Aseara mi s-a facut dor de Florenta. De cele patru-cinci mese ale cafenelei Giacosa, aranjata de Roberto Cavalli in curtea interioara a palatului Strozzi.
In fiecare dimineata tradam micul dejun de la hotel ( apropo, de ce in toate hotelurile la breakfast poti bea doar cafea la filtru?!?) pe un doppio espresso sub arcadele muzeului.
Timp de o ora rasfoiam in tihna un brat de ziare. De la Financial Times ( dupa mine, cel mai bine facut ziar de pe planeta) pana la Gazzetta dello Sport. La finalul orei de lectura peretii exteriori ai cestii de cafea ramaneau amprentati cu tus.
Am lasat acolo, la Palazzo Strozzi, o promisiune, ca un semn de carte. Ma voi intoarce peste zece ani sa beau cel mai bun espresso din Florenta si sa-mi termin povestea. Voi mai putea oare ca ora mea de astampar sa o inchin celei mai voluptoase indeletniciri din viata, cititul matinal al ziarelor?
Intr-un articol excelent, ”Moartea ziarelor bune”, din Evenimentul Zilei de duminica - pe jumatate romantic, pe jumatate pragmatic - Andrei Craciun nu-mi da mari sperante. Concluzia jurnalistului e intunecata, precum o cugetare a lui Paler:
Viaţa e mereu în altă parte. Şi nu mai sunt reporteri să ajungă la ea.
September 1, 2008
Deci ce aflăm noi despre tine din acest miniarticol:
1. Ai circulat mult dar, dintre destinaţii, ai extras, renascentist şi cu mirosuri fine, Florenţa.
2. Nu orice parte a ei, ci moţul moţului: o cafenea numită după un scriitor celebru, aranjată de un designer celebru, într-un palat celebru! N-ar fi inutil să urmăreşti canalele locale pentru că, dacă au şi ei vreo Antenna Due şi vreun Michele Morrari, sigur te-au dezbătut de zor.
3. Citeşti mult, iar o zgaibă de limbă străină n-o să te oprească din avântul erudiţiei (română, engleză, italiană, uite-aşa, pe degete). O remarcă aici: cam câte ziare încap într-un “braţ” de ziare? Jumătate din cantitatea unui “braţ” de ziare e un “antebraţ” de ziare?
4. Apoi ţinteşt departe, idealuri mari, bolte peste timp şi postulezi sentenţios: “mă voi întoarce peste zece ani să …”. După care te prinde îndoiala de guler şi te întrebi … Aici trebuie să mărturisesc că habar n-am ce ai vrut să întrebi cu întrebarea aia: te întrebi dacă în ora de citit de peste zece ani vei mai putea citi? te întrebi dacă vei mai putea citi? Tehnic, medical, eu îţi dau toate şansele.
5. Urmează apoi o referinţă în care autorul din apud îşi perie nicidecum subtil propriul ziar şi propriul public. Te cuibăreşti şi tu sub piaptănul lui autosuficient: “Dacă nu mai sunt ziare BUNE (un adjectiv monolitic, greu şi gros şi grav), apăi nici eu nu am mari speranţe”. Ş’apăi vai ş’amar d’ăştia din tabloide, domn’e, care îşi fac joggingul profesional în curtea vieţii vedetelor, aşa gratis. Direcţionaţi, trăi-v-ar traficul, domnule Morar, nişte oameni înspre YouTube şi pune-ţi-i, citi-v-aş dello Sportu’, să scrie acolo în bara aia goală “mihai morar”. Apar videoclipuri cu dvs. şi (sau dialectând firoscos despre): Oana Zăvoranu’, Gigi Becali, nunta lui Chivu, Prigoană, Simona Sensual. Financial Times nu le-ar vedea în repetate rânduri, opinez şi eu timid.
Care este concluzia: un articolaş micuţ dar rotofei, doldora cu mesaje printre rânduri dintre cele mai impozante.
Care este ideea: domnule Morar, oricâte paralele cu Octavian Paler aţi construi, dvs rămâneţi un ins din breasla neistovită şi reprobabilă a “mondenităţiurilor”, dvs. aparţineţi de cei la care Suzana Senzual intră în direct şi se ceartă cu dl. Prigoană. Aşdar, cu jumătate de idee, domnul Andrei Crăciun vorbea despre dvs. Dar nu cu acea jumătate despre care vă închipuiţi. Un articol mai ipocrit trebuie că n-am citit în viaţa mea pe acest blog.
PS: este dreptul tău să nu publici acest comentariu, însă nu văd de ce n-ai face-o.
September 1, 2008
In primul rand, domnule Morar, substantivului propriu din titlul “articolului” dvs. ii lipseste o litera. In al doilea rand, recidivati cu un “articol” pretentios, lipsit de substanta, care prezinta incoerent niste pseudo-reflectii si care se incheie in coada de peste, intr-un discurs “literar” aiuritor si intr-un ton (inca o data) declamatoriu si (atat de gratuit) cinic despre viitorul sumbru al jurnalismului adevarat din Romania. In rest, subscriu celor comentate de preopinentul meu Octav.
September 1, 2008
Mie mi s-a facut pofta de o cafea. Nu la filtru
si de o Florenta scaldata intr-un apus rece. Ma duc…
September 1, 2008
Si daca i se face pofta de cafeluta cea mai buna si lui MiMo mai devreme de 10 ani, ce face? Octav ai pus punctul pe i!
September 1, 2008
Ca sa fiu politicoasa… asociez insemnarea cu margica gainii din poveste.
September 1, 2008
Si Andrei Craciun a preluat in articolul asta al lui din ideile lui Cristian Sutu. Prea multa ipocrizie in media romaneasca
September 1, 2008
Ma joc. Semnul te conduce imediat la carte. Deci un semn dintr-o carte. Sa fie “Paradisul” lui Dante. Sa existe o Beatrice sau o Laura care se ascunde printre randuri, si daca am asocia cu finalul articolului ar face sens. Fain!
September 2, 2008
Si mie mi se face in fiecare zi dor ce Canada, dar deh, pot sa-mi onorez dorintele? NU
September 7, 2008
@Octav, nu te pune cu cultura, ca cultura te razbeste… M-ai facut sa rad cu pofta. Pai Mihai n-a facut afirmatia ca a citit tot “antebratul” de ziare, ci ca le-a rasfoit doar, timp de ora, in scopul de a innegri ceasca de cafea…
@Mihai, poti sa-mi spui sincer cate ziare de pe planeta asta ai citit de-adevaratelea, nu doar sasfoit???