ma insor in curand si-mi promit sa pastrez “echilibrul”.
Comentariul lui bendix:
April 26, 2007

Oamenilor!

Nu vreau sa fiu rau; fiecare alege - am ales sa castig bani; asa ca - si cu slana’n pod si cu varza unsa - nu se poate!! (nu mai sunt la 30 de ani - dar pentru corporatie sunt bun)
Comentariul lui Lucian:
April 26, 2007

Ma dor ochii. Ma doare capul. Ma doare inima, din cand in cand simt niste dureri chiar deasupra locului unde stiu ca ar trebui sa fie inima sau niste junghiuri in cosul pieptului. Si am probleme cu trigliceridele, mi-au iesit 7oo dar am mai dat jos din ele, acum mai am doar 500. Am numai 32 de ani. In rest mi-e bine
Comentariul lui virgo:
April 26, 2007

cand esti f obosit, realitatea se distirsioneaza, pofta de mancare scade pina la disparitie, unii au ghinionul ca organismul sa pompeze si mai multa adrenalina si crezi ca poti, incepi sa pierzi controlul si nu realizezi ca iti testezi limitele…iar linia de demarcare este atat de subtire..faci asta 1zi,2,..3 sapt..?
Comentariul lui Dana Carmen:
April 26, 2007

Noi singuri am inventat cauzele, succesiunea, relativitatea, obligativitatea ,legea , reciprocitatea, libertatea, temeiul, tinta; dar le intoducem complet la intamplare in toate ecuatiile existentei personale.
Si, totusi: absenta totala a constiintei de sine in cazul ei ,mi se pare cutremuratoare… Vinovati suntem toti! Ar trebui sa vedem clar in infinitul posibilitatilor de evolutie, toate amenintarile de disolutie
Comentariul lui crst:
April 27, 2007

Dupa ce m-am angajat la noua companie(multi), primul soc l-am avut cand mi-am dat seama ca mai devreme de ora 7 nu pot spera sa ajung acasa (target care a devenit oricum irealizabil de multa vreme). De 2 ani de zile ajung acasa pe intuneric.
Comentariul lui radu:
April 27, 2007

ma simt obosit.. cu cat incerc sa dorm mai mult cu atat ma simt mai obosit. imi place ce fac chiar daca ia 8-10-12 ore pe zi. lucrez si creez.., deschid hotnews si vad ca tara nu mai are presedinte, doar 300 si ceva de lepre la conducere.. ora 23.. ajung sa-i vad la televizor, mi se face (iar) scarba. eu chiar muncesc, platesc taxe, asigurari de sanatate, salubritate, etc. de ce isi bat toti joc de mine?
ma uit in intersectia de jos.. unul trece, celalalt nu se uita.., apoape accident. se opresc, se injura si pleaca.
mai e ceva bunatate in toti oamenii astia? daca nu pentru altii…, macar pentru ei..?
Comentariul lui ralucastroenation « Balkan Express:
April 27, 2007

[...] Portretul tanarului corporatist, schita colectiva in siruri de 1 si 0. Dati o fuga la Mihai si contribuiti. Nu se dau premii! Fiti voi insiva propriul vostru premiu. Mai stiti cum se face [...]
Comentariul lui Andrei:
April 27, 2007

Nu ma consider tanar corporatist pentru ca:
seara beau bere cu prietenii
Weekendul e weekend
Ma intorc ori de cate ori in ACASA , nu in bucuresti,sa ma duc la gratare si sa vorbesc despre fotbal, politica, fete, masini
Iar sacrificiu as face pentru familie, prieteni, si tara mea
Lucrez la CNX, am pus toti pe acolo pasiune, dar a venit VDF si a ucis toata pasiunea. Am facut de curand 10 ani, nimic pentru noi, nimic pentru clienti. N-am fost tristi, am fost scarbiti. Pentru corporatie, exista un singur cuvant PROFIT. atat. Si asta a fost bine pentru ca mi-a deschis ochii. Poate ca daca si Raluca mai amanea 1 an prin cnx.. Dumnezeu sa o ierte
Comentariul lui bloguresti:
April 27, 2007

- Cred ca suma pe care v’o propun pentru un part time de trei zile e onorabila, chiar daca este cu 25% mai mica decat solicitarea dumneavoastra.
- Acele trei zile fiind vineri, sambata si duminica.
- Va amintesc ca dumneavoastra ati optat sa lucrati in weekend.
- Va anunt ca - tot eu - doar ce m-am razgandit!
Comentariul lui ics:
April 27, 2007

cand i-au deschis sufletul au descoperit inauntru
intreaga rezerva strategica de cizme
a celor langa care traise.
noroaie, lacrimi, singuratate si
o cantitate considerabila de dezamagire pe care (cu greu au inteles ca)
nu o stocase pentru contrabanda.
Comentariul lui sobolan:
April 27, 2007

Am eticheta pe frunte si in dosarul de la personal, “high potential”…si dreptul la propriul birou, cu 2 ferestre imense. Contract nelimitat, pensie suplimentara, bonusuri, stock options, mariri anuale de salariu de 12-16% si concediu de 6 saptamini luate cand si cate zile vrea muschiul meu. Program de lucru cumva la liber, dar in nici un caz peste 10-11 ore, altfel mi-o primesc de la HR. Conceptul “work-life balance” este implementat si monitorizat cu indarjire. Intr-un fel, sunt propriul meu sef. SI seful altora…intr-o tara unde desi romanii sunt cunoscuti, nu au trecut niciodata peste nivelul de palmasi, muncitori in constructii sau proxeneti.
Comentariul lui Liviu Moldovan:
April 27, 2007

Seara ajung acasa cu cateva minute inainte ca Mara, fata mea cea mare de aproape 4 ani, sa adoarma. Cristiana, fata cea mica de numai 1 an, doarme de mult.

O pup pe Mara de “noapte buna” si ma retrag in bucatarie (singurul loc liber din casa) si imi deschid laptop-ul. Urmeaza sesiunea II de lucru, care dureaza de regula pana pe la 2-3 noaptea.

Dimineata, ambele fete se trezesc inaintea mea. Mara ramane in pat si se uita la desene animate cu sonorul aproape de minim “ca sa nu il trezeasca pe tati al ei”. Intre 11 si 12 ma trezesc, beau pe nerasuflate o stacana de ness de sta lingurita vertical in ea, ma joc putin (muuult prea putin) cu fetele, verific mail + pietele financiare + comentariile de pe blog, apoi ma imbrac si plec la servici, de unde scap abia dupa 11 seara.

Apoi ajung acasa cu cateva minute inainte ca Mara, fata mea cea mare de aproape 4 ani, sa adoarma. Cristiana, fata cea mica de numai 1 an, doarme de mult….

In weekend situatia se mai schimba, ce-i drept. Dar nu in toate weekend-urile…
Comentariul lui E:
April 27, 2007

Stau in sala de sedinte — din nou. Oamenii carora nu le pasa, de care nu-mi pasa, facand impreuna ceva ce nu ma mai intereseaza. Simt ulcer sau foame ? Amandoua ?
Comentariul lui lilis:
April 27, 2007

imi gasesc copiii dormind cand ajung seara acasa…sau e, deja, noapte? ce mari s-au facut…eu unde-am fost in timpul asta?
Comentariul lui MT:
April 27, 2007

http://ecologie-umana.blogspot.com/2007/04/730-radio-21.html

Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
Trimite asta mai departe. Noua ne pasa
Pentru cei care nu stiu inca: sediul firmei E&Y se afla in la adresa

Forum 2000 Building, nr. 75
Strada Dr. N. Staicovici , Sector 5
Tel.: (40) 21 402 4000
Fax: (40) 21 410 4965

Cladirea se afla langa Casa Poporului, Statia de metrou Eroilor si apoi pe strada Doctor Staicovici in jos,(langa Arenele BNR) sau linia de autobuze 385.
Tot in acea cladire se mai gasesc firmele BANCA DI ROMA, RCS &RDS asta pentru identificare rapida!
Comentariul lui MaXX:
April 27, 2007

Fiecare munceste atat cat vrea. Daca ar vrea sa munceasca mai mult ar putea doar sa spuna sefului…daca vrea mai putin atunci poate gasi solutii la asta.
Fiecare e platit atat cat are nevoie. Daca vrea mai putin poate sa mearga la sefi…il va ajuta in mod sigur. Daca vrea mai mult, exista solutii. Cam aceleasi care sunt si pentru munca mai putina. Vorba unui alt blogger: “piata este acum de partea angajatului”

Dar asta se aplica doar in mediul “corporatist” din pacate…
Comentariul lui CDi:
April 27, 2007

Din nefericire munca a omorit pe cineva si tot din nefericire nu a observat nimeni in timp util sa se evite acest tragic eveniment. Dar totusi suntem in Romania …
Comentariul lui vobora:
April 27, 2007

aseara am visat viata de lceu miam aduc aminte de 1984 tare de tot cartea si in sfarsit am desavarsit experienta traiesc ……………………… traiesc cartea
Comentariul lui Luzareanu:
April 27, 2007

Ochii imi ard in cap, gatul mi-e intepenit. Eu n-am ca altii notebook. Imi chinui zilele in fata unui monitor antic care palpaie si isi schimba periodic culorile si dimensiunea imaginii. Suntem opt in birou, eu sunt printre cei patru norocosi care au PC asa ca nu trebuie sa pandesc iesirea vreunui coleg ca sa-mi fac treaba. Ore suplimentare? La greu! De obicei pana la ora 18, de multe ori pana la ora 20, cateodata pana la ora 1-2 dimineata, de trei-patru ori pe an, party! Adica toata noaptea. Ore neplatite, neanuntate legal. Sunt un gunoi. Cel putin asta inteleg din ce-mi spune zilnic seful de serviciu, directorul si cel de deasupra directorului. Mi se vorbeste urit pentru ca n-am reusit sa termin in doua zile lucrari pentru care acum zece ani mi se dadeau doua luni ragaz. Cateodata, cand se apropie ora plecarii (oficial lucram intre 8 si 16) incep sa tremur. Stiu ca va veni un fax urgent care ma va obliga sa stau –iarasi- peste program, cu biciuielile de rigoare. Pot sa cer recuperare, dar ca multi dintre colegi, renunt, de teama privirilor incarcate de scarba ale celor care acorda recuperarea. Seara tarziu, inainte de a adormi, o mai aud pe nevasta-mea cum ofteaza: daca ma gandesc bine, petreci mai mult timp cu colegele tale decat cu mine. De ce nu te-ai insurat cu ele? Nu raspund, trebuie sa dorm, maine e nevoie de degete odihnite pe tastatura pentru noi rapoarte, noi procese verbale, noi hartii care se arunca… Ah, am uitat sa va spun ca nu sunt corporatist. Sunt doar functionar public, stiti voi, dotare standard, 200 euro/luna…
Comentariul lui Marian:
April 27, 2007

Trag acum tare ca mai tarziu sa ma odihnesc. Apoi primesc o promovare si imi spun : trag acum tare, si ma odihnesc mai tarziu. Dar uite, copilul are deja 20 de ani, eu am din ce in ce mai mult par alb in cap si vreau sa adorm. Inca putin… inca putin…
Comentariul lui Mihai:
April 27, 2007

uneori viata mi se pare ca o mare agenda in outlook pe care ai cate o sedinta gri de 9-10 ore programata in fiecare zi de luni pana vineri si tot alerg catre ziua in care voi putea pune linistit “out of office”. insa pentru a ajunge in acel punct de independenta vor mai trece multe gauri negre, luni de zile care nu stii cand au trecut si cand au venit inapoi.
Comentariul lui nik:
April 27, 2007

AVEREA unui corporatist: bani, laptop, masina super, casa. REALITATEA corporatistului: singuratate, depresie, anorexie dusa la extrem, zile fara soare, nopti intre hartoage. Si as putea ontinua la infinit cu a II-a categorie.
Comentariul lui CRISTIAN:
April 27, 2007

Sunt prizonierul propriilor mele dorinte si aspiratii…….Muncesc mai fac pauza pentru o cafea imi aduc aminte ca de fapt nu am mancat nimic…dar mai am putin o sa termin la un moment dat….Intre timp azi a devenit maine…. si da am terminat….. azi? sau maine? nici eu nu mai stiu….Nu imi ramane decat sa ma rog ca cele 24 de ore sa devina 48……….
Comentariul lui Michelle:
April 27, 2007

Venita de la studii din strainatate, mandria familiei, femeia puternica din spatele unui barbat puternic…corporatista!!! Ma gandesc acum cine sunt…manager in firma X, casatorita cu Y din firma Z, am masina, laptop, telefon de firma…cele cateva zile de concediu le petrecem in casele de vacanta ale firmei… intalnirile cu prietenii le notez in agenda ce are pe coperta logo-ul firmei…oooooo imi pierd identitatea! Si ca sa ma regasec macar putin am intrat intr-un ong unde contez ca persoana si unde la evenimente nu mentionez nimic despre ”firma”!!!! In schimb nu pot compensa in nici un fel lipsa timpului….timp pe care l-as dori pentru a concepe un copil…dar e decizia mea…si asta ma doare…
Comentariul lui marius:
April 27, 2007

Weekend? Ce este asta? Sfarsitul de saptamana cand lucrezi de acasa si nu de la serviciu. Cam asa s-ar traduce weekendul.
E trist ce s-a intamplat
Comentariul lui Agent Sue Lee:
April 27, 2007

Corporatist? Simplu!
06.30 - trezirea. 06.40 cu o mana pun cafeaua pe foc, cu cealalta ma barbieresc cu un Philishave de care sunt foarte mandru - imi economiseste 5 minute pe zi. Continuand sa ma barbieresc, ma uit la stiri. Dau sa mananc ceva cand aud genericul de la stirile din sport. E timpul sa ma grabesc spre corporatie…………
Restul e Can-Can!
Comentariul lui seriousSam:
April 27, 2007

mai oameni, nu (va) mai plangeti! pana la urma voi v’ati ales sa faceti asta si nu cred ca e prea tarziu niciodata sa va retrageti. e simplu, dai quit intr’o zi si te apuci sa fumezi pipa, sa citesti ziare (btw, de hartie) si sa discuti de fotbal.
la toti sunt probleme de serviciu. cineva zicea ca nu are timp sa ia masa ca vin tot felul de clienti - bullshit. pot sa astepte si aia. daca nu, inseamna ca tre’ sa ii educi sau iti gasesti alta companie, chiar daca te plateste mai putin.
depinde de fiecare cat intinde chestia asta. din pacate Raluca nu a stiut, dar asta nu inseamna sa blamam pe altcineva pentru ce s’a intamplat.
Comentariul lui Emilia:
April 27, 2007

Multi ne invidiaza pentru ca lucram in firme multinationale si avem salarii mai mari decat majoritatea. Eu nu le-as numi mari, le-as numi eventual decente. Si nici daca au pentru ce ne invidia. Nici in firma mea nu se platesc orele suplimentare. Se considera ca daca nu ti-ai terminat treaba in 8 ore nu esti suficient de eficient. Nici angajari nu se fac. Volumul de munca se dubleaza sau chiar se tripleaza dar nu se angajeaza oameni noi. Profitul e mai mare astfel. Si eu am intrat in spital din cauza stresului si a programului de munca de 12 ore pe zi. Dar dupa aceea eu am hatarat sa spun nu cand nu mai fac fata. Nu am patru maini si doua capete. Am o viata de trait…
Comentariul lui elena:
April 27, 2007

Biroul meu e linga fereastra. Ma uit afara. Soare, totul a inverzit. Doi muncitori lucreaza in gradina din fata cladirii. Tund iarba. Doamne, ce mi-as dori si eu sa tund iarba! Ce job bun trebuie sa fie asta! Nu ai deadline asa strict la tuns iarba. In plus daca ploua te poti opri… Respiri ai aer adevarat. Eu, aer reciclat din ventilatia cladirii. Scuze, imi suna telefonul…
Comentariul lui Stefan:
April 27, 2007

Am 50 de ani si vreo 20 ani in spate de lucru in regim de 60 - 70 de ore pe saptamana. Am lucrat 9 ani in mediul corporatist (buna experienta) si am inceput propria afacere.
Fiica mea cea mare a terminat sefa de promotie si acum lucreaza intr-o corporatie tot in regim de 60 de ore pe saptamana.
Copii fac ceea ce vad in casa. Si nu intotdeauna asta este bine.
Comentariul lui ilinca dima:
April 27, 2007

mai, azi nu pot iesi cu voi, am ceva de predat. da, stiu ca nici in weekend n’am venit la picnic si nici la ziua ei. pozele cu fiica’ta sunt tare faine, nici nu mi-am dat seama cand a implinit un an! e tare frumoasa!
…
n’am sa pot ajunge la tort. nu, nici anul asta. dar la multi ani pentru fiica ta. doi ani! cred ca’i o papusa!
…
ai primit papusa pentru fiica ta? da, imi pare rau ca nu era blonda, n’am avut prea mult timp sa caut pe internet o papusa blonda, iarta’ma! la multi ani de patru ani!
ma bucur ca esti insarcinata din nou!
…
ai si nascut? of, cum trec noua luni! sper ca sunteti bine. nu, imi pare rau, nu pot veni la botez, sambata si duminica fac prezentarea pentru un nou client.
…
nu mi-ai mai scris de ceva vreme. nu mi’e prea bine, aici e un ritm infernal. ajuta’ma!
…
adresa raluca.stroescu@e&y.corp a fost dezactivata pe motiv de deces. atributiile sale au fost preluate de colega ei (…), insa va avertizam ca angajatii nostri nu au voie sa’si rezolve problemele personale in timpul orelor de program. have a nice day!
***
“azi, dupa patru ani la companie, am plecat devreme, la 7.30. e soare afara, oameni pe strada. am vrut sa sun o prietena, sa iesim la o cafea. am deschis agenda. ma uit la fiecare nume. mi se par straine toate, au trecut luni intregi de cand nu ne’am vazut sau de cand m’au sunat. n’am pe cine suna, n’am cu cine vorbi. doamne, cat e de soare! ma dor ochii! mai bine ma intorc la birou”
Comentariul lui Lupul:
April 27, 2007

Dupa ce am muncit pe branci timp de 2 ani pt o banca, a avut loc o sedinta si, pt “motivarea” noilor angajati, am primit un avertisment in scris, impreuna cu o colega, pt neindeplinirea target-urilor (niste aberatii: cel putin doua vizite/zi la clienti, nu stiu cat clienti noi adusi in fiecare luna). Nu am mai avut voie sa apelez la un eventual credit timp de 6 luni si salariul mi-a fost inghetat. Nici in banci nu se platesc orele suplimentare, plecam pe la 8 seara, cateodata si dupa ora 10. Am avut un coleg care a plecat de la birou la ora 1 noaptea. Oare merita?!
Comentariul lui Zu:
April 27, 2007

Intr-o zi plec de la birou mai devreme… bucurie mare- ce sa fac? Film, teatru, parc???? … Mi-ar placea sa ies cu prietenii insa, of, toti “au de lucru”. Imi sun partenerul de viata, dar si el trebuie “sa stea mai mult la birou”… Viata mea este esalonata dupa programul lor, asa ca ajungem sa ne vedem tot tarziu in noapte sau deloc.
Comentariul lui Zu:
April 27, 2007

A, si varianta usor detaliata, scrisa in martie, inainte de toata acestea: http://zu-zuzi.blogspot.com/2007/03/multinationalele_15.html
Comentariul lui Arwen:
April 27, 2007

Azi am vb 2 minute cu un coleg de facultate … dupa trei ani mai stiu cum il cheama … Azi e una din zilele frumoase!
Comentariul lui George:
April 27, 2007

Trist :(. Ne-am pierdut identitatile, suntem una cu firma.
mi-am sacrificat o casnicie, sper ca pe a doua sa reusesc sa o pastrez…
Comentariul lui Bogdan Radu:
April 27, 2007

Corporatistii? Curve sociale. Oameni care se vand si pierd esenta adevarata a muncii si a odihnei. Oameni pentru care muncitorii din Chicago se rotesc in mormant… Ei cereau cei 3 de 8… 8 ore de munca, 8 ore de odihna, 8 ore de facut fiecare ce vrea… Unde sunt? Acolo unde daca pleci la 17 ti se spune ca spargi usa, desi ai muncit de dimneata, acolo unde nu ti se da masina desi umbli 3/7 prin oras pentru ei alergand cu stomacul gol?
Nu am nimic cu oamenii astia, dar ei au scazut valoarea muncii. Daca fiecare dintre ei ar pleca la sfarsitul celor 8 ore acasa patronii ar mai angaja. Si in felul asta ar fi si mai putin somaj. Dar nu… Exista alde unii care vor sa munceasca cat vor… Dar du-te si impusca-te si drogheaza-te cat vrei, daca chiar vrei. Munca insa este un fenomen social si modul in care o percep aceste tarfulitze domnisoare si acesti domnsiri tarfe este o arma impotriva dreptului la sansa. As vrea s avad Ministerul Bla Bla si “egalitatii Sanselor ” cum determina sa se faca controale la firme de genul: la 17.30 cine mai este si nu a pontat ore suplimentare amenda de 1000 RON persoanei si 10000 RON firmei.

M-am saturat mereu de expresia managerului: sunt zeci ca tine care asteapta la usa…
Comentariul lui un intrus:
April 27, 2007

Ajung la munca. Se saluta placid, se zambeste patrat, se rade intr-un dinte. De obicei e liniste si se aud numai tastele pacanind. E ca la fabrica de tricotaje. Acolo pacaneau razboaiele de tesut. Secolul XXI… pacane tastaturile. Acelasi ritm. Acelasi om-unealta.
Dispare o colega. Paste juma’ de ora revine cu lacrimi in ochi. Uitase sa scrie cu font Arial de 18 si scrisese cu 12. Au trecut-o pe lista urmatorului training pe teme de corporate id cu noii veniti in firma. II e rusine, Se simte umilita. Se invinovateste. A fost o lectie pentru toti. Sunt inspaimantat, terorizat. Pun mana pe telefon si sun la firma care mi-a oferit un job misto. Ma risc. Daca telefoanele sunt ascultate? Am innebunit! Spun in gura mare ca accept oferta lor si ca pot incepe din 15, ca nu ma lasa (nazistii astia) fara preaviz. Colegii sunt albi la fata. Gestul meu ii sperie. Colega cu lacrimi in ochi, acum plange de-a binelea. Ma intreb daca plange de groaza de ce-o sa mi se intample sau de ciuda ca eu plec si ea ramane. Oricum, are legatura plansul ei cu telefonul meu. Simt ca si ea ar vrea.
Comentariul lui Maurice:
April 27, 2007

Ma gindesc la Raluca si brusc imi aduca aminte ca acum 9 ani cind am ramas fara slujba, am avut putin timp liber si privind in jur am constatat ca intre timp sotia divortase de mine de circa doi ani iar fiica mea devenise o domnisoara care locuia cu bunicii si despre care stiam doar ca exista si imi trimite un SMS de ziua mea. Acum sunt “freelance” muncesc doar cind ramin fara bani, cistig de 100 de ori mai mult decit “inainte” si sunt fericit ca pot sa-i fac dimineata “pachetelul” sotiei mele (stiti voi scena de final din filmul “working women”), ca pot sa rad cu fiul meu ascultindu-i pe Buzdugan si Morar dimineata in drum spre scoala, ca nu ratez nici o serbare, ca pot sa-i spun povesti fiului meau seara la culcare si ca pot sa-i sun pe cei pe care ii iubesc de ziua lor. Prin urmare, banii si cariera sunt doar un mijloc si nu un scop in viata. Din pacate am pierdut 38 de ani din viata ca sa descopar acest lucru.
Comentariul lui Alex:
April 27, 2007

Ii pot identifica usor: tinuta asemanatoare, ca o uniforma; negrul si albul cele mai potrivite; tunsoarea metro baieti, fetele rar cu parul lung; slabuti, niciodata cu aspectul indestulat si stralucitor al tinerilor obisnuiti; nu ii poti localiza pe o terasa la o cafea cu prietenii sporovaind.
Dar daca ai unul in familie sau printre prieteni poti constata ca viata lor e organizata dupa criterii corporatiste: viata lor personala este un proiect: are un buget – veniturile si creditele, are niste obiective: cariera, casa, masina , undeva mai incolo familia si copilul, are chiar termene
Le lipseste stralucirea tineretii din ochi pentru ca nu au timp pentru bogatia interioara. Multi sunt compromise din punct de vedere emotional si uman.
Comentariul lui mack:
April 27, 2007

acum trei ani am avut ultimul concediu. din care mai mult de jumatate m-au sunat de la serviciu sa rezolv probleme pe telefon. noaptea, cind imi cade capul pe tastatura si neonul din birou imi arde ochii, nu pot nici macar sa-mi promit ca voi lua bani pe ce muncesc. si daca as lua, cind sa-i cheltui?
Comentariul lui Adrian Plesescu:
April 27, 2007

Muncesc pe branci acum pentru ca n-am catelul si purcelul pentru care ma cocosez astazi ca sa mi-i permit maine!
Probabil ca voi gusta paradoxul bani-timp si dilema tanar-haiduc vs. batran-ceara! Trebuie mult talent si ambitie sa-i scapi!
PS-Raluca n-a stiut cand sa-si joace atuul! D-aia a platit saraca
Comentariul lui Marius:
April 27, 2007

Calatoresc mult si cred ca am vazut lumea…ba nu, am vazut aeroporturile si hotelurile. Citeodata, daca dineul nu e in hotel, apuc sa si respir un pic de aer natural, nu conditionat. Cel mai mare cosmar al vietii mele?! Pe ce parte a patului sa ma dau jos dimineata. M-am lovit de citeva ori de pereti si odata, ca in bancurile proaste, am dat sa intru in dulap si nu in toaleta. Familia?! Niste personaje cu care conversez la telefon, ne felicitam prin SMS sau mess; daca ne aducem aminte prilejurile.
Comentariul lui Adrian Plesescu:
April 27, 2007

Mi-am amintit brusc 2 vorbe de duh spuse de altii: “muncim ca sa traim nu traim ca sa muncim” si “suma viciilor este constanta”.
Comentariul lui Adrian Plesescu:
April 27, 2007

Scuze pentru lungime…importanta este ideea dar trebuie sa stim de unde vine!
Autorul este un emigrant. Lectura placuta.

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la
Volvo, o intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte
interesant. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza,
oricat de ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula.

Procesele de globalizare cauzeaza in noi(brazilieni, argentinieni,
columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni,
asiatici,etc…) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate
imediate. In consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc
cu termenele descadenta intarziate ale suedezilor.

Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza “n” sedinte, efectueaza
evaluari, etc…, SI LUCREAZA … dupa o schema mult mai incetinita.
Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in
timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand impreuna maturitatea
necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea inregistreaza pierderi.

Pe scurt:
1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de
locuitori,asa ca o mica localitate din Mexic;
4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania,
Ericsson,Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.

Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta
lor, ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale
navetelor de la NASA.

Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie
salariul.Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aibe
o cultura colectiva ca a suedezilor.
Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: prima
data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi
ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in
septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la
intreprinderesi el parca masina tot timpul foarte departe de intrare.
In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la
serviciu. In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua
sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai
multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este
complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada complet?
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem
pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa
gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca
sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

Mai nou, in Europa exista un curent denumit “Slow Food”. Asociatia
internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International
Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.
Ceea ce predica aceasta miscare “slow food” este ca oamenii trebuie
sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se
bucure de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu
prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului Fast Food si a tot ceea
ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare
de Slow Food serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita
Slow Europe, dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale
editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si
nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea in cantitate
mare (nivelul vietii), opus la a avea calitate, calitate de viata,
sau calitate umana.

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca
lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi
decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe
intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut
productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine,
numita “slow attitude”, atrage atentia pana si americanilor,
discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de alta parte, aceasta
atitudine fara graba nu inseamna sa
se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai
mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres.
Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale
prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati, ale vietii in
micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui
MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua valorile esentiale ale
fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple
si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV (constrangator), MAI
VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI
OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E
posibil ca vechile proverbe: “Cu rabdarea trece marea” si “Graba
strica treaba”, sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri
de nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul,
statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de
calitate fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea
produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?

In filmul Parfum de femeie exista o scena de neuitat in care orbul
(interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
- Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii
raspunde:
- Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel
mai bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de
un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea
tare pentru a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa
traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai
putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de
catre fiecare dintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa
cum zice John Lennon: “Viata este ceea ce se intampla in timp ce
planificam viitorul”.

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la
sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda
timpul. Atat de valoros in aceasta lume globalizata.
.
Comentariul lui Alba:
April 27, 2007

Ar trebui sa ma simt frustrata daca seara ma culc in gand cu subiectul vreunui articol stiintific pe care as mai putea sa-l public, sau cu solutia vreunei probleme pe care m-am chinuit sa o rezolv pe parcursul intregii zile, in loc sa imi fac griji in legatura cu diverse alte preocupari (ce se mai poarta, ce masini au mai aparut, ce mall s-a mai deschis, ce cluburi sunt cel mai adesea frecventate, etc)? Muncesc. Tot timpul. Si in jurul meu, prietenii fac rate la apartamente, isi iau masini, se casatoresc, fac copiii…
Comentariul lui Lidia:
April 27, 2007

N-am timp, n-am timp!!!
Lasa-ma, te rog!
Nu-ntelegi?….
Comentariul lui papushica:
April 27, 2007

Nu lucrez intr-o multinationala, dar cand m-am angajat acum 3 ani aci mi s-a spus sa nu plec la 5 ca nu da bine, acum mai nou nu imi mai vad capul de atatea acte care trebuiau facute ieri, si daca plec mai devreme se uita urat, ni s-a comunicat ca pauza de masa este de juma de ora, daca se prelungeste se prelungeste si programul.Orele state peste nu se vad niciodata, trebuie sa stam sa vada seful ca nu ai rupt usa.Vine mini vacanta de 1 mai, imi facusem planuri sa plec la mare, sa ma odihnesc, nu vreau decat sa dorm….., dar nu se poate ca nu am primit salariul si nici nu il primim, asa ca ne odhnim in imputitul asta de bucuresti………………………………..
Comentariul lui Excorporatista:
April 27, 2007

Am terminat facultatea cu planuri mari: urma sa muncesc intr-o firma unde se castiga bine, in timp aveam sa promovez, sa imi pot permite sa cumpar o casa, sa vad lumea… Cand m-am angajat prima data eram un OM, cu idealuri, prieteni, hobbiuri, opinii. Mi-am pierdut primul job pentru ca nu ma integram. Nu ma imbracam business, nu stateam peste program, nu veneam sambata seara la teambuildingul saptamanal. Dupa un an de cautari (se gasea cam greu de munca prin ‘98), alta corporatie. Aveam rezultate foarte bune, dar cand veneau promovarile, nimic. In curand toti prostii din firma erau sefii mei. Am inceput sa fac compromisuri, sa ma imbrac altfel, sa vorbesc in initiale (ATL/BTL/BMP/ETC), sa stau peste program “ca da bine”, sa nu mai mananc la pranz “ca da prost”, sa ies in oras tot cu corporatisti, sa visez noaptea dosare si pe seful urland la mine, si am reusit sa promovez. Intr-o zi sotul meu si cu mine am hotarat ca e timpul sa avem un copil. Mi-a fost frica trei luni sa ii spun sefului meu ca sunt gravida pentru ca ii anticipam reactia. Pana la urma mi-am luat inima in dinti si o cutie de bomboane si m-am dus sa le dau vestea. Reactia a fost “cum ai putut sa faci o asemenea prostie?”. Prima reactie a fost sa ii dau un cap in gura, dar in loc de asta am plans trei zile. De atunci nu mai sunt corporatista, nu mai am nici un stres profesional dar nici cariera, bani… Nu stiu exact, am invins eu, sau m-au invins ei pe mine?
Comentariul lui Ileana:
April 27, 2007

Ma trezesc cu greu, ajung la birou la 9.30, beau ceaiul in liniste (cel mai adesea indulcit cu zaharina dar insotit cu un biscuit delicios), citest emailurile (primele pe care personale), deschid vreo doua trei fisiere excell pe care le alternez voioasa in incercarea de a lucra, dar asta numai pana cand imi dau seama ca nu pot tine ochii deschisi din cauza filmului de aseara. Dupa- amiaza se scurge intre paginile de concerte si filme si emailurile pe care le trimit frenetic pentru a dovedi ca exist si muncesc. La 5.30 spun ca am un meeting cu un partner extern si ca trebuie sa ma grabesc teribil. Inchid, in mod politicos, telefonul mobil. Ma indrept spre iubit/casa/ film/ magazine/parinti.
Dar asta este alegerea mea. Si nu-mi iese intotdeauna.
Comentariul lui TUDOR:
April 27, 2007

Mihai, gresesti cu aceasta generalizare! Nu toate multinationalele sunt de cacao. Sunt si unele in care angajatul e respectat, si nu este supus unui stres absurd. Din fericire, eu sunt angajat al unei astfel de firme. Iar cine nu este, ar trebui sa se reorienteze….
Comentariul lui Dan:
April 27, 2007

Azi implinesc 12 zile de muncit continuu. Adica fara week-endm, fara seri, doar nopti. Cam mult, zic eu. Dar totusi am avut pauza o duminca. Acum 2 saptamani.
Din fericire vine 1 mai si am reusit sa scap fara sa fac suport telefonic. Mi-am luat 1 zi concediu. URA.
Comentariul lui titi:
April 27, 2007

muncesc intr-o multinationala, pe bani mult mai putini decat se castiga pentru postul meu intr-o sucursala din alta tara, dar totusi sunt multimita de asta.
de ce? pentru ca am avut sansa pe care altii si-o doresc, aceea de a lucra intr-o companie cu capital strain, si pentru ca sper ca, intr-o zi voi ajunge la salriul de 200 eur si la postul de manager.
muncim si ne lasam exploatati pentru ca anu avem alta sansa pentru a ne permite o masina starina, un concediu de bun-simt, iesiri in oras cu prietenii si cumparaturi la mall. din pacate, asta este lista “valorilor” dupa care esti “evaluat”.
Comentariul lui sarmanul dionis:
April 27, 2007

Eu nu stiu ce inseamna cu adevarat corporatist, dar am si eu o poveste. M-am nascut intr-o familie, doar teoretic, pentru ca practic numai familie nu se poate numi, tata venea beat aproape in fiecare seara acasa, iar mama era mai tot timpul plecata, nu stiu exact unde. Astfel ca m-am mutat la bunica mea, care era mai mereu bolnava si mereu in criza de medicamente compensate, dar avea un suflet extraordinar. Parintii mei cred ca nici nu au observat lipsa mea, viata lor a curs mai departe, asa cum cursese si mai inainte. Bunica m-a invatat un lucru extraordinar, m-a invatat ca nu exista viata fara munca si ca daca voi munci nu voi duce lipsa niciodata de nimic. Astfel, ce era sa fac, m-am asternut pe munca, am terminat un grup scolar de constructii si iata-ma angajatul unei firme de profil. Nu am putut sa invat mai bine, sa urmez o scoala inalta, probabil nu m-a dus capul. Niciodata nu am stiut ce inseamna meditatie particulara in clasele de gimnaziu sau un parinte alaturi de mine cu care sa fac temele, sau altcineva care sa ma ajute. Bunica statea mai tot timpul in pat si ma ruga sa o ajut in fel de fel de treburi casnice. Pana la varsta de 16 ani, varsta la care m-am angajat nu am stiut cum arata o cofetarie pe dinauntru, colegii nu m-au invitat niciodata la o zi aniversara sau onomastica, niciodata nu am avut un grup de prieteni, asa cum avea ceilalti colegi, am fost doar eu cu mine insumi si cu gandul meu ca in viata trebuie sa muncesti, sa fi serios si totul o sa fie bine. Acum ma simt putin mai greu, pentru ca sunt singur, am 21 de ani, bunica mea a murit acum doi ani si casa in care locuiesc imi pare foarte goala. In rest ma simt foarte bine, casa este acum a mea, pentru ca bunica a fost suficient de inspirata sa-mi faca mie acte pe ea inainte de a muri. Nu este foarte mare are doua camere o bucatarie si o baie, pe care le-am amenajat asa cum am vrut eu si cum am vazut ca se amenajeaza pe acolo pe unde lucrez. Este la 10 kilometri de oras, dar am un autobuz cu care plec in fiecare dimineata si nu sunt probleme. Acum, dupa cum am mai spus lucrez la o firma de constructii, unde pot sa spun ca este foarte bine. Castig aproape sapte milioane de lei, care imi ajung sa traiesc. Este putin mai greu la munca iarna, pentru ca nu ne dau manusi, dealtfel nu ne dau nici salopete si nici un fel de alte echipamente de protectie. Nu am carte de munca, pentru ca patronul a spus ca nu ne trebuie deocamdata, suntem tineri, putem sa muncim si nu avem nevoie de asa ceva. Este adevarat, chiar nu am nevoie. Pana la urma nu avem nevoie nici de echipament de protectie, iernile au devenit foarte blande, iar munca nu este deloc periculoasa. Luna trecuta un coleg a cazut si si-a fracturat piciorul, dar nu este nici o problema, sta acasa si patronul ii asigura mancarea si ceva bani, cred ca de mai mult nici nu are nevoie in aceasta perioada. Nu beau nu fumez nu am o prietena, de altfel nu am avut niciodata, niciodata nu am iesit cu o fata la resturant sau la cofetarie si pot sa spun ca ma simt foarte bine. Seara vin acasa dupa ora 10, pentru ca programul la firma incepe la ora 7 dimineata sa se termina la ora 9 seara. De cate ori ajung imi fac un dus, ma bag in pat si adorm intotdeauna cu tele vizorul deschis. Il am mereu programat sa se stinga la o jumatate de ora dupa ce s-a aprins. Duminica este foarte frumos, sunt liber toate ziua. Dimineata imi spal rufele (mi-am luat mai nou o masina automata), la pranz imi fac mereu pui fript si beau bere. Este foarte linistitor. Dorm la pranz, iar seara pot sa vad si eu un film intreg la televizor. Sunt fericit! Am citit mai sus ca oamenii au foarte multe probleme. Nu stiu de ce, viata este asa de frumoasa. Totul este atat de simplu.
Chiar, ce inseamna corporatist? De ce oare este nevoie de atatea lucruri complicate?
Comentariul lui Anjin San:
April 27, 2007

Lucrez de la 8:30 la 18. IT. Toti stim ce fac la birou, asa ca nu detaliez. Apoi incepe viata mea particulara. Nu ma gandesc la servici, nu am avut niciodata telefon de serviciu. Ies seara sa fac sport, sau merg cu motocicleta la plimbare. Am trei antrenamente pe saptamana si ma tin de ele cu tot efortul. Merita. Nu lucrez in weekend. Nu sunt indispensabil in companie, dar nu asta intentionez. Vreau doar sa traiesc si pentru mine. Platesc rate la apartament, vreau sa ma casatoresc, imi fac planuri de concediu. Conduc o Dacie si o Honda (motocicleta). Vreau un copil in doi ani, cu care sa ma joc si sa il fac sportiv, nu IT-ist.
Comentariul lui andreea:
April 27, 2007

Nu mai am nici o camasa curata… N-am ajuns la spalatorie pentru ca iar am terminat programul la 11 noaptea. Lasa ca o spal pe asta, si maine dimineata o usuc de tot cand o calc. Oare nu se poate face o propunere sa avem spalatorie in cladire, si daca tot veni vorba, un paaaat maaare sa dorm cand nu mai apuc sa plec de la serviciu decat pe la 6 AM?
Comentariul lui andrei:
April 27, 2007

e vineri .. doamne ce bine .. mai am doar doua zile de lucru saptamana asta
Comentariul lui gabi:
April 27, 2007

imi fac bootsrap-ul cu o cana de cafea frunzarind mailuri si rssfeeds. am ajuns la 12 la slujba dupa ce in timpul noptii am reusit sa ii dau de cap la o bucata de algoritm. scot deasupra mormanului de documentatii/carti de pe birou bolovanul de calcar carat din Piatra Craiului acum vreo doi ani. apropo: am facut graffiti pe un perete din birou
Comentariul lui nick:
April 27, 2007

ce bine e sa fii liber

“Look down if you need to see how high you stand”. Multumesc
Comentariul lui C?t?lin Tolontan » Blog Archive » Unde sint ONG-urile in cazul Raluca?:
April 27, 2007

[...] despre Raluca ziarele Evenimentul Zilei, Cotidianul, 7 plus, Gandul, iar Mihai Morar a deschis pe blogul sau un exercitiu wiki, care a strins impresionant de multe [...]
Comentariul lui Viata si acordeoane » We’re all in it together. Portretul corporatistului la tinerete. ( Wikiexperiment):
April 27, 2007

[...] Atat. Restul portertului e o compilatie a tuturor comentariilor primite la post-ul anterior. Le puteti citi aici pe toate. Si chiar va invit sa o faceti. Aceasta lista de comentarii este, cred, cea mai rece analiza a [...]
Comentariul lui ion:
April 27, 2007

munca te face liber. Raluca e cu siguranta mai libera acum
Comentariul lui Andreea32:
April 27, 2007

“Te-am chemat sa-ti spun ca trebuie sa ne despartim. Putem ajunge la o intelegere astfel incat sa ai timp sa iti cauti alt job”. ll privesc si nu inteleg ce se intampla. Cuvintele suna gol in afara mea. N-am mai dormit bine de cateva saptmani…n-am avut un weekend liber de cateva luni. Proiectele sunt finalizate, altele venite in cascada pe ultima suta de metri sunt in parametri. Il intreb tamp: de ce? -”Ai gresit fontul in nu stiu de contract, muncesti mult, esti inteligenta dar eu nu mai vreau sa lucrez cu tine.La cat te platesc pot angaja inca 3.” Simt un pumn in plex…si un gol in stomac. Sigur..de aici poate prelua activitatea orcine, la construit si pus totul pe picioare nu s-a inghesuit nimeni. Rememorez “turele” la munte pierdute, intalnirile cu prietenii ratate, intalnirile de familie la care nu am ajuns, diminetile in care acelasi sef ma intreba ironic..”Ai dormit aici?” ..sutele de ore suplimentare, nenumaratele apeluri in wk sau tarziu in noapte…DE CE?
Comentariul lui Mihaela iordan:
April 27, 2007

Doamne ai mila de noi!Incepe o noua zi in care cu toti alergam dupa iluzia ca astazi ne va fi mai bine,vom fi apreciati,vom mai face un pas spre acel miraj numit ,,visul american”Pe vremea mea cand toti eram o armata ascultatoare cu program fix 6-15,30 ,lumea era parca altfel.Terminam o facultate,eram repartizati (care dupa note,care dupa pile)si incepeam sa aram o campie a muncii destul de dulce,voi tinerii de azi aveti mai mult de furca cu sistemul E greu chiar foarte greu sa gasesti pe cineva care sa aprecieze ceea ce tu oferi la justa valoare si cum nu pot fi toti vedete Tv cu salarii pe masura,atunci unii muncesc pe branci zeci de ore.Am stat de multe ori si m-am intrebat cum se poate rezista la un astfel de ritm,vi la firma la ora 9 si pleci seara cu mult dupa 22 .In tot acest timp te hranesti cu o cafea,un ceai ,si in cele mai bune cazuri cu o pitza sau saorma.Cum sa rezisti in timp?Stresul e mare si unde mai pui ca auzi zilnic ca x sau y a mai dat un tun si are acum o masina ,,tare”sau ,,o casa de vis”-te ambitionezi strangi si mai tare din dinti si visezi la ziua cand in cont vei avea o cifra cu multe zerouri.Timpul trece pe langa tine si te trezesti la 35 de ani ,singur,plictisit,stresat ,blazat si gol foarte gol sufleteste chiar daca in cont ai reusit sa aduni ceva .Voi tinerii de astazi apreciati mai mult prin lumina banului totul ,am strabatut in ultimul timp multe bloguri si peste tot e multa singuratate,toti indiferent ca sunt fete sau baieti,ajung seara tarziu acasa,si cu senvisul obisnuit in mana se aseaza si mai butoneaza un strop in speranta ca alunecand in lumea paralela vor pute descoperii un pic de caldura.Revenind la ,,Raluca”sper ca multi dintre voi vor fi constienti ca daca biata fata ar fi avut acasa un suflet care sa o astepte si care sa o iubeasca nu ar fi ajuns aici(adica dincolo ,in lumea linistita si verde).Este in legea firii sa ai un suflet langa tine care atunci cand exagerezi sa-ti spuna -,,dragul meu-draga mea”ajunge nu vezi ca azi esti surmenat,hai sa te odihnesti,Dar nu voi tinerii imi pare rau sa spun ati devenit niste roboti care trec mecanic prin viata-in cateva cuvinte portretul unui tanar corporatist ar fi:Inalt,slab,elegant imbracat(cu toate ca undeva in interior camasa alba il roade,si cravata il strange de gat)obligatoriu cu o servieta ce ascunde un laptop performant,un aer de superioritate,limbaj asezonat cu multe expresii si prescurtari americanesti(un fel de pasareasca elitisto- corporatista),o masina de succes,un apartament elegant,cand e nevoie o colega blonduta si cam prostuta da bine .In marea majoritate a zilelor lucreaza ore in sir ,zile in sir,impins de dorinta nebuna de a ajunge sus cat mai sus de a avea cat mai mult si daca se poate cat mai repede.Uitand ca si el este om si are nevoie de liniste,odihna,iubire,hrana,clipe de bucurie-pentru a-si incarca bateriile.Tot alunecand prin viata in ritmul nebun va ajunge la acel dead line al vietii cand va fi intrebat ce ai facut in afara de munca si capitalizare de lucruri fara valoare ?Ei bine ce raspuns vei da draga tinere al secolului XXI
Comentariul lui DY:
April 27, 2007

De luni de zile imi era rau: stari de greata(voma ar elibera), dureri de ficat, ameteli, temperatura. M-am lovit la cap intr-un hub. Nici o colega nu mi-a aratat putina MILA. Nu am avut voie sa plec de la servici pt un control la doctor. Pina la urma m-a luat salvarea la ora 2 noaptea; a doua zi eram operata de 2 calculi biliari de 13. Si nu am statuie in fata geamului de la servici. 6 ani m-am chinuit sa plec de acolo. noroc de o reorganizare a serviciului - abea asa am reusit sa scap. Unde sa pleci la virsta de 39 ani? cine te mai angajaza?
Comentariul lui Ionut Popescu:
April 27, 2007

De ce acceptati sa lucrati peste program? Eu sunt la a patra firma de cand mi-am inceput cariera si vreau sa va spun ca numar pe degete de cate ori am stat peste program.
La fiecare interviu am pus conditia sa se respecte programul. Ei au spus “no problem” si m-au angajat.
Pastrati-va demnitatea si nu va irositi viata la serviciu! Daca vi se cere sa stati, schimbati firma. Sunt mii de joburi pe site-urile de profil.
Comentariul lui daniela:
April 27, 2007

Un singur lucru vad ca nimeni nu observa, anume ca Raluca a avut o optiune, ca putea oricand spune STOP!, si ca , in final, totul tine de deciziile noastre personale si mai putin de companiile “exploatatoare”. A fi sau nu “corporatist” este optiunea fiecaruia si trebuie respectata. Poate ca Raluca si/a propus prea mult prea devreme sau poate ca nu se afla in locul potrivit. Nu vom sti niciodata.
Oricum, pentru un adult mi se pare ciudat sa nu te opresti cand te simti din ce in ce mai rau, cand vomiti sange si cand pleci de la birou direct la spital.
Comentariul lui tudor:
April 27, 2007

“Alo Ce faci? Ai luat pauza de masa? Suntem cu totii in Herastrau. Poti veni si tu o jumatate de ora?”
…
Aud si acum, in fundal copii, jucandu-se…
Comentariul lui Gusti Roman:
April 27, 2007

[...] Morar a avut ideea wikiexperimentului. Au fost 167 de mesaje. Textul il citi mai jos. “Ultima fraza imi apartine. Atat. Restul portertului e o compilatie [...]
Comentariul lui ruxi:
April 27, 2007

…..prietenii de la cateva telefoane pe zii si invitatii in oras au inceput sa evite orice contact cu mine, nu de alta dar daca reusim sa ne intalnim nu aud altceva de la mine decat problemele si proiectele pe care le am…oare mai exista si alte subiecte? recunosc ca nu este stilul de viata pe ca mi l-am imaginat cand am inceput dar ce poti sa faci cand stii ca trebuie sa mergi inainte, ca poti mai mult, ca vrei mai mult, mai multe. am auzit de curand ca exista si alta optiune: sa te opresti…dar vrei?
Comentariul lui OAna:
April 27, 2007

corporatia nu este “rau absolut”, decat daca o lasi tu sa fie. in general insa, nu este nici mai mult nici mai putin decat un loc de munca, cu efortul de rigoare depus dar si cu ocaziile si recompensele de rigoare (pe mine de ex ma trimit in China 10 zile in iunie, sa ma relaxez “in interes de serviciu”). Nu vad de ce corporatia ar deveni un loc care sa te ucida sau sa te alieneze definitiv de familie — asta se poate intampla doar daca tu insuti devii din ce in ce mai avid de bani si putere si tragi tot mai tare sa ajungi cat mai sus — caz in care, prietene, daca te ucide — e vina TA si a ambitiilor tale, nu a EI.
Comentariul lui ics:
April 27, 2007

Seamana cu Romania vazuta din birourile redactorilor-sefi & directorilor editoriali?
Comentariul lui amusta2001:
April 27, 2007

….eram mai multi, cand ma gandesc la ora aceea de scoala
…provincial demodat, incorsetat in intelepciunea corporatista,
mercantilism autentic, goana dupa aur, boala…
asteptare adanca spre sfarseala a primei lectii despre Adam Smith
… teoriile pietii…parca te sfarsesti…asteptand zgomotul soneriei…du ca se …

….acum, tic tac ul vecinului imi aminteste zgomotos si o manea din colt de strada….
sunt marimea integrala a segmentului de varf a unei multinationale din capitala…
o acolada iarasi spre sfarseala, integrat, stupid si amplu
ma regasesc in aceeasi ora de scoala, dar mai putini si fara soneria sa ne trezeasca din goana….du ca se
Comentariul lui bigradu:
April 27, 2007

e 22.35 sau 222.35 si nu conteaza. sunt in picioare de opt zile. nevasta-mea gravida s-a apucat de sudoku. n-am mai facut dragoste de sase spatamani si stiu ca le numara. la ora asta ma re-apuc de lucru la a tria slujba si-mi aduc aminte ca imi doream un singur lucru: sa nu ajung ca seful meu, care si-a vazut copilul crescand in somn.
n-a ajuns acasa in zece ani de nici 10 ori, sa-l vada la faza. doar dimineatza, uneori.
mai am trei luni sa rezolv.
Comentariul lui Gusti:
April 28, 2007

Si Oana are partea ei de dreptate …

Ruxi… Asa e, in ultima vreme parca traim intr-o lume fara amintiri. Ne uitam in urma (o luna, doua, trei..un an…) si de fapt constatam ca n-avem ce povesti prietenilor …
Comentariul lui Mirela Mg:
April 28, 2007

Am ajuns prea tarziu? poate, pentru ca dupa program am iesit la un film.
Lucrez la o multinationala unde am colegi (prieteni) si sefi extraordinari, stau uneori peste ora 18.00, nu mi se impune. Cand plec din firma ma bucur de apusul de soare, de frunzele verzi proaspete si chiar de aglomeratia din tramvai…ma grabesc sa ajung acasa ptr ca ma asteapta prietenul si catelul sa mergem in parc (mi-am luat si role). Urmeaza si maine o noua dimineata cu soarele prea puternic ptr ochii mei inca somnorosi…ma grabesc sa ajung la firma la prima cafea si tigara cu colegii.
Comentariul lui Florin:
April 28, 2007

Am fost impresionat de stirea cu moartea fetei dar am indoieli majore in ceea ce priveste crucificarea multinationalelor. Cred ca trebuie sa fi predispus psihic pt un asemenea sfarsit de rahat. E absolut tragic faptul ca Raluca s-a carat dintre noi, dar cat de gaina poti fi ca sa dai coltul pt niste target-uri? Lucrez de 10 ani, de cand am sarit din faculta, in multinationale. Sunt la a 4-a. Ma incearca o greatza similara pt zicalele vehiculate in cadrul “marilor familii”, dar totusi…s-a format o intreaga generatie de sclavi-manageri inauntrul acestor gauri negre si slinoase. Papagalii proaspat instruiti(din care cu onoare fac si eu parte) au iesit afara sa vada cum e dincolo in vremurile in care berbecii inca il mai votau fericiti pe Tataie. Au capatat stil. Au descoperit ca exista parfumuri si masini. Alea alea…Cand dispretul pt “teamwork” a ajuns la apogeu am vrut sa scriu, sa pun pe hartie un fel de manual al multinationalelor. Intre timp m-am calmat, m-am flexat. Ma opresc aici. Nu cred ca “multi” e de vina pt faptul ca Raluca a crapat. Probabil un dept HR cat de cat profesionist i-ar fi descoperit incompatibilitatea profilului psiho in timp util. Asta da. Asta ar fi putut “multi” sa o faca. Pe scurt ceea ce vreau sa spun e NU PUNETI BOTU’ LA VRAJEALA. V-ati intrebat vreodata cati tarani or fi murit la coasa de extenuare si alcoolizati? Si ei au murit de atata munca, dar nu lucrau pt “multi”…
Comentariul lui Nimeni:
April 29, 2007

E 6:30, incepe o noua zi de lucru. Probabil ca din nou se va termina pe la 23:00 cu “minunatul raport” pe care sunt absolut sigur ca il citeste cineva cu deosebit interes. Desigur cand mi se comunica o noua sarcina exprimarea e tot timpul aceeasi: “Pana pe data de …. TREBUIE”, nu un “Crezi ca ai putea……?” sau un “Ai avea timp sa……?” este cea care arata cat de mult sunt interesate marile coporatii de limitele umane ale romanilor. Sa fim oare cu totii un “experiment” in cadrul caruia “victimele colaterale” sunt inevitabile?
Comentariul lui trei:
April 29, 2007

Nu mai tin minte cum arata Bucurestiul pe lumina (plec de-acasa pe-ntuneric, ma intorc pe intuneric). M-am trezit ingrozita pe la 2 noaptea - visasem ca am gresit ceva in contract, si trebuia sa o iau de la capat. Azi o sa-mi iau pauza de masa - o sa fug la carrefour sa-mi fac cumparaturile: nu mai am nimic in frigider.
Comentariul lui syd:
April 29, 2007

Ajung la 8:15
Seful: Programul incepe la 8!
Eu: - da, dar traficul, semaforul, ala micu …
Seful: - Si de ce n-ai cravata?
Comentariul lui nadja:
April 30, 2007

vreau sa avansez…sunt in product development dar sefa de resurse umane se culca cu directorul de vanzari care este la cutite cu sefa sefului meu pentru ca CEO o sa plece in curand si postul va fi liber…culmea e ca seful meu a fost infliltrat de sefa de la resurse…stiu: ma fac secretara personala..e cel mai usor!
Comentariul lui crispy:
April 30, 2007

prin nu stiu ce “miracol” , telefonul meu a “uitat” sa ma trezeasca dimineatza! Am intarziat la servici!!!!! Avem pontaj cu amprenta digitala! Nu ajungi cu cel putzin 2 min. inainte de ora intrarii….ai pierdut 1/2 ora…..acum 2-3 ani intarziatul meu ar fi fost o mare tragedie d.p. meu de vedere ( lucrez la aceasta firma de 9 ani! !!)…..astazi…..am fost mai relaxata ca oricand….nu mi-am julit picioarele de colturile mobilei si nici nu am plecat nemancata la servici……am realizat ca firma nu merita acest efort….de fapt nimeni si nimic nu merita sa fie pus mai presus de sanatatea propriei persoane……acum plec la fitness….e atat de bine sa potzi respira!!!!
Comentariul lui Paul:
May 1, 2007

(putin in afara “subiectului” ca si ultimele postari de altfel…poate ar trebui sa mai faci un “articol”…)

Life is a choice…

Mergem la scoala, de mici si invatam diverse lucruri… teorie, practica, social skills…mai nimic despre cum sa-ti faci viata asa cum o vrei.

Ne uitam la televizor seara si ne bombardeaza cu imagini “false”.. Numai fete frumoase, numai oameni bogati…Apoi ne uitam la stiri si vedem numai griji, mizerie, crime…Mai nimic despre cum sa-ti faci viata asa cum vrei…

Povestesti cu prieteni despre una, alta, chefuri, bani, alti prieteni dar mai ninic despre cum sa-ti faci viata asa cum vrei…

Unii mai citesc carti despre subiect dar nu indraznesc sa le discute de teama sa nu fie considerat putin dusi de-acasa…
Mai discutam cu parintii nostri despre cum e la servici sau cum ar fi daca am porni nu stiu ce afacere sau cum ar fi daca am castiga la loto… dar mai nimic despre cum sa-ti faci viata asa cum vrei…

Ajungem pe la 18-19 ani sau putin mai incolo si deja avem un prototip al omului muncitor format in mintea noastra (fie intr-un job fie intr-o afacere personala).
Deja avem un “film” care se deruleaza in mintea noastra (citez din cateva postari anterioare):

>

>

In general asta e ce isi doreste un tanar in ziua de azi …

Vedeti undeva altceva decat partea cu munca in aces “vis/film”?

Aveti grija ce va doriti pt ca se intampla… Se intampla INTOCMAI cum ati “visat”sa fie. Visam sa muncim in firme mari si tari sa avem masini si laptop-uri si presupunem ca restul vine prin “default”.
Aveti grija ce va doriti pt ca se intampla… Daca visul e numai pe jumatate … veti avea numai jumatatea pe care o vizualizati…

Life is a choice… that’ how we made our choices…
Comentariul lui Paul:
May 1, 2007

(off topic again-daca nu vreti nu cititi)

Nu sunt corporatist dar am lucrat si eu ca nebunu’ cand am inceput. Era “cool”, Banii erau frumosi… Recordul meu a fost 3 zile si 3 nopti intruna, cu somn aclo la munca si de acolo vreo 5 -6 ani de zile lungi si week-enduri “pe baricade”. O faceam “benevol”. Simteam ca e datoria mea. La momentul ala a meritat. Intrasem si eu in campul muncii si trebuia sa-mi dovedesc mie insumi ca pot face fata. Si pot zice ca am reusit. Ceea ce am realizat sta si acuma acolo ca marturie.
Acum… dupa inca ceva ani…tocmai am decis sa las o slujba bine platita unde “patronul” isi “flutura” cheile la ora 5 fiindca trebuie sa plece acasa si trebuie sa inchida usa (mai sunt si tari din astea la care ora 5 e ora 5 si gata, la care pauza de masa e pauza de masa, pauzele de ceai sunt pauze de ceai si lumea nu face overtime pt ca pierde bani…).
Am sa las in urma un oras mare si vibrant si am sa plec in “country side” vreo 2 ani sau mai mult daca o sa-mi placa, o sa-mi iau un part time job chiar daca mai prost platit si am sa ma bucur de copii inainte ca ei sa mearga la scoala. Anii astia nu se mai intorc niciodata…

Life is a choice…

Nimeni nu ne obliga sa muncim ca dementii. O facem din proprie initiativa si apoi dam vina pe sef, pe firma, pe economie, pe guvern…

Nimeni nu m-a pus sa muncesc ca nebunul atunci insa asta credeam ca e calea. A trebuit sa ajung la capatul pamantului sa inteleg din ce e facuta viata. Regret doar faptul ca nu am stiut asta mai repede. Poate intr-o zi am sa ma intorc in vizita sa invat oamenii de acolo ce am invatat eu aici…. nu pe toti, doar pe cei care vor…

Noi ne cream viata asa cum ne-o dorim. Daca sunteti nefericiti intr-un job, fie ca nu castigati suficient, fie ca castigati prea mult si n-aveti timp sa va chetuiti banii, fie ca va “deranjeaza” sefu, este in puterea voastra sa schimbati asta. Nimeni nu poate face asta pt voi: nici seful, nici prietenii, nici guvernul, nici mama, NIMENI in afara de voi…

Voi cei care va plangeti ca nu va vedeti copii prea des sau ca nu aveti timp sa aveti copii desi v-ar place… asta ati ales. Orice ati spune…
Banii ADUC si fericire insa daca fericirea voastra sunt banii…nu ar trebui sa va plangeti de nimic…Asta e pretul banilor uneori…

Nu inseamna ca nu poti sa le ai pe amandoua… Oh, yes…Trebuie doar sa vezi putin mai departe decat monitorul laptop-ului or biroul firmei…Insa trebuie sa invatam sa umblam taras inainte sa putem umbla in picioare…Unii ramanem o viata intreaga la taras…Destul de putin vor mai mult si indraznesc sa ia ce e al lor. De obicei pe astia ii denigram la maxx sau suntem gelosi pe ceea ce au (precis au facut ceva necurat de au atatia bani, are nevasta frumoasa da e proasta…… etc).

Daca vecinul/prietenul/varul nostru a reusit pe plan “material” de ex (chiar daca e prost ca napu’) trebuie sa “facem si noi ceva”. Nu ne putem lasa mai prejos.
Asta e problama societatii de azi: Trebuie sa aratam cuiva ca avem mai mult decat avem in realitate sau ca suntem altcineva decat suntem in realitate. Si ironia e ca, in cele mai multe cazuri nici macar nu stim acea persoana…
Si ironia si mai mare e ca sustinem ca o facem pt noi (sau familie), si pt a supravietui, ne pacalim pe noi insine ca ne place.
Oare merita sa ne dam sufletele pt asa cava?
Comentariul lui bobo:
May 1, 2007

iar aflu ca am de predat un…ceva. si cand trebuia sa fie gata? ieri?
Comentariul lui tzugurlan:
May 1, 2007

Lucrez la niste nemti. Sunt un puturos. Ma scol la 8 dimineata. Rapoartele mele concureaza pe fratii Grimm.Par foarte ocupat. Ma ingrop in hartii, situatii, tabele, oferte-90% fara finalitate. Cand vreau inchid mobilul.
Inca mai merge.Sau nu.

Altii la rand.
Comentariul lui cre_kee:
May 2, 2007

articolul de azi din evz a inceput cu frazele scrise de mine.

azi cred ca voi rezista mai mult si mai bine la munca.

va multumesc.
Comentariul lui Viata si acordeoane » Media traditionala citeaza Wikiportertul tanarului corporatist:
May 2, 2007

[...] am pornit wikiexperimentul stiam ca n-o sa mutam muntii din loc. Insa, sutele de cititori ai blogului Viata si Acordeoane care [...]
Comentariul lui Paul:
May 2, 2007

Scuze pt primul meu post: citatele nu au aparut. Here they are:

>”Am terminat facultatea cu planuri mari: urma sa muncesc intr-o firma unde se castiga bine, in timp aveam sa promovez, sa imi pot permite sa cumpar o casa, sa vad lumea…”

>”am 17 ani, citesc despre managament si inteligenta emotionala, termin acum liceul, vreau sa fac facultatea dincolo, sa lucrez oricat pentru a avansa, pentru a inseamna ceva, pentru a fi apreciata, admirata…”
Comentariul lui Raul B:
May 2, 2007

In anul 3 de facultate, primul job cu juma’ de norma si cam 30 euro salar - “daca as avea un salar de 100 euro, ar fi perferct; mi-as lua si ceva haine, nu m-ar mai ajuta ai mei cu intretierea…”

Anul 5 de facultate, acelasi job dar cu norma intreaga si cam 100 euro salar - “daca as avea 3-4 sute de euro… acum ca o sa-mi iau diploma si ca am lucrat in domeniu si am experienta, ce bine ar fi!!!”

Diploma de ing, al doilea job si 500 euro salar - “daa,e bine… dar daca as avea un salar de 7-8 sute de euro as putea sa-mi iau un credit mai mare, as putea sa-mi iau haine mai scumpe, sa-i mai si ajut pe ai mei, poate chiar sa mai pun ceva la ciorap….”

… munca….munca… no comment….

Dupa 2 ani, al 3-lea job si aproape 800 euro salar - si acum ma gandesc cum ar fi cu 1000…..

In concluzie… pt mine e foarte clar…. daca raportezi totul la bani…. NU VEI AJUNGE FERICIT NICIODATA…. ORICAT de multi ai avea!!!!
Ar trebui sa apreciem timpul liber mai mult decat salarul… ar trebui sa facem sa “dea bine” plecatul la 18:00, pauza de 1 ora si weekendurile de 2 zile…. chiar cu pretul promovarilor intarziate…

Cu toate astea noi discutam pe bloguri, ne plangem unul altuia de mila, preferam sa lucram la spatii verzi la fel ca oamenii pe care ii vedem de la geamul biroului… pana cand o sa uitam si de Raluca si de portretul corporatistului si ne intoarcem la programul nostru prelungit…. ca deh…. in final de dam cu totii seama ca ala care tunde iarba nu are mai mult de 100euro…
Comentariul lui Antares:
May 2, 2007

Am muncit si la firme private romanesti si la multinationale. La patronii romani pe bani foarte putini si uneori cu salariul partial trecut pe cartea de munca; atit de putini bani incit trebuia sa fiu atenta ce anume cumparam de mincare si frecventam des magazinele de haine second hand. Cam tot ce cistigam se ducea pe chirie, intretinere etc. (eram proaspat mutata in Bucuresti). Nu am sa uit niciodata ce am trait atunci si am jurat sa nu mai ajung in aceasta situatie.
Uite asa am plecat in multinationale si am tot crescut. Trebuie sa dai tot ce este mai bun in tine in fiecare zi, altfel esti dat la o parte. Concurenta e crunta.
Anul trecut la controlul medical periodic analizele mi-au iesit foarte, foarte proaste (din cauza oboselii acumulate). M-am speriat ingrozitor, am fost la medic, am facut tratamente etc. Nu am avut cui sa spun, parintii s-ar fi speriat, prieten nu aveam, amicii ii neglijasem de prea multa vreme.
Si am inceput sa invat sa spun “nu”. Inca mai am de invatat, chiar foarte mult. Sper insa sa ma descurc si sa nu ajung in situatia Ralucai.
Comentariul lui hakuna:
May 2, 2007

Contabilizam, contabilizez, voi contabiliza. M-am saturat. Ah, ce bine ca prietena mea din facultate are nevoie de un om…Voi audita. Trebuie sa ma pricep la asta. Posibilitate de promovare, marire de salariu peste trei luni, hmmm….am mai auzit asta. Dar e un pas inainte, sper. Am emotii mari in prima zi, parca mai mari decit la examene. Iau biroul in primire, un capsator, doua pixuri, un…semnez pe o hirtie ca le iau in primire…oare pe aici se fura? Nu ma prezinta nimeni colegilor. Ce bucuroasa eram ieri ca voi avea colege, ca voi putea face o birfa, o forma de socializare tipic femeiasca. Se aud doar tastele clapacind. Tipatul strident al telefonului din geanta sparge tandari linistea de mormant a biroului. Ce chin este sa reglezi volumul soneriei…il opresc de tot, il reglez in drum spre casa. Am ajuns in a patra zi de lucru la noul job si nu cunosc numele colegelor sa le pot saluta. Doar trei sunt casatorite. Celorlalte le-a trecut demult timpul, pacat ca nu se gandesc la ele. A, nu au trecut de 30, ciudat…ma credeam cea mai tinara de aici…macar nu sunt zombie ca ele. Dar chiar toate colegele au probleme endocrinologice? Nu se poate…Se pare ca ar trebui pus un mesaj la intrare: consumul exagerat de corporatism afecteaza grav echilibrul endocrin. E vineri, a cincea zi de lucru. Prietena mea din facultate este sefa mea. Azi a tipat la mine pentru ca aveam dreptate iar ea il apucase pe NU in brate. Oare prietenul ei o neglijeaza constant? Si-a cerut scuze, e nervoasa in ultima vreme…se vede gindesc eu.
Azi e luni, Raluca e pe prima pagina. Imi pare rau pentru ea, desi nu am cunoscut-o. E putina agitatie pe aici, printre colegi. Toti pleaca mai devreme, la 18.30, nu vor sa repete greseala unui coleg de breasla pe care il invidiau ieri.
Cred ca imi place verbul “a contabiliza”, il voi conjuga si de acum incolo. De luna viitoare voi contabiliza din nou, sint sigura.
Comentariul lui Robert:
May 2, 2007

Daca ar fi o societate normala, ar trebui sa se aplice urmatoarea axioma:
- La intrebarea “Ai facut sex vreodata cu un coleg de servici?” exista un raspuns sincer: “Am intretinut relatii sexuale zilnice cu seful meu direct. El ma fxxx la cap si pe mine ma durea in cxx!”
Comentariul lui Calin:
May 3, 2007

Sclavia in contemporaneitate!!! Pe vremuri te tineau cu lanturi, azi te tin cu iluzia banilor…….de care oricum nu ai parte.

Dar asa este peste tot in lumea asta.
Comentariul lui meshoo:
May 3, 2007

acasa, seara tarziu, dupa 12 ore de munca, cu laptopul in poala, cu un ochi la teve, cu altul in blackberry raspunzand la e-mailuri si cu mainile lucrand la un proiect care trebuie trimis persoanei care tocmai ma suna pe celular…
e trecut bine de miezul noptii, am trimis proiectul electronic, sorb din pahar un vin rosu fara gust si brusc un susur de pasarele inunda camera…este celularul…ma reped sa raspund…bazaie berry’ul…you got mail apare pe ecranul laptopului si brusc ma trezesc dimineata cu vinul varsat peste camasa de ieri.
Comentariul lui acord parental » Arhiv? » ? corporatistul:
May 3, 2007

[...] Acest text de fapt e rezultatul “Wikiexperiment“-ului in?iat de Mihai Morar, textul pe care eu atunci l-am primit pe mail, îl pute?i citi [...]
Comentariul lui TSCN:
May 3, 2007

goal management, nutritie, sport, time management, odihna, familie, spirit, aer curat, prieteni.
Comentariul lui gogu:
May 4, 2007

Era 12 noaptea si trebuia sa tin angajatii sa termine licitatiile.Noapte de noapte. Nu puteam sa plec ca raspundeam de toata munca. Din cand in cand patronul ma suna sa-i dau raportul. Era pe partie in Elvetia si se auzeau rasete , fasiit de schiat si clinket de pahare. Langa mine o colega de la vanzari avea un inceput de criza de calciu…. Oboseala.. I-am lasat , a urmat alta firma. I-am lasat. Acum pt aceiasi bani am timp sa va postez pe forum Nu -mi mai scrie pe cartea de vizita –mare director–. dar sunt OM . se poate.
Comentariul lui titel:
May 4, 2007

sky is the limit…daca vrei cu adevarat, poti.
depinde cum iti “setezi” asteptarile…si care iti este planul de bataie; vrei high–te astepti sa muncesti si vei fi rasplatit, vrei mai la mijloc–cam greu–competitia e mare, vrei low–atunci faci ca toata lumea si stai la terase, enjoy life, freci mentosanul si te bati singur pe umar ca ai timp pentru tine-bullshit…
cum iti asterni, asa dormi–misto proverb–se aplica perfect.
Comentariul lui GtR:
May 7, 2007

http://gtherevelator.ablog.ro/2007-03-23/am-o-vorba-sa-ti-mai-spun-despre-romania.html
Comentariul lui Ramona:
May 8, 2007

uite, acum am gasit si eu acest site, am citit toate povestirile, la unele m-am cutremurat cand m-am recunoscut, cu unele nu am fost de acord. noi, corporatistii muncim mult peste puterile noastre. Asa incat depinde foarte mult de noi sa avem grija de sanatatea noastra, sa tinem cu dintii de echilibrul casa-servici si sa spunem “NU” atunci cand suntem obositi si nu mai putem merge mai departe, pentru ca avem nevoie de odihna.
lucrez si eu intr-o mare companie, sunt manager, am frustrarile mele si nu de putine ori mi s-a intamplat sa ma scurg pe sub birou de oboseala. totusi, o intamplare memorabila e cea in care cu o zi inainte sa ma casatoresc s-au gasit niste mari directori expati sa-mi faca vizita la punctul de lucru; desi ma rugasem cu mult inainte pentru un liber, pentru ca mai aveam multe de organizat (cine a trecut prin asta stie ce munca enorma e organizarea unei nunti), ei au gasit taman atunci sa se infiinteze la biroul meu; mai mult, a trebuit sa-i duc la restaurant, sa stau de vorba cu ei despre proiecte, marketing, clienti, targete, etc. noroc ca echipa mea m-a ajutat si mi-a facut programari la cosmetica, coafor, etc, ca eu nu mai apucam. dupa nunta, bineinteles ca si eu si sotul meu ne-am infiintat la munca; jumatate din saptamana de miere mi-am petrecut-o discutand probleme de business. asta a fost acum cativa ani; intre timp, am invatat ca nu se darama cerul daca dau telefonul pe silent in concediile MELE. e dreptul fiecaruia, nu?
Comentariul lui Gogu:
May 9, 2007

Munca de sclav cu multa minte pe plantatia unei corporatii e pretul pe care il platesc cei care n-au los cojones pentru a-si inceapa o afacere a lor; iar cei cu putina minte o merita.
Comentariul lui Florina:
May 16, 2007

Am primit astazi pe mail de la un prieten bun un mesaj: “We’re all in it together. Portretul corporatistului la tinerete.”
Am fost impresionata de ceea ce am citit pentru ca m-am regasit intru totul in acele randuri si am cautat pe net sursa acelui mesaj si, cu toate ca de obicei “nu am timp de pierdut”, am citit toate mesajele scrise in aceste zile.
Eu fac parte din randurile corporatistilor de aproape 3 ani. Imi place ceea ce fac si muncesc pentru implinirea pe care o simt atunci cand am reusit sa ajut un client si stiu ca este multumit. Am fost si eu coplesita de exploatarea sefior si este adevarat ca cu cat faci mai mult cu atat ti se da mai mult de facut. Ceea ce m-a facut sa merg cu greata a serviciu a fost ca desi erau target-ele depasite la jumatea lunii ti se cerea nota explicativa fiindca nu ai facut suficiente vizite, erai urmatorul pe lista de demisii daca cumva te imbolnaveai si indrazneai sa iti iei concediu medical, nu incapea discutie ca sambata veneai la lucru iar in timpul saptamanii programul se incheia dupa ora 20:00 si nu cumva sa ai pretentia la ore suplimentare. Toate astea pe langa cuvinte de lauda auzite la sedinta zinica (nesimtiti, prosti, lenesi, ineficienti samd) sau pe langa cele 2-3 rapoarte zilnice si 2 saptamanale constante plus alte raportari urgente cu termen “ieri”. Si toate astea fara sa iti afecteze programul impus de munca si realizarea target-ului.
Si nu pot sa ii contrazic pe cei care spuneau ca noi ne alegem viata pe care vrem sa o ducem fiindca au dreptate. Am fost in stadiul in care visam ziua in care as fi depus demisia semnata pe masa directorului, sa stau dreapta in fata lui si sa ii spun satisfacuta ca sunt prea buna sa mai lucrez acolo, mrit mai mult. Si asta cu toate ca salariu era peste media pietei. Dar am luat o pauza si m-am gandit ca nu eu sunt vinovata si ca exista un cod al muncii vaabil pentru toti. Si am decis sa raman in firma. Diferenta este ca cel tarziu la ora 17:00 plec de la birou, nu ma apropii de cladirea firmei in week-end, in timpul liber raspund la telefonul de serviciu doar daca vreau si imi cer toate drepturile acordate prin contractul de munca pe care ei mi l-au propus cand m-am angajat. Se vede cu ochiul liber ca sunt persona non grata si ca s-ar dori ca in cel mai scurt timp sa plec din companie, colegii mei m-au exclus din grup si mi se aloca munca pe care nu accepta nimeni. Dar asta e tot. Am invins teama de “oare ce o sa imi faca” si acum e bine.
Nu am de gand sa raman in aceasta companie fiindca nu se potriveste cu mine si cu ceea ce sunt. Dar pana la momentul plecarii mi-am pregatit terenul si am o firma a mea, unde fac ceea ce imi place si ceea ce am studiat in multi ani de scoala, unde am angajati multumiti, motivati si respectati care atunci cand am nevoie de ajutorul lor sa terminam o lucrare mai repede sunt convinsa ca ma pot baza pe ei, dar ei la randul lor sunt convinsi ca la sfarsitul lunii le voi multumi.
Si acum am timp sa imi vad si prietenii, si familia, pe care timp de 2 ani si jumatate i-am lasat deoparte lasandu-ma luata de “valul corporate” . Am timp sa plec in week-end cu sotul sau sa imi iau nepoteii sa ii duc la plimbare sau pur si simplu sa nu fac nimic fiindca asa am chef.
Intr-adevar
- muncesc foarte mult in continuare dar am mult mai multe satisfactii decat acum cateva luni
- imi duc viata intr-un mod organizat si planificat dar imi permit sa modific uneori planificarea
- este alegerea fiecaruia ce face dar uneori nu mai vezi “luminita de la capatul tunelului” si te adancesti in intuneric “indrumat” de sefi
Sunt foarte multumita ca nu mai plec de acasa noaptea sa ma intorc tot noaptea, ajung pe acasa si peste zi, ca - desi rar - reusesc sa mai gatesc, sa ma plimb, sa citesc un mail de a un prieten…
Sunt linistita din momentul in care am constientizat ca ei au luat tot ceea ce eu am avut de oferit si au exploata la maxim si am schimbat acest lucru. Acum dau tot ceea ce este mai bun pentru mine si cred ca la mine se aplica principiul “orice sut in fund e un pas inainte”.
Iar multumirea si rasplata muncii mele corporatiste in toti acesti ani a fost aceea ca in momentul in care am anuntat ca intentionez sa parasesc compania un procent mai mare de 50% dintre clientii mei de portofoliu au refuzat sa lucreze cu alt reprezentant al firmei sau sa mai prelungeasca contractele existente, cu atat mai mult sa incheie unele noi. Foarte multi m-au chemat sa lucrez cu ei. Pentru asta a meritat sa muncesc atat de mult. Oamenii acestia au fost mutumiti de ceea ce am facut EU pentru ei si mi-au adus toata aprecierea de care aveam nevoie, compania poate acum sa imi spuna absolut orice, nu mai conteaza.
Si revenind la subiectul propus, parerea mea este ca nu putem spune ca de moartea acestei fete firma nu este vinovata. Pe piata muncii din Romania exploatarea angajatului este o moda si parca e concurs sa vada cine poate sa duca mai mult in spate. Doar de curiozitate fiindca de promovat sunt altii mai importanti. Si oamenii se complac in aceasta situatie de obicei de teama gandului “raman fara loc de munca si ce fac”. Angajatorii inoculeaza zi de zi aceeasi idee de ineficienta si insuficienta a muncii prestate astfel incat te simti privilegiat ca mai ai un loc de munca si faci orice pentru a-l pastra. Nu este normal, nu este uman si nu este legal. Si va mai dura pana cand oamenii vor intelege si se vor ridica sa isi sustina drepturile acordate de lege.
Mai vreau sa va spun ca daca ar fi fost sa raspund la acest subiect acum cateva luni cand inca eram corporatista convinsa as fi scris:

“…. visez la o zi, o singura zi in care sa nu am nimic de facut; sa nu vad pe nimeni, sa nu aud pe nimeni si sa nu sune nici un telefon….”

Dupa care mi-as fi revenit a realitate si m-as fi intrebat: “… si ce as face in ziua aceea?……”

Va multumesc daca ati avut rabdare sa cititi mesajul meu si pentru ca ne-ati oferit o sansa de a ne impartasi experientele corporatiste.
Comentariul lui Mihai - TX:
May 21, 2007

Eu ajung la servici un pic inainte de 9 desi normal ar fi de la 8. Pe la pranz ma duc si joc un fotbal la o sala din apropiere vreo ora si jumatate in loc sa mananc. Ma intoc inapoi la birou si mananc in timp ce “lucrez”. De la 2 pana pe la 5:30 sunt si productiv, ma rog, cat se poate. Dar messengerul sta deschis, Stumble e util cand te plictisesti, etc… In total lucrez vreo 7 ore, cu intreruperi. Eu sunt platit la ora deocamdata, dar mereu se pune ca lucrez 8 ore pe zi. Stresul meu e minim, sincer sa fiu. De exemplu, daca vine seful si ma vede scriind chestia asta, probabil ar fi curios ce e si eu ii explic, dar nu il impiedica sa imi spuna ca sunt “outstanding” si nu am auzit decat cuvinte de lauda din gura lui pana acum. E un om inteligent si amandoi stim ca deocamdata el castiga bani multi de pe urma muncii mele de “software engineer.”

Unde vreau sa ajung: astea sunt conditiile din Vest. Povestea mea pe scurt e ca am facut 3 ani de informatica la Universitate in Bucuresti, dupa care m-am transferat la o universitate din SUA. Mai am un pic si termin. Intre timp am inceput sa muncesc aici si imi pare bine ca nu m-am aruncat atunci cand eram in Romania la un salariu de cateva sute de euro doar pt. ca era de zeci de ori mai mare decat bursa mea de student. Din povestile prietenilor si ale celor de pe site m-am convins ca mentalitatea noastra este una gresita si pentru binele fiecaruia in parte, e nevoie sa fie schimbata cat mai repede. Nu am decat respect pentru cei care au realizat ca seful lor nu e Dumnezeu si oricat de corupt ar fi sistemul in Romania, tot se poate face ceva si daca te da afara pe nedrept. Totul incepe sa mearga bine atunci cand iei decizia sa nu te lasi calcat in picioare.

In concluzie, pentru binele vostru, va rog nu mai stati peste program ca sa va multumiti seful. Sau daca o faceti, macar cereti sa fiti platit pentru asta. Munciti exact atat cat sunteti platiti sa o faceti. Daca nu stiti cat inseamna asta, uitati-va in contract. Inchideti-va telefonul de serviciu in weekend… orice ar fi, poate sa mai astepte si nimic nu e mai important decat familia. Nu va lasati demnitatea calcata in picioare la fiecare sedinta, cand seful va numeste incompetenti, pentru ca asta nu face decat sa persiste starea de fapt actuala. Dar mai ales: pastrati tacerea doar daca intr-adevar sunteti de acord cu el. Faptul ca el e un amarat de manager nu ii da dreptul sa spuna chiar ce vrea. In fine, nu vreau sa par vreun pusti care se trezeste sa le dea sfaturi celor care poate sunt in industrie de 10 ani. Am doar 23 de ani, e adevarat, dar am locuit cativa ani (2-3, nu multi) in afara sistemului din Romania si asta e un avantaj enorm din punctul meu de vedere, fara de care nu as fi facut decat sa ma lamentez si eu in mesajul de fata. Inca o data, am tot respectul pentru cei care au prioritatile corecte in viata si care nu au cazut prada sistemului degenerat. Cu un mic bonus pentru cei care sunt descurcreti si inteligenti si mai si profita de pe urma lui.

Numai bine!
Comentariul lui Aurel-B:
May 15, 2008

Ajung la servici putin inainte sau dupa ora 9. Depinde daca ma opresc mai mult la cafea, la tigara, la stat de vorba. Prima parte a zilei in general este ok. SUnt linistit, calm, imi vad de treaba, chiar daca inainte de a pleca sau poate chiar cand m-am trezit dimineata am inceput sa injur sefu si firma lui.
In jur de ora 12 apare si el. De obicei nervos, cu chef de scandal. Eu scap de majoritatea datilor, se intanleste prima data cu secretara. Nu stiu cum rezista. In fine, in firma se stie ca sunt omul care nu ma agit, indiferent ce ar fi, deadline-uri, prezentari, nimic. Stiu ca oricum ar iesi bine, nu trebuie venit cu faze a la “dalai-lama” pentru a face o treaba cu simt de raspundere.
Pe la ora 14-15 e pauza de masa, de obicei o iau la 16 si ma intanlesc cu baietii la bere, timp de cam 1 ora…uneori mai mult.
Problema mare apare in jur de ora 18, cand de fapt ar trebui sa se termine programul. Dar nu, pana sa vin eu in firma toti erau obisnuiti sa stea peste program, robotizati. Abia la 19:30 - 20 plecau (o mare parte si acum fac la fel). E…daca incep sa ma pregatesc pe la 18 de plecare, incepe si el. Ce ai facut, dar parca ar mai trebui facut, dar poate e mai bine sa schimbam…din astea. Notez pe hartie, si a doua zi ma apuc sa fac ce a spus. Oricum se enerveza, ma ameninta cu salarul, cu penalizari cu din astea. Pana i-am spus verde’n fata ca viata mea particulara inseamna mai mult decat banii lui, si daca nu-i convine, sa-si caute om…de gaseste. N-a spus nimic, si acum lucrez la acea firma, nu mai comenteza chiar de ma gaseste jos in fata firmei band bere cu portarul cand pleaca el. Telefonul e inchis de cand am iesit din firma, in weekend nu ma vede la ochi nici de m-ar invita la bere si gratar. Banii, sunt ok, desi in domeniul meu se poate mai mult.

@Mihai-TX - uneori banii pentru stat peste program distrug alte treburi, si sincer, indiferent cat ti-ar da, nu se merita. Si decat sa stai peste program daca vrei bani, mai bine te bagi ca freelancer, si daca iti si va merge, ai sa renunti si la servici. Oricum in afara e alta treaba, complet diferit. Dar in US, stii ca se trage de tine pana la ultima picatura de apa, dar se si plateste.

Aurel.
Comentariul lui Cele mai comentate posturi din blogosfera | FocusBlog:
June 30, 2008

[...] morar.hotnews.ro (204) [...]

205 raspunsuri la 'Wikiexperiment. Sa scriem impreuna portretul tanarului corporatist .ro'

Raspunde

Pagini

Posturile lui Morar

Guest Stars

Arhiva

Blogroll

Meta