Comments on: We’re all in it together. Portretul corporatistului la tinerete. ( Wikiexperiment) http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html Mihai Morar de la Radio 21, despre oras si tentatiile lui de menta Wed, 15 Feb 2012 04:46:30 +0000 http://wordpress.org/?v=2.7 hourly 1 By: andreea http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-1052 andreea Wed, 16 May 2007 05:43:40 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-1052 oricat de "logic" ar parea eu tot nu pot sa inteleg si nu cred ca voi putea sa inteleg niciodata...dc trebuie sa se intample o nenorocire ca sa sesizam k cv nu este in regula? in loc sa mergem pe principiul - sa prevenim inainte sa se intample - noi ne axam pe - stai sa vedem daca se va intampla ceva si apoi vedem ce facem - ... suntem o turma de ignoranti care inchid ochii in fata tuturor...si stiti ce cred eu ca este mult mai grav? k noi permitem sa se intample asta...noi cei care muncim. pt k suntem atat de preocupati de ce va spune seful si de parerile lui incat uitam k suntem oameni si k la un moment dat o sa cedam. si la ce bun toate sacrificiile? la ce bun toate miile de euro economisite in banci? la ce bun daca oricum parintii raman fara copii si copiii fara mama sau fara tata? oare bancnota de 100 de euro va reusii sa-l mangaie cum face mama sau va putea juca fotbal in locul lui tata? noi nu mai avem mandrie? knd vom fi in stare sa spunem "gata!!!"? oricat de “logic” ar parea eu tot nu pot sa inteleg si nu cred ca voi putea sa inteleg niciodata…dc trebuie sa se intample o nenorocire ca sa sesizam k cv nu este in regula? in loc sa mergem pe principiul - sa prevenim inainte sa se intample - noi ne axam pe - stai sa vedem daca se va intampla ceva si apoi vedem ce facem - … suntem o turma de ignoranti care inchid ochii in fata tuturor…si stiti ce cred eu ca este mult mai grav? k noi permitem sa se intample asta…noi cei care muncim. pt k suntem atat de preocupati de ce va spune seful si de parerile lui incat uitam k suntem oameni si k la un moment dat o sa cedam. si la ce bun toate sacrificiile? la ce bun toate miile de euro economisite in banci? la ce bun daca oricum parintii raman fara copii si copiii fara mama sau fara tata? oare bancnota de 100 de euro va reusii sa-l mangaie cum face mama sau va putea juca fotbal in locul lui tata? noi nu mai avem mandrie? knd vom fi in stare sa spunem “gata!!!”?

]]> By: Kripo http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-967 Kripo Fri, 11 May 2007 12:32:41 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-967 Noi, romanii, de obicei ne cautam serviciu la fel cum ne ducem la doctor, adica atunci cand situatia deja s-a agravat. Poate ca nu e bine sa faceti ca mine dar am sa va spun: imediat ce sunt angajat intr-un loc incep demersurile pt cautarea unui nou job. Vorbesc despre demersuri exploratorii, de discutii preliminare. Numesc asta cercetare activa. Ce facem majoritatea dintre noi? O data gasit un job OK ne concentram pe el, pe integrarea in noua echipa si familiarizarea cu noile taskuri, pe obtinerea de rezultate si a unei pozitii de afirmare in noua firma. E foarte bine, dar uitam un lucru. Piata muncii e o piata ca oricare alta, ea trebuie explorata permanent daca dorim sa nu ne scape oportunitati de angajare. Daca o uiti, piata te pedepseste atunci cand o bagi in seama, dupa mai multi ani. Bineinteles ca pare sa nu fie foarte fair fata de noul patron, mai ales daca ai conditii bune, sa-ti cauti alt serviciu dupa ce tocmai ai fost angajat. Dar trebuie s-o faci cu mare discretie, fara sa stie colegii sau seful cu care, poate ca esti chiar prieten. Dati-mi voie sa va spun ca nu-i cred pe aia care spun ca n-au timp sa-si caute iar altceva pe principiul ca "daca sunt multumit aici, de ce sa ma deranjez". Nu, va veni momentul cand nu vei mai fi multumit, cand o sa vrei altceva, daca nu cumva esti obligat sa pleci. Cautarea permanenta a unui serviciu te scuteste de surprize. Alt avantaj este ca, daca ai gasit ceva suficient de interesant ca sa lasi vechiul job, iti anunti plecarea si s-ar putea sa te trezesti cu o contraoferta. Nu radeti, multi angajatori mizeaza pe o fidelitate prost inteleasa a angajatilor si lanseaza contraoferte doar cand vad ca au de-a face cu oameni decisi sa plece. Vorbesc despre angajatorii care au suficient creier si intelepciune ca sa-si pastreze, pe ultima suta de metri, angajatii de valoare. Si despre angajatii care au valoare, pentru ca unii s-ar putea sa se supraestimeze. Nu ezitati, scormoniti permanent piata dupa un job. Eu cred ca, in zona privata, nu trebuie sa zaci, in medie, mai mult de 3-4 ani in acelasi post, fie ca ti-l schimbi in cadrul aceleiasi firme sau ca schimbi compania. Cine face altfel este conservator, comod, limitat, mediocru, speriat de schimbare in ultimul hal. Sau este foarte, foarte indragostit de munca lui. Dar se intampla sa divortam pana si de iubirea vietii, daramite de un nenorocit de job. Noi, romanii, de obicei ne cautam serviciu la fel cum ne ducem la doctor, adica atunci cand situatia deja s-a agravat.
Poate ca nu e bine sa faceti ca mine dar am sa va spun: imediat ce sunt angajat intr-un loc incep demersurile pt cautarea unui nou job. Vorbesc despre demersuri exploratorii, de discutii preliminare. Numesc asta cercetare activa. Ce facem majoritatea dintre noi? O data gasit un job OK ne concentram pe el, pe integrarea in noua echipa si familiarizarea cu noile taskuri, pe obtinerea de rezultate si a unei pozitii de afirmare in noua firma. E foarte bine, dar uitam un lucru. Piata muncii e o piata ca oricare alta, ea trebuie explorata permanent daca dorim sa nu ne scape oportunitati de angajare. Daca o uiti, piata te pedepseste atunci cand o bagi in seama, dupa mai multi ani. Bineinteles ca pare sa nu fie foarte fair fata de noul patron, mai ales daca ai conditii bune, sa-ti cauti alt serviciu dupa ce tocmai ai fost angajat. Dar trebuie s-o faci cu mare discretie, fara sa stie colegii sau seful cu care, poate ca esti chiar prieten. Dati-mi voie sa va spun ca nu-i cred pe aia care spun ca n-au timp sa-si caute iar altceva pe principiul ca “daca sunt multumit aici, de ce sa ma deranjez”. Nu, va veni momentul cand nu vei mai fi multumit, cand o sa vrei altceva, daca nu cumva esti obligat sa pleci. Cautarea permanenta a unui serviciu te scuteste de surprize. Alt avantaj este ca, daca ai gasit ceva suficient de interesant ca sa lasi vechiul job, iti anunti plecarea si s-ar putea sa te trezesti cu o contraoferta. Nu radeti, multi angajatori mizeaza pe o fidelitate prost inteleasa a angajatilor si lanseaza contraoferte doar cand vad ca au de-a face cu oameni decisi sa plece. Vorbesc despre angajatorii care au suficient creier si intelepciune ca sa-si pastreze, pe ultima suta de metri, angajatii de valoare. Si despre angajatii care au valoare, pentru ca unii s-ar putea sa se supraestimeze. Nu ezitati, scormoniti permanent piata dupa un job. Eu cred ca, in zona privata, nu trebuie sa zaci, in medie, mai mult de 3-4 ani in acelasi post, fie ca ti-l schimbi in cadrul aceleiasi firme sau ca schimbi compania. Cine face altfel este conservator, comod, limitat, mediocru, speriat de schimbare in ultimul hal. Sau este foarte, foarte indragostit de munca lui. Dar se intampla sa divortam pana si de iubirea vietii, daramite de un nenorocit de job.

]]> By: atipica? http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-965 atipica? Fri, 11 May 2007 11:54:57 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-965 A, proiecte monstruoase cu deadline-uri imposibile am avut, dar intotdeauna s-a intamplat la fel: proiectele au derapat...De fiecare data le-am explicat ca mai mult nu am putut face de una singura (in timpul orelor de program!) si ca, atat timp cat nu vor sa mai angajeze pe cineva sa ma ajute, ghinion, chiar nu se poate face mai mult. Si nu mi s-a intamplat nimic rau, n-am fost data afara, nu mi s-au diminuat bonusurile. Iar eu consider ca atitudinea mea nu a fost lipsita de responsabilitate, ci doar realista. Indiferent cat imi doream ca proiectele mele sa fie pline de succes (recunosc, si acum ma gandesc cu un fel de drag la ele), nu am fost de acord ca ele sa-mi acapareze viata. "Abnegatie si daruire" nu inseamna sclavie. A, proiecte monstruoase cu deadline-uri imposibile am avut, dar intotdeauna s-a intamplat la fel: proiectele au derapat…De fiecare data le-am explicat ca mai mult nu am putut face de una singura (in timpul orelor de program!) si ca, atat timp cat nu vor sa mai angajeze pe cineva sa ma ajute, ghinion, chiar nu se poate face mai mult. Si nu mi s-a intamplat nimic rau, n-am fost data afara, nu mi s-au diminuat bonusurile. Iar eu consider ca atitudinea mea nu a fost lipsita de responsabilitate, ci doar realista. Indiferent cat imi doream ca proiectele mele sa fie pline de succes (recunosc, si acum ma gandesc cu un fel de drag la ele), nu am fost de acord ca ele sa-mi acapareze viata. “Abnegatie si daruire” nu inseamna sclavie.

]]> By: atipica? http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-931 atipica? Thu, 10 May 2007 10:32:38 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-931 Am un IQ peste medie, vorbesc 3 limbi straine, am (dupa cum mi s-a spus la toate evaluarile) “excellent communication skills” si “excellent interpersonal relations at work”, sunt cultivata (ok, poate cultura mea nu e foarte profunda, dar macar extinsa :-), caci stiu cate ceva din toate: literatura, botanica, istorie, pictura, geografie, plus cate ceva despre meseria mea, aia ‘computer engineer’ :-) plus ‘abilitatile’ conexe). Cred ca sunt ceea ce s-ar numi o femeie inteligenta si “un angajat cu potential”. De 10 ani (adica din anul 5 de facultate) lucrez in corporatii multinationale. La prima am stat 9 ani, iar acum sunt la a doua. Aici ar trebui sa urmeze partea in care va spun de munca mea dificila, de sacrificiile pe care a trebuit sa fac pentru a evolua pe scara ierarhica, de orele suplimentare, de spectrul deadlinurilor bantuindu-mi visele…Ei bine, n-o sa va spun nimic despre asta, caci nu mi s-au intamplat. Mai corect spus, am ales sa nu mi se intample. Va pot povesti in schimb de calatoriile mele (for pleasure, not for business!), de cartile pe care le-am citit, de spectacolele si concertele la care am fost. Functie de conducere? N-am avut niciodata. Nici n-am incercat. Am incercat doar sa-mi fac treaba bine (si cred ca mi-a reusit), insa fara excese. Am ridiculizat lozincile corporatiste cand am avut ocazia (hai, nu-mi dati citatul din Caragiale cu “daca-i anonima o semnez si eu”, chit ca, intr-adevar, m-am manifestat doar in acele “culture surveys” anonime care se faceau anual in companie sau in fata colegilor), am incercat sa nu-mi las creierul “spalat“ si sa-mi mentin coloana vertebrala. Dupa 9 ani mi-am depus CV-ul la o singura alta companie si am plecat acolo doar pentru bani (recunosc), dar nu pentru munca mai multa, caci m-am asigurat inainte ca viata mea personala nu va fi prea mult afectata (deci ca orele suplimentare nu sunt incurajate). La interviu i-am spus actualului meu sef ca n-as putea incepe lucrul odata cu restul echipei, caci plec in concediu 3 saptamani si in nici un caz nu-mi schimb planurile, caci oricum imi place si jobul meu curent (desi platit mai prost, dar decent si el). Si totusi m-au angajat :-) si mi-au dat si cei mai multi bani din echipa :-). De aproape un an de zile cel mai mult am stat peste program 70 de minute, dar si asta o singura data. In rest, cel mult 30 de minute, unenori si doar 2… La un moment dat mi-am pus problema ca poate ambitiile sunt mult inferioare posibilitatilor mele, ca poate ma irosesc facand un job cam neinteresant, desi linistit in cea mai mare parte a timpului. Dar merita sa-mi pun in primejdie viata personala pentru gloria profesionala? Nu. Pentru mine nu. Munca nu e un hobby. O fac pentru ca trebuie, nu pentru ca-mi place. Asta nu inseamna ca o fac de mantuiala, nicidecum. Sunt un om responsabil, care se straduieste sa-si faca treaba cat mai bine, dar prefer sa “keep a low profile”, strategie care-mi lasa timpul si energia de a-mi vedea de viata mea, in conditiile in care partea materiala imi asigura ceea ce consider a fi o viata decenta. Pot fi o tema pentru un studiu despre “Fenomenul downshifting” :-) (ma rog, desi n-am fost niciodata “up” ca sa aleg apoi “down”) Stiu oameni care prefera un job stresant, dar “intellectually challenging” pentru 200 de euro in plus, sau oameni care prefera sa fie sefi stresati pe 1000 de euro in loc sa fie “un oarecare” destul de relaxat pe 1700. Eu nu. Dar poate ca nu sunt un "tanar corporatist" tipic... Am un IQ peste medie, vorbesc 3 limbi straine, am (dupa cum mi s-a spus la toate evaluarile) “excellent communication skills” si “excellent interpersonal relations at work”, sunt cultivata (ok, poate cultura mea nu e foarte profunda, dar macar extinsa :-), caci stiu cate ceva din toate: literatura, botanica, istorie, pictura, geografie, plus cate ceva despre meseria mea, aia ‘computer engineer’ :-) plus ‘abilitatile’ conexe). Cred ca sunt ceea ce s-ar numi o femeie inteligenta si “un angajat cu potential”.
De 10 ani (adica din anul 5 de facultate) lucrez in corporatii multinationale. La prima am stat 9 ani, iar acum sunt la a doua.
Aici ar trebui sa urmeze partea in care va spun de munca mea dificila, de sacrificiile pe care a trebuit sa fac pentru a evolua pe scara ierarhica, de orele suplimentare, de spectrul deadlinurilor bantuindu-mi visele…Ei bine, n-o sa va spun nimic despre asta, caci nu mi s-au intamplat. Mai corect spus, am ales sa nu mi se intample.
Va pot povesti in schimb de calatoriile mele (for pleasure, not for business!), de cartile pe care le-am citit, de spectacolele si concertele la care am fost.
Functie de conducere? N-am avut niciodata. Nici n-am incercat. Am incercat doar sa-mi fac treaba bine (si cred ca mi-a reusit), insa fara excese. Am ridiculizat lozincile corporatiste cand am avut ocazia (hai, nu-mi dati citatul din Caragiale cu “daca-i anonima o semnez si eu”, chit ca, intr-adevar, m-am manifestat doar in acele “culture surveys” anonime care se faceau anual in companie sau in fata colegilor), am incercat sa nu-mi las creierul “spalat“ si sa-mi mentin coloana vertebrala.
Dupa 9 ani mi-am depus CV-ul la o singura alta companie si am plecat acolo doar pentru bani (recunosc), dar nu pentru munca mai multa, caci m-am asigurat inainte ca viata mea personala nu va fi prea mult afectata (deci ca orele suplimentare nu sunt incurajate). La interviu i-am spus actualului meu sef ca n-as putea incepe lucrul odata cu restul echipei, caci plec in concediu 3 saptamani si in nici un caz nu-mi schimb planurile, caci oricum imi place si jobul meu curent (desi platit mai prost, dar decent si el). Si totusi m-au angajat :-) si mi-au dat si cei mai multi bani din echipa :-). De aproape un an de zile cel mai mult am stat peste program 70 de minute, dar si asta o singura data. In rest, cel mult 30 de minute, unenori si doar 2…
La un moment dat mi-am pus problema ca poate ambitiile sunt mult inferioare posibilitatilor mele, ca poate ma irosesc facand un job cam neinteresant, desi linistit in cea mai mare parte a timpului. Dar merita sa-mi pun in primejdie viata personala pentru gloria profesionala? Nu. Pentru mine nu. Munca nu e un hobby. O fac pentru ca trebuie, nu pentru ca-mi place. Asta nu inseamna ca o fac de mantuiala, nicidecum. Sunt un om responsabil, care se straduieste sa-si faca treaba cat mai bine, dar prefer sa “keep a low profile”, strategie care-mi lasa timpul si energia de a-mi vedea de viata mea, in conditiile in care partea materiala imi asigura ceea ce consider a fi o viata decenta. Pot fi o tema pentru un studiu despre “Fenomenul downshifting” :-) (ma rog, desi n-am fost niciodata “up” ca sa aleg apoi “down”)
Stiu oameni care prefera un job stresant, dar “intellectually challenging” pentru 200 de euro in plus, sau oameni care prefera sa fie sefi stresati pe 1000 de euro in loc sa fie “un oarecare” destul de relaxat pe 1700. Eu nu. Dar poate ca nu sunt un “tanar corporatist” tipic…

]]> By: A’ lu’ Alexandrescu » Cine suntem ?i de ce http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-922 A’ lu’ Alexandrescu » Cine suntem ?i de ce Wed, 09 May 2007 21:56:38 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-922 [...] Morar (Diminea?a dement?, R21) a ini?iat pe blogul lui experimentul “Portretul tân?rului corporatist” - dup? p?rerea mea o [...] [...] Morar (Diminea?a dement?, R21) a ini?iat pe blogul lui experimentul “Portretul tân?rului corporatist” - dup? p?rerea mea o [...]

]]> By: add http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-865 add Mon, 07 May 2007 12:07:15 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-865 bre da' va mai plangeti mult ca faceti "overworking" ? va obliga cineva? asta e inca un motiv sa se planga toata lumea si sa nu mai munceasca nimeni in tara asta.. L O L bre da’ va mai plangeti mult ca faceti “overworking” ? va obliga cineva?

asta e inca un motiv sa se planga toata lumea si sa nu mai munceasca nimeni in tara asta.. L O L

]]> By: Tudorica http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-836 Tudorica Thu, 03 May 2007 14:30:39 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-836 Schimba firma. Daca mai poti. Daca scrii chestii din astea esti deja batran. Schimba firma. Daca mai poti. Daca scrii chestii din astea esti deja batran.

]]> By: Portretul corporatistului la tinerete - Resursa de Fun http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-833 Portretul corporatistului la tinerete - Resursa de Fun Thu, 03 May 2007 12:48:06 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-833 [...] La dracu! Unde era, atunci, Ingerul Meu sa ma traga de guler: ”Inainte de a intra intr-o multinationala, ai grija ce-ti doresti ca poate ai deja, dar nu iti dai seama!” Atunci priveam de la fereastra caminului din Regie, cu nesfarsita pofta, lumea de dincolo de gunoaie. Acum, dupa ani, apuc arareori sa privesc pe fereastra office buiding-ului cu aceiasi ochi ( poate un pic mai incercanati), incercand sa-mi amintesc de ce atunci simteam atata pofta de viata. Intr-o dupa-masa ma uitam la doi muncitori care lucrau in gradina din fata cladirii. Tundeau iarba. Doamne, ce mi-as dori si eu sa tund iarba! Ce job bun trebuie sa fie asta! Nu ai deadline asa strict la tuns iarba. In plus, daca ploua, te poti opri…Respiri aer adevarat. Eu, aer reciclat din ventilatia cladirii… Cand o sa-mi deschida cineva sufletul o sa descopere inauntru intreaga rezerva strategica de cizme a celor langa care am trait. Noroaie, lacrimi, singuratate si o cantitate considerabila de dezamagire pe care - cu greu vor intelege - ca nu am stocat-o pentru contabanda. Deocamdata, imi traiesc existenta de caricatura corporatista. Ca in acea dimineata cand aleragam sa verific standul nostru de la Romexpo. La intoarcere, am vazut ca inverzisera copacii. Eu eram in ghetele de iarna de la Pollini si in palton. Iar oamenii, pe strada - am fost surprins sa-i vad - nu se grabeau. Unii. Eu si cand sunt la shopping alerg. …Am adormit tinand in poala singurul suflet din casa: MacBook-ul de 2.0 Ghz. Mi-am luat MacBook ca sa nu-mi reprosez ca n-am deschis o carte de luni de zile. In fond, munca n-a omorat pe nimeni. -Pentru Raluca -de Mihai Morar [...] [...] La dracu! Unde era, atunci, Ingerul Meu sa ma traga de guler: ”Inainte de a intra intr-o multinationala, ai grija ce-ti doresti ca poate ai deja, dar nu iti dai seama!” Atunci priveam de la fereastra caminului din Regie, cu nesfarsita pofta, lumea de dincolo de gunoaie. Acum, dupa ani, apuc arareori sa privesc pe fereastra office buiding-ului cu aceiasi ochi ( poate un pic mai incercanati), incercand sa-mi amintesc de ce atunci simteam atata pofta de viata. Intr-o dupa-masa ma uitam la doi muncitori care lucrau in gradina din fata cladirii. Tundeau iarba. Doamne, ce mi-as dori si eu sa tund iarba! Ce job bun trebuie sa fie asta! Nu ai deadline asa strict la tuns iarba. In plus, daca ploua, te poti opri…Respiri aer adevarat. Eu, aer reciclat din ventilatia cladirii… Cand o sa-mi deschida cineva sufletul o sa descopere inauntru intreaga rezerva strategica de cizme a celor langa care am trait. Noroaie, lacrimi, singuratate si o cantitate considerabila de dezamagire pe care - cu greu vor intelege - ca nu am stocat-o pentru contabanda. Deocamdata, imi traiesc existenta de caricatura corporatista. Ca in acea dimineata cand aleragam sa verific standul nostru de la Romexpo. La intoarcere, am vazut ca inverzisera copacii. Eu eram in ghetele de iarna de la Pollini si in palton. Iar oamenii, pe strada - am fost surprins sa-i vad - nu se grabeau. Unii. Eu si cand sunt la shopping alerg. …Am adormit tinand in poala singurul suflet din casa: MacBook-ul de 2.0 Ghz. Mi-am luat MacBook ca sa nu-mi reprosez ca n-am deschis o carte de luni de zile. In fond, munca n-a omorat pe nimeni. -Pentru Raluca -de Mihai Morar [...]

]]> By: acord parental » Arhiv? » ? corporatistul http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-2#comment-824 acord parental » Arhiv? » ? corporatistul Wed, 02 May 2007 23:24:18 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-824 [...] truisme via morar Posted in ?? [...] [...] truisme via morar Posted in ?? [...]

]]> By: Kripo http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html/comment-page-1#comment-820 Kripo Wed, 02 May 2007 14:48:25 +0000 http://morar.hotnews.ro/were-all-in-it-together-portretul-corporatistului-la-tinerete-wikiexperiment.html#comment-820 Fratilor, si nu mai judecati lucrurile in alb-negru. Adica vrei bani sau poezie? Vrei sa fii greierele sau furnica? Azi greierii nu mai mor de frig, orice ar fi, ei sunt vedete TV foarte bine platite. Viata are nuante de roz sau maro iar echilibrul om-masina trebuie restabilit de catre fiecare dintre noi. Cine e slab poate ar trebui ajutat dar sunt multi care nu se lasa ajutati, victimele patologice. Oamenii puternici rezista in orice organizatie pana ori isi iau talpasita ori o schimba, daca au ocazia. Asa s-au reformat marile sisteme, asa s-au facut revolutiile, sangeroase sau de catifea. Dreptul la schimbarea lucrurilor nu este inscris in nicio constitutie, lege sau regulament de ordine interioara. Realitatea e asta: ne nastem egali, pe urma devenim inegali din cauza ca se manifesta diferentele de ereditate, educatie, caracter. Si suntem atat de egoisti si rai incat de multe ori nu ne acordam o sansa nici macar noua insine. Din asta se poate muri. Gata, ca am treaba! Fratilor, si nu mai judecati lucrurile in alb-negru. Adica vrei bani sau poezie? Vrei sa fii greierele sau furnica? Azi greierii nu mai mor de frig, orice ar fi, ei sunt vedete TV foarte bine platite. Viata are nuante de roz sau maro iar echilibrul om-masina trebuie restabilit de catre fiecare dintre noi. Cine e slab poate ar trebui ajutat dar sunt multi care nu se lasa ajutati, victimele patologice. Oamenii puternici rezista in orice organizatie pana ori isi iau talpasita ori o schimba, daca au ocazia. Asa s-au reformat marile sisteme, asa s-au facut revolutiile, sangeroase sau de catifea. Dreptul la schimbarea lucrurilor nu este inscris in nicio constitutie, lege sau regulament de ordine interioara. Realitatea e asta: ne nastem egali, pe urma devenim inegali din cauza ca se manifesta diferentele de ereditate, educatie, caracter. Si suntem atat de egoisti si rai incat de multe ori nu ne acordam o sansa nici macar noua insine. Din asta se poate muri. Gata, ca am treaba!

]]>