De ce seara, dupa zece, cand ma intorc acasa de la cina cu prietenii, in office building-urile de otel si sticla, vad siluete cocosate, aplecate peste tastatura?
De ce 80 la suta din prieteni, cand ii sun sa-i intreb de viata, imi raspund: ”Dimineata nu te-am putut asculta! Am stat la birou pana la unu, noaptea!”
De ce 70 la suta din prieteni, cand ii sun in timpul saptamanii sa-i chem la film, raspund invariabil: ”Nu pot, maine am deadline la un proiect! Vorbim in weekend!”?
De ce 50 la suta din prieteni, cand ii sun in weekend sa-i chem la cafea imi raspund: ”Trebuie sa trec un pic pe la birou. Vorbim dupa!”
De ce la 500 de euro, laptop, telefon si, eventual, masina din partea companiei, sunt maxim fericiti ca fac parte din clasa medie?
De ce, cand se elibereaza o pozitie din schema organizatiei, pentru 100 de euro in plus, accepta sa indeplineasca si sarcinile postului neocupat?
De ce singurul motiv pentru care presteaza ore suplimentare este visul orb ca, intr-o buna zi, C.E.O-ul va intra la ei in birou si le va propune o pozitie mai aproape de varful piramidei?
De ce, in 4 zile din 5, nu isi iau pauza de lunch, crezand ca asa o sa termine mai repede task-urile zilei, iar seara realizeaza ca, de fapt, tot la 22 au rupt usa firmei?
De ce sunt de parere ca sindicatul este o organizatie comunistoida, nedemna pentru un angajat de corporatie multinationala?
De ce cand cer o zi libera de la HR, dupa refuz li se aminteste de favorul de a munci intr-o astfel de companie :”Sunt zece ca tine care asteapta la usa!”
De ce au ajuns sa creada ca o saptamana de concediu de odihna pe an e un moft si nu un drept?
De ce, pe copiii fostelor colege de facultate si ai prietenelor din copilarie, i-au vazut doar in jpegurile trantite in attachment-urile mailurilor?
De ce ultimul cantec pe care au dansat se numeste ”Nokia Tune”?
De ce in vocabularul lor apar mai des ”consumer insights”, ”brand equity” si ”cost per point” decat ”mi-e dor”, ”visez”, ”te iubesc” ?
De ce isi vor aduce aminte abia maine ca ieri a fost ziua mamei?
De ce raspunsul la fiecare ‘”De ce?” dintr-o multime infinita este aceeasi stire seaca: ”Raluca Stroescu, managerul de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a decedat din cauza epuizarii dupa mai multe saptamani de munca fara pauza. Raluca avea 29 de ani.” ?
April 25, 2007
Vestea mortii Ralucai m-a cutremurat ingrozitor. Am lucrat o vreme la una dintre multinationalele vizate si intr-adevar stiu ce inseamna sa muncesti de dimineata pana noaptea doar pentru a respecta un deadline pe un salariu de nimic si efectiv sa uiti sa mananci.
Pentru ca am fost invatati ca “munca n-a ucis niciodata pe nimeni”…pentru ca tot ce conteaza astazi sunt banii…pentru ca renumele si functia au devenit mai importante decat familia si sanatatea….pentru ca asa suntem indoctrinati…pentru ca avem impresia ca daca muncim cat trei vom fi mai apreciati si nu vom fi calcati in picioare…pentru ca am inteles gresit scala valorilor in viata…pentru ca intotdeauna vrem mai mult.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
April 25, 2007
Trista veste, intr-adevar. Si eu am lucrat, ca si Raluca, intr-o firma concurenta, timp de 7 ani de zile. Am scris si un articol azi pe aceasta tema.
April 25, 2007
Frumos post.
April 25, 2007
people call it the rat race. http://en.wikipedia.org/wiki/Rat_race
we call it life.
April 25, 2007
Este trist ce s-a intamplat. Dar asta este realitatea din companiile multinationale. Se munceste pe rupte, 10-12-14 ore pe zi, recompensa este pe masura…dar…. pana la un puct. Cunosc situatii in care muncesti atat de mult, incat nu mai ajungi sa te bucuri de banii castigati, de familie, de nimic. Si asta se intampla in fiecare zi, in mai toate companiile mari de la noi. Este adevarat ca in schimbul acestor anorm de multe ore de munca se obtine un anumit statu social… dar cu ce pret.
In cazul de fata, vinovate sunt atat companie E&Y, care dupa parerea mea s-a cam compromis pe piata (mai ales in urma mail-ului care circula deja, in care este prezentata situatia din companie), cat si CMU care nu a luat masuri mai eficiente. Vis-a-vis de toate astea, am primit astazi pe mail, un fragment dintr-un mail ceva…. care descrie un pic ce s-a intamplat si la CMU.
April 25, 2007
Toata chestia asta îmi reîntareste convingerea ca România s-a orientat mult spre modelul american al anilor 80 - 90, cultural vorbind.
Corporate spirit… Ernst&Young astia au o reputatie de monkey suits si aici. Daca nu ma însel au printre regulile interne “costumul tau trebuie întotdeauna sa fie mai închis la culoare decât a clientului”, plus spalaturi pe creier cu valorile companiei în care trebuie sa arati convins ca crezi non stop. Daca adaugi inevitabilele cutite în spate de la colegii si prietenii care te privesc cu ciuda oricum…
Saraca fata. Odihneasca-se în pace. As fi vrut sa vad totusi ceva mai serios ca gest din partea E&Y afara de o declaratie preformatata de doua rînduri.
April 25, 2007
Pentru ca sefii de la E&Y sa poata raporta profituri tot mai mari, si sa poata incasa sporuri to mai mari, pentru ca la noi autoritatile au inchis ochii la incalcari grosolane ale codului muncii, pentru ca justitia te plimba 5 ani de la o instanta la alta pentru un litigiu de munca, si atunci nimeni nu mai apeleaza la ea, pentru ca desi mai stau 10 si astepta, mai bine explatezi sclavul pe care il ai pana moare, decat sa angajezi 3 persoane care sa munceasa omeneste si sa se poata bucura de viata…….Si situatia e la fel si in IT, si in banci si peste tot in frumosul sitem privat romanesc. Sfatul meu este…. Bucurati-va de viata, cresteti si educati copii (daca ati reusit sa faceti copii in putinul timp liber) si daca se poate, emigrati, cel putin o perioada, pana si in tara se va tine cont ca angajatii sunt adevaretele valori ale unei companii, de care trebuie avut grija, si nu doar niste roboti, buni de aruncat dupa cativa ani. In rest, Dumnezeu sa o odihneasca pe Raluca, daca semenii ei au preferat sa o exploateze
April 25, 2007
incep sa lucreze pe la 18-19 ani, in paralel cu facultatea. pe la 24 de ani deja tintesc o pozitie de middle management. pana in 30 de ani au deja apartament luat pe credit, dar in care nu se bucura pana la 40 de ani, cand programul de lucru ajunge, in sfarsit, pe undeva pe la 8 ore zilnic. sunt nevoiti sa munceasca pentru mai multe persoane, pentru ca, in Romania, angajatii demisioneaza la cinci minute dupa ce-au primit o oferta mai mate de salariu cu minim 50 de euro. sunt incapabili sa aiba o relatie stabila, pentru ca o relatie presupune cel putin 2 persoane. fac parte din jumatatea jumatatii populatiei din Romania care munceste si pentru celelalte trei sferturi. isi cumpara absolut tot din supermarket si hipermarket: detergenti, parfum, mancare, haine. din cauza asta ii recunosti imediat - au cam aceleasi toale. seara, adorm cu laptopul sau cu televizorul deschis si nu reusesc niciodata sa vada un film pana la capat. se trezesc tot mai devreme, ca sa scape de trafic. unii sunt foarte slabi, altii foarte grasi. isi iau concediu numai pentru a-si rezolva problemele urgente. iar puterea de a muncii si-o trag, de cele mai multe ori, din amintirea saraciei anilor 90, din cosmarul de neuitat al mizeriei din caminele studentesti.
cateodata, insa, mor. dar asta-i altceva
April 25, 2007
http://la.revedere.ro
a fost creat in 2004 …inca de actualitate …
April 25, 2007
…”se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; c? îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.”…
Varianta completa - http://www.theinterviewwithgod.com
Raluca…
April 25, 2007
Pt ca a vrut. Nu a obligat-o nimeni. Neatentia se pedepseste.
Povestea asta imi aminteste de o alta. O femeie de cariera, 30 si ceva de ani, muncea non-stop, inclusiv weekendurile. Intr-un weekend a fost obligata de sef sa isi ia liber. Acasa, a avut timp sa gandeasca: nu avea prieteni, nu avea copii, tineretea cam trecea, muncea pentru ca firma sa progreseze; concluzia- traia degeaba. Finalul e putin exagerat si contine sinuciderea personajului principal.
Deci, asa cum banuiam de mult, munca dauneaza grav sanatatii!
April 25, 2007
Cred ca inovati sunt si cei care accepta acest tratament. Am ajuns o generatie de workoholici. Pe cat muncesti mai mult, pe atat ai impresia ca firma nu merge fara tine. Si cu ce te alegi? Poate cu o bataie pe umar din partea sefului si, poate, cu o marire de 5% suplimentara fata de colegi pentru care vei fi profund recunoscator. Incercati sa va vedeti sefii mari: au ajuns la un grad de maturitate care le permite sa plece la incheierea programului sau chiar in timpul programului. Va doresc sa fiti suficient de maturi sa plecati de la slujba cat inca mai lumineaza soarele. Si incetati sa va mai cititi mailurile de acasa. Sau sa carati laptopul dupa voi.
Apropo, cand ati citit ultima carte (nu de pe net)? Nu ma refer la materiale de specialitate, leadership, inteligenta emotionala, management…. Pur si simplu beletristica.
April 25, 2007
Ce e mai rau este ca ajungi sa te complaci in situatia in care a ajuns Raluca, intr-o asemenea masura incat nu mai reusesti sa ai o viziune limpede asupra ceea ce ti se intampla. Pur si simplu ti se pare normal totul: sa dormi aproximativ, sa te extenuezi, sa locuiesti la job si in supermarket, sa traiesti putin. Nu stii (nu vrei? nu poti?) nimic altceva.
Pare simplu sa spui: fata aia nu putea sa plece pur si simplu de acolo? Bun, inteleg ca firma te chinuie, ca sunt niste nenorociti de capitalisti, ca te omoara la propriu cu zile, dar daca e asa de rau de ce nu pleci? Te sfarsesti vazand cu ochii, mananci c…t si ei iti spun ca e miere - de ce nu te cari de acolo? Ar fi bine sa fie un raspuns simplu. Sau accesibil tuturor, pe intelesul tuturor. Si care sa poata fi, si dorit a fi, asimilat.
Abia astept sa ajung acasa la fetita.
April 25, 2007
Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata - himere pentru a muncii ca niste fanatici - himere de genul trage tare si retrage-te la 35 de ani - bullshit (ai aceeasi sansa ca la 6/49), haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere… visuri si fitze - oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca tie munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini…
Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?
Una dintre arme este chiar ego-ul “pinguinului” (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu “marketing manager” sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!
Alta arma ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viata (vezi viralul de aici legat de workoholism). Exista pinguini care cumpara un tricou “de firma” la pret de 3-4 ori mai scump decat unul obisnuit, desi materialul, design-ul si calitatea sunt identice.
Cum arata noul om fabricat de corporatii ?
Preocupat, important, cand il intrebi de sanatate zice ca se grabeste, nu poate intarzia la discutii, este permanent prins in tot felul de “proiecte” de nu are timp nici sa doarma, ca te intrebi la ce mai munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei, iar cand totusi apuci sa vorbesti cu el, o tzine numai in clisee, majoritatea auzite la radioTV ori citite prin cartuliile gen “cum sa reusesti in afaceri”.
Ce aspiratii are el ?
Sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie, telefon ultimul tip desi functioneaza bine si unul fabricat acum 5 ani, idem pentru masina, televizor, etc, si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara.
Ce-si doreste de la viata ?
Recunoastere, sa fie “cineva”, sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin orice de la el.
Ce intelege din politica ?
Absolut nimic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati dolari a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show. de altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de castigat in plan financiar de pe urma unor evenimente, evolutii sau situatii, si totusi pinguinul asculta aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.
CONCLUZIE !!!
Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue… viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.
Nu vreau sa fiu acuzat de comunism…si-a demonstrat puterile, a esuat lamentabil…
April 25, 2007
Partea interesanta, ignorata de toata lumea, desi este evidenta, este ca in Occident lucrurile stau exact la fel.
Ca expat nu te poti incadra in normele lor de munca. In plus, esti tratat ca un jeg toata viata ta. Emigrarea nu inseamna eliberare ci mai multe restrictii, mai multe reguli.
Hai sa ne amintim ca ei (occidentalii) au inventat multinationalele si filosofia corporatista. De ce sa ne asteptam sa se comporte altfel cand vin la noi in tara?
De fapt nu este nimic extraordinar in toata povestea asta. Sa va povestesc despre un coleg al meu care s-a sinucis anul trecut (din dragoste, cica, dar stresul a lucrat in cazul lui, in mod cert)?
Si nu este nimic extraordinar pentru ca toata cultura asta capitalista, progresista si extrem de acida, care il pune pe lenes sa munceasca si acapareaza toata lumea, se bazeaza pe ceea ce semnala Max Weber in lucrarea “Etica protestanta si spiritul capitalismului”: capitalismul occidental se bazeaza pe religia protestanta care pretindea omului religios protestant sa munceasca pana la epuizare si, in acelasi timp sa traiasca modest, sa se imbrace modest, sa manance putin, sa nu beneficieze de lux, adica sa traiasca FARA SA SE BUCURE DE ROADELE MUNCII LUI. Tot acest extraordinar capitalism dupa care tanjim nu este altceva decat un experiment (religios, daca vreti, asa cum comunismul a fost un experiment filosofic).
Fac aici o paralela cu religia islamica: aceasta nu pretinde astfel de lucruri de la credinciosi (in schimb pretinde alte lucruri, ca de exemplu sinuciderea pentru Jihad). Arabii muncesc, in general, o parte a vietii lor si, in cealalta parte se bucura de ce au acumulat.
Asta din perspectiva religioasa.
Din perspectiva umana: oare de ce nu ni se dau si instructiuni de folosire pentru lumea asta, atunci cand suntem lasati liberi in ea? Oare de ce nu ni se explica aceste lucruri cand suntem instruiti in scoala (nici noua si nici occidentalilor)?
Este cert: capitalismul, corporatismul se bazeaza pe ignoranta noastra pentru a exista. Cat timp vom fi ignoranti, capitalismul va exista in aceasta forma.
Parca era mai “dulce” sclavagismul antic, nu? Parca era mai uman, permitea o libertate a spiritului mai mare! Trebuia sa muncesti pentru un stapan, dar spiritul tau putea sa zburde. Acum nu mai exista nici spirit si nu beneficiem nici de o minima libertate pentru ca nu avem timp!
Imi pun totusi o intrebare: am aderat la UE si ar trebui sa avem aceleasi reguli de munca. Probabil ca legislatia este pusa la punct in aceasta privinta. Dar ne lovim de aceeasi veche problema: cine urmareste punerea ei in practica?
A auzit cineva despre un control al Ministerului Muncii in multinationalele din Romania?
Eu nu, desi daca s-ar fi facut as fi auzit in 14 ani de corporatism!
April 25, 2007
Hmm … intrebare: “De ce ai atat de mult timp sa scrii chestiile astea pe net?” … Aberatii … Sa-i fie tarana usoara, sa nu vorbim mortii de rau … Dar …
- si-a pus vreodata cineva problema proastei organizari (specifice in RO)?
- si-a pus vreodata cineva problema faptului ca nu mai sunt oameni atat de bine-pregatiti (disponibili pe piata) in RO? Ca majoritatea celor compententi (doar era manager, nu?) se dau “pe sub mana si cu pile”? Amenintarea “zece ca tine” nu prea mai are efect …
- e-adevarat, recunosc, pentru un post de entry-level fara capacitati deosebite, trebuie sa faci un efort pentu a fi luat in seama …
- se spune ca omul, in cariera, tinde sa atinga nivelul maxim de incompetenta. Daca si-a dat seama ca nu mai poate (emailul dat unei prietene), de ce nu si-a dat demisia?
- daca era atat de bine pregatita (EY i-a dat atat de mult de lucru ca sa acopere si alte task-uri), isi gasea un job imediat la o alta companie concurenta (avea deja contactele de la clienti) …
As mai putea scrie mult si bine pe tema asta, dar chiar am si eu de lucru, se-apropie ora 19:00 si vreau sa sparg usa.
Sa-i fie tarana usoara.
April 25, 2007
de 8 luni muncest 10-14 ore/zi fara pauza de masa in majoritatea zilelor. in curand voi implini 28 de ani si am decis sa o las mai moale. nu de alta, dar de cand era sa lesin din cauza oboselii mi-am dat seama ca exista multe alte lucruri muuult mai importante decat munca. si oricat as tine la proiectele mele, tin mai mult la mine. stiti care este culmea? managementul nu crede ca pot sa fac tot ceea ce fac si nu crede ca in acest moment un departament intreg se cam bazeaza pe mine. si ma considera o razvratita cand imi cer drepturile.
well… de ceva vreme muncesc 8 ore/zi. vin la timp si plec la timp.imi iau concediu cand vreau. si ma simt mult mai bine! iar in timpul liber nici macar nu raspund la telefon daca sunt sunata in legatura cu jobul.
si probabil in curand voi cauta o alta echipa. acum macar stiu exact ce vreau de la mediul in care sa profesez.
ma simt de parca m-am trezit dintr-un vis urat. bine ca nu a fost prea tarziu
April 25, 2007
>
Asta este realitatea si in firmele romanesti!
Se imbina atitudinea celor din managementul firmei angajatoare cu mentalitatea angajatului, ezitarea sa de a spune “Nu pot” sau “Nu stiu”, dorinta de afirmare cu orice pret, iar pretul cel mai usor de platit este cel al vietii personale.
Am trecut prin asta in cadrul unei firme romanesti si am avut socul dur care m-a trezit la realitate suficient de devreme ca sa inteleg ca succes inseamna viata personala + cariera (in aceasta ordine).
April 25, 2007
Sa va spun eu DE CE?…va spun……pt. ati pornit in viata fara principii solide, fara o filozofie a vietii, fara sa stiti de unde porniti si unde vreti sa ajungeti…fara valori!…cu valoarea suprema “BANU SI GIPANU”…..PT.CARE ATI FI FACUT ORICE…dar sa-ti dai chiar viata este o mare prostie…e adevarat ca asta(bogatia)va doriti cel mai mult, dar nimeni nu ia bogatia cu el in mormint, asa ca la ce folos?….
Va spun ce cale am ales eu ca sa invatati si voi din ea: am ales cu orice pret sa fiu independent, sa nu am patron sau sef, sa muncesc numai pt mine, numai cind si cum vreau; o perioada am muncit pt bani atit ca angajat cit si ca patron….dar ca sa scap de munca, dupa ce am muncit pt bani, am ajuns la concluzia ca acum e momentul sa pun banii sa munceasca pt mine….asta e ideea cea mai tare:banii tai muncesc pt. tine in timp ce tu te odihnesti si te distrezi, din cind in cind supraveghind ce mai fac banii tai….
Deci banii strinsi plus ce am mai avut din vinzarea unei garsoniere am inceput sa-i investesc pe piata de capital, la bursa….in primul an mi-am dublat averea; apoi vazind cum stau lucrurile am luat credite si imprumuturi si iar mi-am dublat capitalul….si tot asa, am devenit independent…..acum banii muncesc pt mine pe bursa, eu nu mai muncesc….doar de placere pe net, ma informez despre bursa si piete de capital si politica…..
Apropo de politica, tot voi sinteti de vina ca muncind ca sclavii, nu v-a mai pasat de nimic si ati lasat toate javrele sa ia puterea in Romania, sa ajunga in fruntea Guvernului(Tradiceanu), sa umple Parlamnetul Rusinii, sa va inlature Presedintele de voi ales….prin nepasarea voastra, prin faptul ca v-ati dus slugi la companii straine in loc sa va faceti voi propriile voastre companii, sa va stabiliti VOI propriul stil de munca si viata, ati tradat poporul din care v-ati nascut…si acum platiti…cu viata, cu timpul vostru cu casniciile voastre destramate, cu psihicul vostru distrus, cu lipsa de cultura si vocabular….va ganditi numai la gipanele vecinilor, dar cind le veti avea si voi, nu o sa va convina pretul platit….
Imi pare rau ca am fost cam dur cu voi, dar si eu ma simt tradat de voi cei care v-ati dat cu stapanii din afara care nu vin sa ne dea ci sa ne ia(terenurile, munca ieftina,etc).
Sper sa meditati la cele de mai sus…si ca sa incepeti sa va rezolvati intrati pe forumul de la siteul http://www.vanguar.ro…urmariti un timp discutiile…dimineata sint in timp real….o sa va ajute!
April 25, 2007
scuze…am gresit, corect este: http://www.vanguard.ro vedeti forumul bursier de acolo;
April 25, 2007
Bloguresti, este trist, dar ai dreptate. Ce e mai trist e faptul ca oamenii acestia (printre care de multe ori m-am intrebat daca ma aflu si eu) ajung la 50-60 de ani, trag linie si vad in spate, in perioada care trebuia sa fie cea mai frumoasa a vietii lor, o nebuloasa cu iz de cafea. Atat.
April 25, 2007
Se pare ca din ce in ce mai mult cultura exploatarii omului de catre om revine in actualitate. Si, din pacate, din ce in ce mai multe domenii de activitate il accepta.
Parca si parintii mei erau pusi sa munceasca la fel de mult pe vremea impuscatului, dar aveam timp si de distractii, concediul era concediua.
Acum nu se mai tine cont de nimic. Cum ajunge cineva sa conduca un departament, imediat introduce cateva modele de raportari, proiectate parca special pentru a-ti ingreuna atingerea obiectivelor.
Cel mai important aspect totusi cred ca o reprezinta lipsa unor obiective sanatoase (a se citi SMART). Fiecare face ce il duce capul, responsabilitatea unei activitati este aruncata intr-o echipa si dupa aceea se asteapta rezultatul final.
Incompetenta noilor manageri este de vina. Cursuri de 2-3 luni si diplome eliberate pe ochi frumosi. Lucrari copiate dupa altii sau in cel mai bun caz traduse din alte limbi. Idei imprumutate din modelele de management existente, fara o modelare pe situatia deja existenta. Toate acestea creeaza momentan iluzia unui lucru bine facut. Succesul astfel obtinut este insa unul doar de fatada, temporar.
Unul din cunoscutii mei, manager la o importanta firma romaneasca, spunea de multe ori despre angajatii sai: “Daca nu sunt in stare sa isi atinga obiectivele in timpul normal de lucru, este vina lor. Trebuie sa munceasca peste program si in acest caz eu nu voi autoriza nici o plata suplimentara”.
Cred ca asta s-a intamplat si cu Raluca!
Cine insa analizeaza aceste obiective, cine stabileste corectitudinea lor in contextul socio-tehnologic existent? Sau si mai corect, parafrazand un critic la adresa unuia din cele faimoase falimente “cine ii auditeaza pe auditori?”.
P.S. In momentul de fata ma pregatesc pentru examenele finale de certificare in auditul intern, in afara tarii, dar la intoarcerea in Romania nu voi cauta sa ma angajez la nici unul din cele 4 mari firme de audit din lume. Rusine voua, ca ati facut dintr-o meserie care altfel era sortita sa ajute oamenii una care sprijina exploatarea omului de catre om.
Cat despre Raluca, odihneasca-se in pace!
April 25, 2007
sunt bogdan olteanu, presedintele camerei deputatilor…
momentan ma aflu in rusia la inmormantarea lui boris eltin…
in general o duc destul de bine, ceea ce va doresc si voua…
cu stima!
April 25, 2007
din pacate, nu este “un alt caz de workoholism”. Workoholicul isi ia energia chiar din munca pe care o face. Neostahanovismul Ralucai Stroescu are multe cauze si sper ca vom mai putea discuta in urmatoarele zile asupra lor
April 25, 2007
De ce seara, dupa zece, cand ma intorc acasa de la cina cu prietenii, in office building-urile de otel si sticla, vad siluete cocosate, aplecate peste tastatura?
Pentru ca sistemul, societatea a devenit ceva malefic si diabolic care reuseste un singur lucru : sa iti cumpere libertatea. Cum reuseste acest lucru ? Simplu - pe bani, pe credite. Iti fura timpul, libertatea si vointa contra compensatiei financiare. Odata prins in sistem, mai mult ca sigur vei acumula credite si datorii, iti va fi din ce in ce mai greu daca nu imposibil dupa un anumit punct sa parasesti sistemul, sa devii din nou TU liber si autonom.
Este munca si viata intradevar o alegere ? Primesti tu datele si informatiile la timp despre sistem pentru a lua o decizie corecta si bine informata ?
Tu de fapt incerci sa-ti atingi telurile folosindu-te de informatii date tot de sistem, sistem care nu vrea sa te lase sa scapi. El are nevoie de tine viu, activ, sa consumi servicii si produse, iar cand nu mai ai bani sa te impumuti, sistemul te indatoreaza si te crediteaza voit sa devii din ce in ce mai dependent…
April 25, 2007
Salutare! Stiu atat de bine tot ceea ce inseamna viata intr-o multinationala romaneasca… Am lucrat in mai multe, si cam in toate exista aceeasi cultura ce duce catre utilizarea la maximum, pana la epuizare, a resurselor celor angajati. Nimic nou.
Sincer niciodata nu mi-am pierdut luciditatea si nu am trait ca sa muncesc, ci invers. Mi-am dat seama, dupa vreo 5 ani de astfel de viata, de la industria de telecomunicatii la cea bancara, ca cam (cacofonia intentionata) peste tot e la fel. Daca vroiam sa nu mor de foame in Romania, trebuia sa fac acest pact si sa imi periclitez nu viata personala, ci insasi sanatatea. Fara sa vreau, dupa ani munciti in acest ritm, am realizat ca in concedii pur si simplu dormeam aproape non-stop, eram la un nivel de epuizare fizica si psihica in fata careia organismul incet, pierdea teren. Nu am lesinat, nu am ajuns la doctor din cauza asta, insa am realizat ca trebuia sa schimb ceva. Dupa 5 ani de munca, daca ma simteam asa, cat as mai fi dus-o, mai prindeam oare pensia, sau cel putin pana la ea de cate ori urma sa sa vizitez spitalul.
Ce am facut? Am emigrat. Nu ca imi oferea occidentul altceva, dar am avut un plan. Am venit cu un doctorat. Din timp, mi-am dat teste, am aplicat, am fost acceptat, am ales. A venit si mutarea in Canada, si viata mi s-a schimbat complet. Acum am ajuns pe panta cealalta, sunt neobisnuit cu atata timp liber, corpul antrenat dupa o cursa sustinuta de ani buni, are nevoie de adrenalina si stress, si acum nu am nimic din toate astea, caci acum ma scol cand vreau eu, am cursuri si TA cam 10 ore pe saptamana (atata muncesc acum), traiesc suficient de bine din banii de la scoala. Canada este o tara cu verdeata, drumul de acasa la scoala dureaza 20 de minute, si se desfasoara pe malul unui rau artificial, in stanga lui este o liziera cu copaci, in dreapta mea este un fir de sosea care rar este vizitat de masini, dincolo de sosea este un alt rau, mai mare, o cascada, si apoi o padure. E mai liniste si mai multa verdeata decat drumul la cota in Sinaia desi sunt in buricul orasului, sunt ingrozitor de plictisit, dar totusi, imi dau seama, asta este viata, nu stressul din birou in Bucuresti.
De ce va scriu toate astea? Nu fac apologia emigrarii, insa spun ca daca vrei, poti sa te scoti din nebunia unei vieti ce parca te domina, NOI ne conducem viata nu ea pe noi, si noi suntem singurii responsabili pentru tot ce ni se intampla. Mi-am dat seama de lucrul asta din timp, si am luat masuri, altfel sunt convins ca ingrosam randurile celor ce stau la farmacie la coada pentru compensate.
Ce ma asteapta dupa doctorat? Munca la guvernul canadian. Ce inseamna asta? 8 ore nu mai mult de stat la serviciu, nimeni aici nu se omoara cu munca, nimeni nu face suplimentare pentru o promovare, sindicatele sunt foarte puternice si odata intrat, nu te mai da nimeni afara. Weekendurile ti le petreci la cottage (multi au case in padure, pe malul unui lac sau rau), vacantele in Caraibe, sau, daca nu-ti permiti prea mult, in Cuba.
Imi pare rau, singura sansa, pentru mine, sa scap de nebunia aia a fost pribegia. Nu aveam bani ca sa imi fac vreo pensiune la munte si sa ma lansez in agroturism, iar promovarile pentru care munceam atata erau doar niste iluzii, o bucata de branza trasa de o sfoara la care nu aveam sa ajung niciodata.
April 25, 2007
Nu sunt nici CEO , nici Proiect manager nici m?car nu aspir la vreo func?ie , nu c? nu a? vrea ci pentru c? fac parte din categoria celor care ‘ au b?ut cerneala ‘ . ?i a?a din pozi?ia asta de simplu palma? atât am de spus : ROMÂNIA TREZE?TE-TE !! Pân? când nu e prea târziu . Omul trebuie s? munceasc? s? poat? tr?i , dar nu trebuie s? tr?iasc? s? munceasc? . De ce oare nu ne putem întoarce la vremurile în care omul se mul?umea doar cu strictul necesar . Munce?ti o via?? de m?gar ca un BOU ?i când î?i vine rândul s? pleci , iei doar un pardesiu de scândur? cu tine ?i costumul lui Adam sau al Evei . TR?I?I-V? VIA?A c? e doar una , nu cunosc niciunul care s? se fi întors de dincolo . Po?i alege s? mori ca un prost sau caunul care nu regret? nicio clip? .
, a fost alegerea ei ! Dumnezeu s-o ierte !
Despre Raluca , cu p?rere de r?u ,
April 25, 2007
salutare, am 22 de ani, student , si abia astept sa devin raluca stroescu.
April 25, 2007
Va invit sa cititi o relatare a unui episod trait pe propria piele anul trecut, in Franta, la http://sigexfoundry.blogspot.com. Veti vedea cum ceea ce se intimpla la noi e o copie palida a ceea ce se intimpla in unele locuri din vest, unde oamenii au perfectionat arta exploatarii. Imi vine in minte un citat tragicomic: “In comunism, omul exploateaza omul. In capitalism e invers”.
Problema fundamentala este prostirea treptata a maselor. Scaderea nivelului intelectual si disponibilitatea tot mai mica pentru introspectie. Desi provin dintr-o familie de profesori, unde biblioteca era cel mai pretios articol de mobila, datorita continutului, toti cei alaturi de care am crescut, fii de muncitori majoritatea, citesc in continuare asiduu pentru a deveni in primul rind niste indivizi mai buni. Eu am 24 de ani. Ma surprind cu amaraciune gindindu-ma la generatia celor cu 4-5 ani mai mici sub numele de “tineretul din ziua de azi”. Nu e o mostra de aroganta din partea mea. Daca ar fi fost, nu m-as fi simtit trist. Revenind, “tineretul din ziua de azi” nu numai ca nu are nici un scop cu bataie lunga, dar nici nu banuieste un motiv, oarecare, pentru gasirea unui astfel de scop. Asemenea menajerilor (nu-i pot numi manageri) romani pentru care cel mai indraznet business plan (sic, am folosit un cuvint pe care nu-l vor cauta in dictionar, pentru ca-l folosesc zilnic) dureaza trei luni, acesti tineri exista numai si numai pentru a se impune in fata celor asemeni lor prin victorii de scurta durata. Telefon mai bun, prietena mai frumoasa, masina mai rapida, etc.
Am divagat destul. Pun pe seama oboselii eventuala lipsa de coerenta. N-am reusit sa fiu succint, pur si simplu am varsat ce ma apasa. Voi mentiona, in incheiere, ca dupa o cariera inceputa la 19 ani, ma simt obosit si uzat. Si mai ales scirbit de competitiile cu premii constind in fum care se poarta intre cei de virsta mea. Am renuntat de curind la un job (slujba, mama ei de engleza) la una din cele mai proeminente companii din domeniul in care activez pentru a ma dedica unor proiecte pe care le dezvolt impreuna cu niste prieteni. E de 10 ori mai greu vis-a-vis de disciplina fata de sine, insa incomparabil mai bine ca si cantitate de stress. Va urez tuturor celor de virsta apropiata sa va desteptati cit mai curind.
P.S. un domn medic, nu-i cunosc numele, ii spunea unui fost coleg dus la vizita medicala anuala cum vin la el barbati de 30 de ani, “sa-i dreaga, ca nu li se mai scoala” de atita munca. Tineti minte asta. Sper ca mesajul sa nu fie cenzurat din cauza expresiei de mai sus.
April 25, 2007
Uitasem.
In limba germana, cea cu multe cuvinte compuse, exista unul care se numeste Umwort. Necuvant, anticuvant. In sensul de “cea mai nefericita exprimare”.
Umwortul anului 2004, in Germania, a fost humankapital!
De la liberalism la verocitate, pasul se numeste HUMANKAPITAL!
Sa nu o lasam pe Raluca sa devina doar un capital uman lipsa la inventar!
April 25, 2007
http://www.ablog.ro/zum-zum/2007-04-25/tema-22-munca-ucide.html
April 25, 2007
un singur lucru am de spus…o persoana matura, cu discernamant…va putea face intotdeauna alegerea corecta, la un moment oportun.
April 25, 2007
Am 33 de ani, un copil si o familie pe care mi le-am cladit in timp ce mi-am facut cariera. Muncesc in medie 10 ore pe zi + 3 weekenduri din patru. In weekenduri, acasa, fac curatenie (nu radeti de mine) si mancare. Mai fac si dulceata uneori. Conduc o echipa si zece oameni si multi clienti care vor de doua ori mai mult decat merita. Nu folosesc masina ca sa-mi pastrez, la metrou, ragazul de a ma gandi ce am de facut. Nu, munca nu e gresita. Cred ca toti de aici muncim la fel de mult. Gresit este sa nu spui “nu” cand stii ca nu mai poti sa duci. Toata Romania munceste.
Ganditi-va la parintii vostri si nu va mai plangeti de mila. Faceti copii ca sa stiti de ce veniti seara la zece acasa. Cititi “Morometii” ca sa nu uitati ca viata e compusa si din altceva. Faceti cadou unei prietene o sedinta la coafor. Mai mergeti si pe la biserica din cand in cand. Faceti voluntariat intr-un ONG, nu strica din cand in cand sa va ingrijiti de o batrana sau un copil care nu mai are nimic de pierdut.
Nu sistemul este defect, ci noi, care ne credem buricul universului. Hai sa ne revenim cu picioarele de pamant. Raluca ne-a tulburat pe toti. Si pe mine. Dar de aici si pana la generalizari e mult. De acord ca suntem generatia cea mai napastuita. Dar salvarea e o chestiune de prioritate individuala. In rest, putem sa ne plangem de mila…
April 25, 2007
Pacat de fata. Trist, dar adevarat. Asa se intampla in firmele mari si mai ales in multinationale, de genul Ernst&Young. Este incredibil ce s-a intamplat. Aveti grija de voi si nu exagerati cu munca !
April 25, 2007
In toate companiile de succes si peste tot in orice mica si mare firma..daca asa zis shef..te vede ca esti bun trage pe tine pana te omoara si clar saraca fata n-a rezistat..si cred ca toti directorii ar trebui sa invete ceva de aici..dar oricum sunt prea idioti sa inteleaga ceva din partea mea daca esti shef si ai vreo idee fa-o tu !!!
April 25, 2007
[...] Raluca Stroescu va trece din paginile de eveniment in cele de “alte stiri”, lasand loc impacarii lui Roncea cu Nasu’, consfatuirilor de casta de la Cotroceni (suspendat sau intermiar, same shit) sau mitingurilor pro & contra, apoi va ajunge la necroloage iar noi, care, nu’i asa, oricum nu am cunoscut’o, vom uita ca atatea de ce-uri poarta un singur raspuns. [...]
April 25, 2007
bah, sunteti dilii? nu munca e de vina, nu fata, nu multinationalele ci comunistii care inca mai conduc tara si ne-au ajutat sa ratam, 17 ani dupa ceilalti 50, atatea oportunitati!
nu comparati romania cu vestul si nici macar nu comparati firmele la care lucrati; ideea e ca astfel de firme, cum e cea la care lucra fata aceea, exista si trei mandate de partid socialdemocrat care ne-a secatuit pe toti si i-a urcat pe ai lor, nu au fost in stare sa impuna un sistem functional de economie sociala de piata iar cei ce platesc pentru ca vor sa traiasca putin mai bine ajung, cum zicea mai sus cineva, capital uman lipsa la inventar si atat!
April 25, 2007
Invatati sa spuneti si “NU!” sefilor.
April 26, 2007
Dragile , programul de munca e de la 9-18 (o ora pauza de masa).Sabmata si duminica nu se munceste. Pauza de masa obligatorie si o plimbare dupa .
Daca nu iti iei acea pauza si nu pleci acasa sau sa faci altce dupa 18 , te poti trezi fara job.
Orele peste program nu trebuie tolerate - iar safii sa te dea afara din birou - fara Laptop la tine.
Cel putin asa se face in Organizatiile normale.
PS: Un lucru dureaza sa il faci cat dureaza - asta e viata .Nu o sa va faca nimeni STATUI - poate doar CRUCI !!!!!!!!
PS: Acuma aveti sansa sa munciti si in afara nu numai in Bucurrestiul asta imputit!!!!
April 26, 2007
Cred ca nu putem decat sa fim tristi pentru pierderea unei vieti si probabil ca multi tintre cei care citesc si/sau scriu aici simt o empatie mai mult sau mai putin puternica fata de Raluca.
Ce mi se pare aiurea este mediatizarea excesiva a acestei drame pesonale. Nu ma refer aici la bloguri, unde oamenii comunica (de obicei) fara nici un interes si fara a astepta ceva in schimb. Ma refer la mass-media unde drama aceasta este folosita sa mai captureze un pic de audienta, sa mai arate o matusa indurerata care arata acuzator spre corporatia insensibila si criminala…
Mie mi-a placut filmul “Life or something like it”, in traducerea noastra “O viata aproape perfecta” unde personajul interpretat de Angelina Jolie m-a facut putin sa cad pe ganduri in legatura cu scopu meu in viatza.
http://www.protv.ro/filme/o-viata-aproape-perfecta
Din fericire Luni a trebuit sa merg la servici sa prestez cele 11-12-13 ore zilnice si nu am mai avut timp sa meditez la viatza mea si la nemurirea sufletului.
Eu tot nu pricep de ce sunt acuzate corporatiile pentru stilul de viatza a angajatilor, pentru problemele lor, spntru esecurile lor. E ca si cum ai acuza pamantul cand este cutremur si norii cand este ploaie. Corporatiile prin definitie sunt create sa faca bani cu orice pret, asta este singurul lor scop de a exista. o corporatie care nu are scopul de a scoate maximum de profit este o casa de binefacere si de ajutor reciproc deghizata in corporatie. Evident exagerez putin, desi poate ca nu.
Cred ca de fapt este un fel de teorie a evolutiei pusa in practica la scara mai mica: daca poti sa rezisti ritmului infernal in care esti angrenat atunci probabil ca o sa ajungi in top. Altfel, te mananca lupii. Avantajul in business este ca ai timp sa iti dai seama ca nu mai rezisti in ritmul respectiv si eventual poti sa te retragi, sa pleci in alta parte. Nu trebuie neaparat sa dispari cu totul ca sa o iei pe alta cale.
Acum sa ne gandim putin la ce ne indeamna sa muncim pe branci si sa pierdem apropare jumatate din viata biologica si poate 80-90% din viata activa (ca restul o dormim):
- poate ca vrem o familie, avem un copil de crescut si nu vrem sa se duca la gradinita sa spuna ca tata este un ratat si ca nu are cu ce sa ii plateasca lectiile de engleza pe care nu le face oricum da pe care da banii
- poate ca vrem o masina mai acatarii. Poate ca nu chiar “banu si jeepanu” cum mai citeam pe undeva, ci macar una cu care sa pot sa ies din oras fara sa fac instructaj unde este jigleru’ si cureaua de transmisie, sau sa nu ne mai inghesuim in tramvaiele si autobuzele jegoase
- poate ca vrem sa nu mai stea si copilul nostru sa traga la jug pentru in ban gramada ca sa poata sa isi traiasca viata decent
- poate avem parinti pe care sa ii ajutam
Hai sa fim realisti, asta este societatea in care traim, wheter we like it or not. Si daca ma rascol impotriva ei, si nu ma mai duc la McMolosz sa mananc un sadwich o sa fie lumea mai frumoasa si soarele mai stralucitor dimineata?
Daca nu mi-a dat tata masina si postul de general manager la firma lui de 2 bani facuta pe banii statului + o carte de vizita cu care sa ma dau mare, ce pot sa fac? Daca nu am mostenit o casa si o gramada de coco ce pot sa fac? Sa stai sa imi plang de mila? Nu, ma duc sa pun osu’ la treaba ca poate maine va fi mai bine.
Acum am putea a scriem o lucrare de doctorat despre motivele care ii indeamna pe oameni sa overwork si sa isi petreaca viatza muncind in loc sa se bucure de banii pe care nu ii au.
Hai ca ma duc sa dorm ca maine trebuie sa prestez iarasi pentru bunastarea shareholderilor corporatisti.
April 26, 2007
Filme de vazut :
Baraka
Sweet November
Click
About Smith
The Corporation (documentar dublu DVD)
April 26, 2007
romanii trebuie sa se obisnuiasca cu ideea de MUNCA , fratilor , ca fara munca nu se intimpla nimica .ce ati vrea , sa lucrati de la 8 la 4 cu doua ore pauza si cineva sa te plateasca mii de euro ?????acolo inca sa traieste pe vremea comunistilor toata lumea vrea banii si vrea sa munceasca 6 ore pe zi cu 2 ore pauza . Nu a murit nimeni de munca , din contra munca innobileaza .Si inca ceva sunt sigur ca avea alte probleme , mai grave decat prea multa munca .dumnezeu sa o odihneasca si LA MUNCA FRATILOR
April 26, 2007
De ce ? Pentru ca o casa costa, proportional vorbind de 10-15 ori cat costa pe vremea parintilor, pentru ca nu putem sta la nesfarsit cu chirie, pentru ca in Romania viata (a se citi alimente, utilitati, etc.) este mai scumpa decat afara. Pentru rate la casa, la masina, etc. Ca sa iti permiti un trai decent trebuie sa muncesti, si cu cat ai mai multi bani cu atat vrei mai multi. Asta e simplul adevar. Hai sa nu mai exageram, suntem multi cei care lucram 10-12-14h/zi 7/7 si nu murim. O facem pentru ca vrem sa traim mai bine, pentru ca vrem sa avem mai mult. End of story!
April 26, 2007
de ce a trebuit sa moara Raluca ca opinia publica sa se trezeasca? de ce?
nu cred ca se va schimba nimic, nu cred ca EY sau alt mastodont de genul acesta isi va revizui politica, romanul tot supa ban va alerga si va spune, lasa ca nu mi se intampla tocmai mie….
pacata..mare pacat….lasa ca vine week-endul prelungit de 1 mai si toata lumea o sa uite de Raluca…pacat
ex-sclav
April 26, 2007
Pentru cei care vor sa scape de asa ceva !
Inscrieti-va sau formati un sindicat ! Numai asa veti putea trai cu adevarat !
Restul e minciuna ! Israelul este singurul stat condus de sindicate , si credeti-ma nu o duc rau iar cei corupti sunt imediat inchisi !
SINDICATUL este singuar scapare !
April 26, 2007
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
April 26, 2007
2 articole care trebuiesc citite in fiecare dimineata !
http://ro.altermedia.info/general/ne-prefacem-ca-traim_5348.html
http://www.hr-romania.ro/index.php?m=3&a=1388
April 26, 2007
Foarte bun postul acesta, fapt dovedit ?i de comentariile postate aici…
April 26, 2007
De ce? pentru ca in viata este extrem de greu sa tii echilibrul, sa incerci sa mergi drept, sa stii cand sa spui nu si cand da, evident renuntand la anumite lucruri sau acceptand altele, pentru ca tentatiile sunt mari si greu sa le rezisti, pentru ca te ia valul carieristilor, pentru ca te gandesti ca tie nu ti se va intampla, pentru ca impingi limita cat poti de mult, pentru ca suntem naivi, pentru ca suntem manipulati in ultimul hal cu “valorile multinationalelor” totul fiind ipocrizie… pentru ca nu stim unde sa cautam valorile perene, pentru ca intram intr-un cerc vicios din care este extrem de greu sa iesi; pentru ca avem impresi ca viata tine vreo 200 si ceva de ani si daca ne fortam, mai bagam o fisa si mai tragem un bilet; pentru ca devenim masini de consumat, indivizi si nu persoane; si daca tot cautam raspunsul ajungem la aia 7 ani de baza de acasa plus cei inca vreo 10 de dupa in care apare si influenta scolii… atunci apar cauzele a ceea ce se va intampla mai tarziu…din pacate copiii nostri vor merge pe aceeasi linie, ca deh, e mai important sa ii asigur o casa, doua, trei, bani pentru harvard decat sa imi fac timp sa comunic cu el, sa ma joc, sa-l cresc in adevaratul sens al cuvantului;
mie sincer imi vine sa plang, cunoscand destul de bine situatia, majoritatea prietenilor mei au lucrat sau inca mai lucreaza in aceste firme;( iar unii chiar au avut probleme mari de acest gen). E trist dar sunt convins ca aceasta tragedie nu va schimba cu nimic situatia; problema e omul, care cauta dragostea dar nu stie unde s-o caute; crede ca o gaseste in idolii vremurilor noastre: cariera, bani, munca, masina, casa, sex, droguri, etc.
Odihneasca-se in pace.
(de obicei trec peste langa acest gen de stiri, dar totul e cumva asa de aproape de mine, incat, fara s-o cunosc, parca ar fi fost cineva din familie)
April 26, 2007
De ce?
Am avut un soc atunci cand am citit acele intrebari…
Aveam impresia ca intrebarile acelea imi erau adresate mie personal.
Nu stiu cum e la Ernst&Young dar la mine in firma (care poate fi asimilata unei multinationale) n-am simtit niciodata presiunea unui astfel de stil de viata.
A fost o chestiune asumata. Asumata atunci cand venind aici, ceea ce faceam inainte ca hobby, fac acum ca obligatie de serviciu.
Sa spunem ca mi-ar place sa pescuiesc. Si dintr-o data cineva imi ofera un salariu (bun) sa fac chiar asta: sa pescuiesc de placere! Si imi ofera bonusuri pentru pescuit in frig la copca, si am si masina, (pe care o pot folosi si cand merc sa de la hipermarket).
Si-mi ofera bonus pentru pescuit peste norma… Iar concursul de pescuit (profesional, nu?) e chiar in ziua serbarii copilului… Si e doar alegerea mea….
Grea alegere…
Cel putin pentru mine…
Ba chiar mai grea decat atunci cand cineva imi spune TREBUIE, cum e de prea multe ori cazul.
April 26, 2007
DE CE statul care are de urmarit respectarea unor LEGI in domeniul muncii e cu ochii mai mult la Pile Cunostinte si Relatii, sau Spagi ??? Ca doar sunt platiti din banii pe care ii platim/muncim fiecare… Poti munci si mai mult dar in termeni legali… Insa atata vreme cat o sa existe oameni care fac compromisuri pentru bani vor exista si “manageri” care sa profite de astfel de “sclavi” moderni. Si “manageamentu” nu o sa se gandeasca niciodata, in timp ce isi plimba fundu prin cine stie ce loc de relaxare, ca sclavii care il tin acolo isi distrug sanatate/viata pt asta… E trist, dar asa va ramane si in continuare pt ca stirea asta e un senzational efemer… Si lumea va uita, si va trece din nou “LA MUNCA” trecand peste grosolania cu care se incalca la noi codul muncii (cred ca in 99% din firme).
April 26, 2007
Am citit stirea ieri si am fost shocata. Fratele meu lucreaza la E&Y si are cam aceeasi varsta.
Este adevarat ca lucreaza enorm de mult, poate 70 de ore pe saptamana.
L-am intrebat de multe ori cum suporta. Traim ca sa muncim sau muncim ca sa traim?
Este si vina companiei, dar si a angajatilor. Intr-un fel, ei sunt cei care accepta sa lucreze in conditiile astea. Nu e usor sa schimbi jobul, dar decat sa faci ceva de care nu esti multumit, mai bine cauti altceva.
Cred ca e si vina societatii, a cresterii pe care am primit-o. Valorile importante sunt banii, averea, puterea. Cum ajungi sa le ai nu conteaza.
Pacat ca cei mai multi sunt tineri. Dar poate ca sunt doar generatia de sacrificiu pentru modernizarea tarii.
April 26, 2007
Eu cred ca e exagerata toata povestea asta.Asa cum stim noi romanii sa exageram totul pe lumea asta si mai ales sa ne plangem de mila.A murit o singura femeie si dintr-o data munca dauneaza sanatatii?Hai sa fim seriosi! Poate femeia avea probleme de sanatate care se agraveaza pe fundalul oboselii.Si eu am patit exact asa anul trecut cand lucram, mergeam la facultate si mai si ieseam toata seara prin oras.La un moment dat corpul meu a cedat si s-a declansat o pneumonie groaznica care era sa ma termine, la propriu.Mi-au trebuit cateva luni sa ma recuperez.Insa ceea ce am invatat din experienta asta e ca daca nu-ti cunosti limitele si nu stii sa te opresti cand e cazul o poti pati rau de tot.Ideea e ca daca esti un om valoros si cu capul pe umeri trebuie sa rezisti.Ce ar trebuie sa facem? Sa muncim putin si sa ne multumim mereu cu statutul pe care il avem?E normal sa vrem sa progresam si asta numai prin munca se face.
“Sa se odihneasca in pace”…oi fi eu mai severa in gandire dar nu si insensibila.
April 26, 2007
Imi vin in minte versurile unui cintec de pe albumul Fericirea in rate, ultimul scos de Vama Veche:
“progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur…esti identificat
nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi…
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti…”
fericire-i cand iarba apare
fericirea e ca raza de soare,
intra in cort si iti mangaie fata
aerul sarat…
fericire-i o sticla de vin,
fericire e cerul senin,
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp…
fericire-i cand puiul de om
vrea in brate si moare de somn
fericire-i cand frunzele cad
la un picnic in parc…
fericire e cand iti-amintesti
cat de fericit esti cand iubesti
fericire e cand dormi tu la ea
kiar pe canapea…
fericire e cand tatal tau
te invita la el in birou
si deschide o sticla de bere
prima bere din..viata ta!
sursa: http://www.versuri.ro
April 26, 2007
http://www.youtube.com/watch?v=c6R5vbJ7YHM
April 26, 2007
Nu vreau sa comentez decat atat (am scris si mai sus acest lucru): nimeni nu ne da instructiuni de folosire pentru aceasta lume. Si nici macar pentru propriul nostru corp sau pentru propriul nostru psihic!
Era sa uit. Pentru cei mai inversunati: stiati ca la ele acasa (in tara de origine) in companiile pentru care lucrati, o slujba nu inseamna numai salariu bun, 8 ore/zi, 5 zile/ saptamana, fara stres, dar si iesirea la pensie din functia respectiva? Si stiti de ce? Pentru ca voi munciti si pentru cei din compania mama. Pentru ca stati peste program si sunteti foarte eficienti.
Ma intreb adesea daca nu cumva productivitatea muncii se masoara aici si se raporteaza acolo!
April 26, 2007
[...] De ce-urile le-a postat Mihai, pe blogul sau de la hotnews, Viata si acordeoane: [...]
April 26, 2007
[...] beau ”cafeaua de dupa” la Zvon si de o jumatate de ora recitesc comment-urile de la De ce-uri cu un singur raspuns. Raluca . Si-mi vine in minte un wikiexercitiu al lui Catalin Tolontan. Degeaba as incerca sa-l scriu [...]
April 26, 2007
Arbeit machts frei, adica munca te elibereaza… de viatza… E ca in proverbul “tutunul te curatza de plamani”. Nu stiu la ce se rezuma viatza, da’ sigur se rezuma… Ca 99% din viata beau cafea la lucru sau beau horinca la margine de ogor, tot n-am facut nimic decat am dat cu shutu-n clipa…
A-propos: plang ogoarele dupa manageri! Nu mai vre’ nime’? Toti au facultate, si io, cum nu, da’ nu iti trebuie facultate sa traiesti, ci sa mori cu cunostiinte bogate. Sigur, din porumb nu scoti bmw, da’ macar te obisnuiesti cu pamantu’, ca la etaju 10, din cladirea cu geamuri fumurii, inotand prin dosare si dand cu mouse-ul in masa, nu ai nici o sansa sa gasesti libertatea. E totusi un gest nobil, sa mori pentru altul… Razboaiele au evoluat odata cu economia mondiala: ne luptam cu ziua de maine!
April 26, 2007
Am avut si eu un asemenea loc de munca. Si stiu d ce se sta: pentru ca ai muncit mult pana sa ajungi acolo, pentru ca nu ai timp sa cauti altceva, pentru ca daca renunti pur si simplu exista sansa sa nu te angajezi 3-4 luni in care sa traiesti… din ce. sa nu va imaginati ca se lucreaza atat de mult si epuizant doar pentru 2000 de euro. Se trage la fel de tare si pentru 4 sau 5 sute, care abia iti ajung sa-ti platesti chiria si transportul pana la servici. Nu e vina ei. e vina companiei, care iti ofera card de sanatate, dar nu-ti permite sa ajungi la medic, care daca recunosti sincer ca nu mai poti te trateaza ca pe un incompetetnt, care promite lucruri pe care nu are de gand sa le respecte, si te amageste pana cand e prea tarziu sa dai inapoi…
April 26, 2007
Marturisesc ca n-am vazut videoclipul pana acum…
L-am gasit la: http://www.youtube.com/watch?v=wKMW_s1dkiI
Poate ca toti cei ce trag din greu (pentru ce??) ar trebui sa-l vada.
Desi e o piesa comerciala, m-a facut sa ma bucur ca dupa doua multinationale (5, respectiv 2 ani) am ales sa lucrez la firmulita proprie.
Am dat Toyota Avensis (a ultimei “multinationale”) pe un Chevrolet Spark personal si un salariu+”bonusuri anuale” sigure pe un venit mai mic si fluctuant.
Am primit in schimb bucuria de a face ce vreau, cum imi place, de a intalni si lucra cu oamenii care imi plac, de a-mi vedea baietelul la 5:30 cand il iau de la gradinita, de a fi alaturi de sotie mai mult si de a citi cate o carte care sa nu contina cuvantul “management”.
Cat despre Raluca, imi pare rau ca n-a stiut sa se opreasca si cred ca cei din jurul ei puteau evita tragedia.
April 26, 2007
[...] un articol f. bine scris si care da fiori, “De ce-uri cu un singur raspuns. Raluca.“, Mihai Morar vine o idee super, un wikiexperiment. Eu zic ca e o idee super, participati si [...]
April 26, 2007
DE CE sintem o tara de cacat in care serviciul trebuie sa fie mai presus de familie ?
DE CE MINCAM PT A MUNCI SI NU MUNCIM PT A MINCA?
DE CE ignoram tot timpul persoana de linga noi si proslavim colectivul de cacat in care muncim?
DE CE tinem tot timpul morala colectivului despre ce frumos e acasa si acasa sint MAXIM 2 ORE CU PERSOANA IUBITA?
DE CE in momentul in care ajungem acasa ne batem ca orbii pentru ca nu putem fi colegi si acasa si invers VREM CA CEI DE LA SERVICI SA FIE FRATII SI SURORILE NOASTE?
DE CE tot timpul muncim pentru altii si nu pentru noi si ne place dupa ce sintem extenuati sa aratam ca ne-a facut placere?
DE CE NE PLACE SA ARATAM ALTFEL LA SERVICI DECIT ACASA?
DE CE IN TIMPUL SERVICIULUI NU PUTEM FACE CEVA PERSONAL DAR IN TIMPUL PERSONALULUI NE OCUPAM SI DE SERVICI
DE CE NE PLACE NU STIU! DE UNDE SA STIU EU!
CE TOT ATITEA INTREBARI???
IA, HAI LA MUNCA CU VOI!!!
April 26, 2007
Deja a trecut o zi de cand sunt bombardat consecvent cu aceasta stire. Un om a murit… este tragic… indiferent de varsta, sex, orientare politica, statut salarial, etc. Dincolo de asta o groaza de personaje cu foarte mult timp la dispozitie incearca sa lege acest eveniment de o stare de fapt: “avem mult de munca” ducand discutia spre taramul derizoriului cu nonsalanta unui “bocitor profesionist”. Lipsa ratiunii, a instinctului de conservare sunt defecte pe care ar trebui sa ni le asumam. Imi permit sa reafirm ca “munca nu a omorat pe nimeni”. Pentru toti aceia care suspina pe la colturi si se privesc cu subanteles le urez: “Get back to work and get a life too!”
April 26, 2007
De ce poate fi mai trist de atat?
Ieri toata ziua am auzit prin oras conversatii de genul: ” cand am auzit stirea, imediat m-am gandit la tine!” (nimeni nu se gandise la biata Raluca)
Si devine si mai trist… reactiile in urma afirmatiei erau TOATE: “hihi hahaha (ras nervos?) - da stiu si tu muncesti la fel de mult ca si mine, puteai sa fi tu, vai e groaznic, am ajuns sa nu mai stiu in ce zi suntem.”
de ce…. pentru ca in loc sa avem coloana vertebrala, preferam sa ne lamentam, sa ne plangem de mila si sa aratam celor din jurul nostru (considerand in mod gresit ca ii pasa cuiva sau ca vei fi apreciat) cate eforturi (inumane) putem face pentru patronii si sefii nostri, care de cele mai multe ori nici nu isi aduc aminte in ce departament lucram, sau, daca ne cunosc chiar foarte bine, uita sa ne intrebe daca, indiferent cat de multi bani am castiga, mai avem timp sa ne si bucuram de ei inainte de final.
Voi mai aveti prieteni, mai apucati sa mergeti in vizita la parinti, mai socializati? Retoric… evident!
April 26, 2007
A murit un om. Ieri in Romania au murit probabil 1500 de oameni. De ce ar fi acesta mai interesant decat ceilalti 1499? Pana la urma nu omul e interesant ci povestea lui… Povestea vinde! Peste o luna in afara de 100 de cuniscuti nimeni nu va mai sti cum o chema pe “fata aia care a murit de oboseala”… Dumnezeu sa o ierte! Dumnezeu sa-i ierte si pe ceilalti 1499…
Ne place sa auzim povesti, ne place sa creem povesti, ne hranim cu povesti, devoram povesti. Asta am facut ieri: am devorat povestea acestei fete. In frunte cu televiziunile comerciale. LASATI FATA SA SE ODIHNEASCA!
Ar trebui sa nu comentam nimic legat de acest caz pana la un comunicat oficial al IML. Asta pentru ca doar moartea fetei este realitate - restul sunt povesti, impresii, pareri pe care niu, cei ramasi le exprimam…
Cu ce am ramas dupa acest nefericit eveniment? Am reflectat o ora asupra sensului vietii MELE. Multumesc Raluca.
E 16:48. Inchei si plec catre casa. Am o viata de trait.
April 26, 2007
[...] gasit un blog interesant al lui Mihai Morar pe hotnews.ro postat aici cu peste 15 de ce-uri legate de oamenii tineri si carierele [...]
April 26, 2007
Robinn^^:
Bravo , cel mai haios comentariu !
Ai dreptate intru totul . Chestia asta cu managerii pute a snobism si a lipsa de discernamant . Vedem pe toate canalele media vesti sau stiri despre oameni de succes , care muncesc mult , au bani , au de toate adica , dar ne facem ca nu percepem ca de fapt baietii si fetele alea de pe sticla sunt ori stapanii afacerilor lor , ori fii sau fiice de bani gata si inconstienti vrem sa fim ca ei…dar n-avem cum.
Caca-te pe ea de munca si pe ei de bani !
Banii-i poti face in o mie si unu de feluri , dar cand muncesti pentru tine parca-i faci si mai usor !
April 26, 2007
O mare problema este nerespectarea legislatiei muncii asupra timpului de lucru. Sa nu exageram cu acuzatiile la “tinerii coorporatisti” si sa SPUNEM PE SLEAU CA ACEST MEDIU ESTE CREAT DE FIRME SI IMPUS TACIT. DACA CRACNESTI ESTI IMEDIAT INDEPARTAT.
Afara nu este asa si se munceste normal. Orele suplimentare se platesc sau se recompenseaza cu adevarat si nu firmituri.
NOI SUNTEM PROSTII PENTRU CA ACCEPTAM SI NU EI PENTRU O CER.
NE CREDEM DESTEPTI, AIUREA, DESTEPTI SUNT CEI CU BANI CARE PUN NEGRII LA MUNCA.
April 26, 2007
oare de cate ori va trebui sa se repete situatia pentru ca oamenii sa deschida ochii? http://360.yahoo.com/marius.adomnicai
April 27, 2007
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
Trimite asta mai departe. Noua ne pasa
Pentru cei care nu stiu inca: sediul firmei E&Y se afla in la adresa
Forum 2000 Building, nr. 75
Strada Dr. N. Staicovici , Sector 5
Tel.: (40) 21 402 4000
Fax: (40) 21 410 4965
Cladirea se afla langa Casa Poporului, Statia de metrou Eroilor si apoi pe strada Doctor Staicovici in jos,(langa Arenele BNR) sau linia de autobuze 385.
Tot in acea cladire se mai gasesc firmele BANCA DI ROMA, RCS &RDS asta pentru identificare rapida!
April 27, 2007
Tara intreaga jeleste o tanara manager de audit, care a decedat in urma epuizarii si stressului.
Stop.
Mi se face sila de atata prostie, pe cuvant.
Romanul care , orisicat, gaseste timp sa stea pe messenger, sa navigheze pe diferite site-uri si chiar sa-si faca blog, constientizeaza brusc cat de mult munceste si cat de puternice sunt implicatiile stressului de la serviciu asupra sanatatii.
Sunt sigura ca poti muri de stress. De epuizare. Din cauza atacurilor de panica , mai ales daca vin la pachet cu o alimentatie defectuoasa. E clar ca lipsa weekendurilor , lipsa celor 6-7 ore de somn pe noapte pot avea consecinte periculoase. Dar , ce dracu’, femeia primise si alte oferte de serviciu,destul de avantajoase, pe care le declinase in speranta de a deveni partener la E&Y.
Daca ambitia ei a intrat in conflict cu instinctul de conservare, asta nu poate s-o priveasca decat pe ea. N-a facut o afacere prea buna, dar a fost , pana la urma, alegerea ei.
Toti muncim. Toti stim ce inseamna stressul si deadline-urile. Toti stim cum e sa te prabusesti in pat dupa cate o zi de munca. Dar cand chiar tu declari ca nu mai suporti si ca orice alternativa de job iti convine, de ce dracu’ mai ramai acolo unde ti se refuza pana si cateva zile de concediu?
De ce continui sa faci pe wonderwoman? La 2000 de euro pe luna ai ceva pus de-o parte ( speculez acum, dar presupun ca femeia nu avea timp de cumparaturi , ca sa-i sparga in Mall) si poti supravietui o perioada destul de indelungata, pana-ti gasesti altceva. Sa zicem ca inteleg cum poti muri de prea multa munca , atunci cand iei salariul minim pe economie si ai o familie de intretinut. Dar la 2000 de coco, daca mori , esti fie ghinionist, fie cam fraier.
Manati de un adevarat spirit de infirmiera, oamenii se inghesuie s-o jeleasca . Sa mai spuna cineva ca romanu’ n-are suflet. Ia uite, saracuta de ea, au omorat-o bestiile alea , n-au lasat-o sa-si ia concediu. Stiti ce?
E misto sa fii ambitioasa. E misto sa ai un serviciu bine platit. Si mie mi-ar placea cateva mii de euroi pe luna. Dar n-as lucra in weekenduri pentru ei. Ce folos mai au banii daca n-ai cand sa-i spargi? Va asteptati sa deplang moartea asta stupida? Acum, pe bune , chiar mi se pare stupida.
Este stupid sa nu fii in stare sa-ti cunosti limitele. Este prostesc si inutil sa muncesti pana la epuizare. Nici un sef de pe lumea asta nu te poate obliga sa lucrezi daca esti bolnav. Nimeni nu poate sa te dea afara daca ai un certificat medical . De la medicul de familie, daca centrul cu care firma are contract nu considera ca esti destul de varza ca sa-ti acorde o pauza binemeritata.
“Diavolul se imbraca de la Prada” si “ Supermenajera” sunt doar carti. Daca le lasi sa devina realitate, este numai vina ta. Daca tu consideri ca vizita la medic poate astepta, este vina ta. Daca ti se pare ca nenorocitul ala de fluturas de salariu valoareaza mai mult decat sanatatea ta, inseamna ca meriti tratamentul care ti se aplica si atunci……………….
Tine-ti dracului gura si munceste inainte! Ai ales, asuma-ti alegerea!
April 27, 2007
O dezbatere interesanta pe tema muncii corporatiste, chiar din prisma unora ce-au lucrat in sistem, este si aici: http://www.sinapse.ro/index.php?showtopic=2705&hl=
April 27, 2007
DE CE? Pentru ca toti cei 322 sa fure si sa traiasca pe spatele nostru. Pentru ca cei de la ITM sa primeasca luna de luna si la fiecare sarbatoare sa isi mai umfle burtile. Pentru ca cei pentru care se face tot maldarul de bani sa mai aibe sa spele ceva. Pentru ca noi suntem lasi si nu avem curajul sa spunem NU de frica ca vom fii dati afara. Pentru ca daca NOI nu am fii asa LASI cateodata EI nu ne-ar mai putea exploata ca pe niste sclavi. NOI nu intelegem ca pe ei chiar nu ii intereseaza decat de EI si de banii care le intra in buzunar. Atata timp cat lor le merge bine si noi muncim pentru a le merge lor bine totul e OK. Cand incercam sa ridicam capul si sa cerem 24 de ore de odihna ni se raspunde ca nu se poate, ca daca vrem liber nu avem decat sa ne ducem in alta parte. Daca stai si muncesti 20 de ore e OK, daca indraznesti sa pleci in loc de 17 la cat ar fii normal, la 22 atunci ti se spune ca nu ti-ai teminat toate taskurile si ca nu te straduiesti sa ajuti firma. Si dupa ani de munca 16-20 de ore din 24, inclusiv weekenduri si sarbatori, iti dai seama ca ai adunat bani de care nu te bucuri, ca esti singur, ca ai dat si catelul pe care ti l-ai luat sa nu mai fii asa de singur pentru ca il vedeai ca doar se chinuie langa un robot, ca daca nu faci ceva o sa fii mereu singur, ca iti vezi parintii o data pe an - chiar daca stai in acelasi oras cu ei, la distanta de o statie de tramvai, si atunci iti dai doua trei palme, ii bagi acolo unde trebuie si iti dai demisia. Dar trebuie sa mananci, sa te imbraci si atunci o iei de la capat, dar iti aduci mereu aminte ca jobul nu e carciuma sa stai toata ziua in ea, si dupa un lung sir de greseli, incerci sa iti revii. Dar, din pacate asta e societatea romaneasca. Unii sunt facuti pentru a fii sclavi. Din pacate asa e poporul roman
April 27, 2007
Raluca a fost (si este) un caz extrem ca foarte multe altele… in aceasta economie in care marea majoritate a cazurilor sunt extreme: 45% muncesc pe viata si pe moarte (tineri ambitiosi care vor sa faca ceva in viata si cred naiv si european ca munca iti va asigura un viitor linistit - si cu verdeata?), 45% nu fac mai nimic (angajatii “la stat”, functionarii publici, parlamentarii, si mai dati si voi exemple) si 10% care au o viata normala,cu concedii si seri cu prietenii, cu familie si copii, etc… si care profita de pe urma celor doua categorii mai sus spuse; ce mai: ei sunt “smecherii” care au stiut sa se “miste” cum, cat si unde trebuie!
Am trait si eu timp de 2 ani ca Raluca, dar m-am oprit la timp: ma dezumanizasem complet! Nu mai imi sunam/vedeam familia si prietenii, sanatatea mea o luase razna, nu mai aveam viata dar aveam o multime de probleme ale altora: clientii firmei (100% romanesti) la care lucram! Sediul firmei imi devenise casa (cand ieseam pe strada aveam impresia ca totul se prabuseste peste mine, ca masinile ma vor calca… ce mai, era un cosmar) dormeam nopti la rand pe jos in firma cu capul pe dosare si invelita cu jacheta, ma spalam la chiuveta unui grup sanitar de 1,5 mp (care deservea 12 persoane), mancam de la fast-food-ul din apropiere, etc - ce mai viata de caine! Ce sa mai vorbim de delegatii incepute la 4 dimineata si terminate la 2 noaptea a doua zi, fara cazare - colegii mei conduceau cate 600 km/zi (eu nu aveam carnet de conducere si asta era un mare neajuns!) dupa care trebuiau sa fie apti de munca si negocieri cate 4-5 ore!
Tot acest chin era impus de sefa mea care avea ambitii: sa castige clienti mari (Orange, Vodafone), sa aiba contracte cat mai mari si mai banoase, sa cunoasca oameni importanti carora sa le faca favoruri pe sanatatea si munca noastra! Si mai avea si ambitii personale (tot pe sanatatea, viata personala si timpul nostru): sa-sifaca o casa mare, sa-si cumpere nu stiu ce masina, sa se marite cu fast, etc. Cand auzeam ca vrea, de exemplu, sa-sicumpere nu stiu ce masina stiam: 3 luni de munca in draci pentru noi toti!
Cine obiecta era facut sa-si dea demisia (gasea ea ceva, avea metode: incuraja paratul intre colegi, barfa si intretinea conflictele, sau le creea chiar ea - oricum avea angajat un fost SPP-ist care stia sa obtina informatii) sau erau asmutiti avocatii firmei pe persoana respectiva si se pleca cu tinichele de coada!
Sefa invatase aceste metode ghici unde: intr-o multinationala unde fusese angajata multi ani in urma!
Pentru a ne fideliza ne indemna sa ne luam credite pentru casa sau masina, dupa care platea cum vrea ea: fara mariri de salariu, prime sau plata orelor suplimentare, pe care oricum nu le platea dar ne luam zile de concediu (scriptic cel putin). In aceste zile de concediu suna telefonul de cate 100 ori, de nu puteai sa faci nimic decat sa rezolvi probleme de serviciu!
Era obligatoriu sa raspunzi la telefon la orice ora din zi si din noapte!
De salariu ce sa spun: eu eram director si aveam salariu mare (raportat la cele din firma) dar nu merita: erau atati bani cat sa traiesc bine, dar nu puteam practic nimic sa fac: nu-mi ajungea salariul pentru un concediu mai acatarii sau pentrua-mi lua masina sau a-mi repara casa! Pe cartea de munca salariul era minim pe economie, desi aveam un master in domeniul meu! Nu stiu cum am putut accepta asemenea situatie: la inceput din bunacredinta fata de firma, iar apoi era prea tarziu!
Eu am avut noroc intr-un fel: nu aveam credite angajate, nu puteam fi santajata cu nimic (familie grea cu copii, trecut dubios, etc) si m-am orit dupa prima voma cu sange (Raluca de cand oare avea simptomele astea?). La un moment dat mi-am facut analizele (dupa o perioada in care muncisem enorm sub un stres extraordinar) si mi-au iesit in general bune. Am hotarat ca este un semn bun, ca inca nu sunt cu un picior in groapa, si am renuntat la acest serviciu (dupa 38 de zile de preaviz! - ilegal nu?). Dupa plecarea mea sefa a dat vina pe mine pentru toate problemele firmei in fata clentilor si asta a fost rasplata pentru 2,5 ani de credinta si munca!
Nu voi mai face aceasta gresala: imi place meseria mea si vreau sa o exercit in conditii umane, cel putin in conditiile mele!
Raluca nu a gresit, ea a fost “hipnotizata” si luata “cu japca” de sistem
- cuvant urat si cu conotatii, dar foarte adevarat aici.
Pe 1 mai voi fii acolo cu flori: Raluca este in fiecare din noi si soarta ei poate fi viitorul fiecaruia dintre cei care au vointa de a se face folositori si de a schimba ceva!
Sane aducem un omagiu!
April 27, 2007
De ce ? Pentru ca esti slab, fara imaginatie, fara tel in viata. Pentru ca in loc sa te folosesti tu de o multinationala, se foloseste ea de tine.
April 27, 2007
Nu lucrez intr-o companie privata si totusi, prin natura muncii mele, ma incearca o oarecare empatie vis-a-vis de cazul Ralucai. Am terminat o facultate, un master si acum imi fac doctoratul. Am ales sa fac toate astea aici, in tara. Muncesc mult, foarte mult as putea spune. Plec dimineata de acasa si ajung seara, tarziu. Nu mai am viata sociala, mi-am pierdut majoritatea prietenilor, m-am inchis in mine si pana si pentru proprii mei parinti sunt o neinteleasa. Am avut si probleme de sanatate (aproape ca am facut ulcer, am avut caderi de calciu, probleme cu fierea, etc), de multe ori am fost tentata sa renunt, insa (pana acum) n-am facut-o. Vreau sa imi demonstrez mie (dar si celor din jur) ca se poate razbi (prin mijloace corecte) si aici, la noi in tara. Mi se spune ca sunt o persoana extrem de ambitioasa si extrem de matura…Nu stiu ce sa cred. De multe ori ma intreb daca am ales calea cea buna si daca toate sacrificiile pe care le fac nu sunt in zadar. Nu stiu ce imi va rezerva viitorul, insa cat mai rezist, as vrea sa duc la bun sfarsit tot ceea ce mi-am propus. Voi vedea mai tarziu daca a meritat. De aceea, indraznesc sa spun ca intr-o oarecare masura, o inteleg pe Raluca. Nu stiu de unde vine forta care ma impinge sa fac toate astea, dar ceva imi spune ca pana la urma voi reusi…
April 27, 2007
da’ de ce stam noi pe blogu’ lui morar si comentam sau citim comentarii fara ca macar sa ne cunoastem?!de ce nu iesim cu prietenii(pt cine inca mai are)la o bere sau la un fotbal.am putea sa comentam acolo,live,face2face.cu oameni facuti din carne si oase,nu din kilo si mega biti!poate ca e si vina noastra,….e mai comod sa stai pe chat sau sa scrii un blog,decat sa spui ce ai pe suflet,nu?!
April 27, 2007
Prieteni, am o veste trista dar si una buna pentru voi.
Vestea cea buna este ca in scurt timp o veti urma si voi pe Raluca. Dar cea trista este ca nu aveti cum sa opriti aceasta excursie definitiva. Faceti parte din generatia lipsita de cultura si educatie, cu facultate de un ban jumate absolvita pe spagi, cu promovari peste cadavrele altora, lipsiti de scrupule si fara minima curiozitate de a-l rasfoi pe David Korten sau Ralph Epperson. Ati fi aflat foarte usor in ce categorie de cetateni ati intrat si, mai ales, pentru ce si pentru cine munciti.
Sunteti complet nepregatiti pentru viata, copii, si va asta va va duce la pierzanie. Creierasul vostru nu cuprinde decat masina, un laptop si cativa euro, bani de buzunar. Nu aveti curajul sa va imbolnaviti, pentru ca va ia altul locul. Nu aveti tupeul sa mergeti in concediu, de teama sa nu ramaneti fara slujba aia de rahat. Va casatoriti cu si la serviciu, pentru ca dincolo de el nu mai cunoasteti pe nimeni. Cunoasterea presupune timp iar voi nu aveti timp nici sa muriti.
Nu imi pare rau de voi, pentru ca v-ati ales singuri soarta asta, nu v-a obligat nimeni. Atat puteti voi, crezand ca o masina de la firma, un pranz la carciuma din colt, pe bonuri, si o tona de munca pe zi reprezinta idealul in viata. Degeaba va mai vaicariti acum, oricum o sa crapati cu un atac cerebral la serviciu sau cu stop cardiac, cazand cu nasul in proiectul pe care trebuia sa il predati deja.
Sa ne mai mire ca patronii se poarta cu voi asa cum se poarta? De ce? Pai voi singuri ii incurajati, prin atitudinea voastra. Slabi de inger, dispusi la compromisuri, necaliti, neformati, lacomi, cu foamea in gat mereu si fara coeziune sociala si profesionala. Aveti curajul sa iesiti in strada si sa protestati? Nu cred, pentru ca orice patron va arunca rapid la canal si aduce in locul vostru o alta trupa carne de tun, la fel de usor de manevrat.
Cat da pe voi un patron? Nu mai mult de 180 milioane lei vechi, pretul amenzilor. Renteaza, copii, la banii astia, sa muriti pe rand, silitori si cu ochii spre cer, sperand ca veti sta la dreapta Celui de Sus. Zau ca renteaza! Numai ca vedeti ca si la Poarta Raiului e destula de aglomeratie, se mai moare pe Pamant, nu numai in Romania.
Raluca, Dumnezeu sa o ierte, a platit un tribut pe care il intuia, dar nu il astepta. Macar de ati invata ceva din asta, desi am mari rezerve.
In rest, va urez succes in a plati taxa pe snobism si impozitul pe prostie! Pe propria prostie, sa fim intelesi.
Si nu uitati sa mai rasfoiti o carte, prinde bine.
April 27, 2007
“Piatra care sparge geamul” are mare dreptate, nimic mai mult.
Drumul spre iadul corporatist se paveaza doar cu propriile prostii si planuri negandite. Caci nu tot ceea ce pare, este, si nu tot ce este, exista.
David Korten si Ralph Apperson, iata cu adevarat doi autori care ar trebui furati din bibliotecile publice, daca nu se mai gasesc la stand, la vanzare. Acolo este tot adevarul.
April 27, 2007
De ce ?
Da-le tu o solutie mai buna.. Un slariu mai bun.. In mod cert vorbim de oameni capabili deci s-ar putea.. insa cine sa se mai gandeasca si la ei (la noi toti)? Fiecare se gandeste la el.. Daca crezi ca tu poti face ceva pentru asta da un semn pe mail.. Nu, nu spun ca nu se poate.. dar oare in afara de instinctul de jurnalist te mai mana ceva in aceste discutii?
PS: Nu am intentionat sa fiu rau, sunt doar un pic prea sincer
April 27, 2007
Raluca a murit la serviciu. Din cauza cui? Greu de spus. Vina se paseaza de la unul la altul. La ea nu va mai ajunge, decat cand i-o va duce urmatorul candidat.
Putea sa isi ia concediu? Putea sa refuze munca? Putea sa isi gaseasca alt serviciu?
Iata trei intrebari cu raspuns afirmativ.
Viata ei, ca si a celorlalti sclavi, valoreaza maximum 180 milione de lei vechi, adica plata amenzilor. La asemenea sume renteaza sa iti angajezi mereu alti si alti oameni. Pana la amenda se incaseaza un profit imens de pe urma ta si, sa fim cinstiti, nu se moare chiar asa de repede.
Copii, va rog sa nu va mai plangeti inutil. Este soarta pe care v-ati ales-o, nu va obligat nimeni. Daca ati fi rasfoit prin David Korten si Ralph Apperson ati fi inteles dinainte la ce va inhamati. Oricum, nici acum nu este prea tarziu.
Nu va convine?
Demisionati in corpore.
Nu va place?
Nu va angajati.
Nu aveti prieteni?
Nici nu aveti cum, sunt ocupati cu munca.
Castigati putin?
Plecati.
Castigati bine, aveti masina data de firma, mancati pe bonuri de masa, aveti telefon dat de firma si calculator?
Atunci suportati.
De ce va imaginati ca in alte locuri ar fi altfel?
Pentru ca atunci cand ati fost mici v-ati cladit niste vise privind prea mult la filmele americane. Si, sa imi fie cu iertare, America este cea de dincolo de imagine.
Macar e bine ca va descarcati nervii aici, dar fara vreun rezultat concret. Oricum nu veti iesi in strada, nu aveti suficient curaj. In secunda in care deja ati protestat, nu mai existati pe listele de plata ale companiilor. Asta este regula.
Sa nu facem o tragedie ieftina din moartea unui om si nici o drama edulcorata din viata voastra. Este ceea ce v-ati ales singuri, fara sa va oblige cineva. Se moare in toata lumea, nu numai in Romania.
Priviti in voi insiva si vedeti daca aveti curajul sa plecati in concediu fara sa vi se ocupe postul. Daca aveti curajul sa va imbolnaviti fara a ramane fara serviciu. Vedeti daca sunteti capabili sa rezistati ispitei de 100 de euro in plus la salariu, dandu-va jos de pe scaun prietenul. Cititi cu atentie contractele la angajare si negociati-le temeinic. Angajarea nu este obligatorie. Iar daca raspunsurile sunt in concordanta cu ce urmariti, nu aveti decat sa actionati in consecinta. Dar nu va mai lamentati din cauza propriilor greseli.
April 27, 2007
A fost nevoie sa postez inca odata, schimband putin forma. Validarea a durat foarte mult, ceea ce mi-a format impresia ca administratorului nu prea i-a convenit.
April 27, 2007
Astazi am citit ceva dragutz:
“Alegerile sunt procedeul prin care oamenii liberi isi aleg stapanii.” (Timon din Paris)
Prea multzi ne-am ales drept stapin puterea si banii.
Fie Fortza (intzelepciunii) cu voi, si daca nu-i, atunci bagati in voi multivitamine si bauturi energizante pina crapatzi.
April 27, 2007
De ce in momentul in care ii anunti pe cei de la compania la care lucrezi si unde ai avut evaluari de la “bine” in sus ca esti insarcinata, superiorii iau decizia de a-ti schimba postul “pentru ca nu se gaseste persoana motivata care sa poata fi detasata pe acest post temporar doar pt 2 ani”?
Si de ce, daca te adresezi justitiei pt anularea deciziei ti se respinge cererea,cu toate ca juristii companiei nu s-au prezentat decat o data si nu au depus nimic la dosar ?
Nu este vorba de o firmulita de scara blocului, ci este vorba de sucursala din BV a celei de-a doua banci din tara….Poate asta raspunde celui de-al doilea “de ce”.
April 27, 2007
Eu am avut o perioada din viata in care traiam exact dupa coordonatele pe care le-ai scris tu in postul tau. Intr-o buna zi m-am trezit si mi-am zis ca filmele, cinele, diminetile cu prietenii, iubirile, antipatiile, risetele, plinsetele, meciurile de fotbal, petrecerile sint cu mult mai importante. Mi-am schimbat traiul radical si pentru mine stresul si nervii cauzati de un job sau altul nu mai exista. Ceea ce va recomand si voua, tuturor! O zi buna sa aveti!
April 27, 2007
de ce? e simplu..pentru c? nu ?tiu c? mai pot s? viseze…au uitat…în facultate, în liceu, când au spus: voi deveni un om important, voi avea tot ce îmi doresc. ?i din acest moment, pun acest vis mai presus de toate, un vis care îi face s? uite ce e mai important, s? iubeasc? oamenii, florile, s? mearg? în excursii. sper s? nu uit nici eu acest lucru când m? voi angaja.
April 27, 2007
E de-a dreptul revoltator cum anumiti oameni fara nicio legatura cu mediul corporatist continua sa creada ca singurul lucru care o tinea pe Raluca acolo erau banii. La experienta ei, putea obtine oricand un job platit cu 50% mai bine si de la care sa plece la ora 6 zilnic. A si primit de altfel mai multe oferte de acest gen.
Sunt poze in presa cu Raluca de cand lucra la CNX. Stiti de ce a plecat de acolo? Pentru ca simtea ca se plafona dupa ce incercase toate posturile cheie. Nu vroia sa plece pentru a se lovi din nou de aberatiile din cadrul altor firme intalnite atat de des la clientii ei. Raluca a fost un geniu. Nu vroia decat sa invete si sa-i placa ceea ce face. A invatat tot ce se putea pe auditul societatilor comerciale si a acceptat provocarea unei pozitii de manager pe audit bancar.
A invatat si acolo foarte repede aproape tot. A acceptat din nou provocarea de a lucra la aceeasi firma dar in strainatate, sa auditeze firme cu o activitate mai complexa si cu un program mai uman.
N-a mai apucat sa ajunga acolo. Sistemul corporatist din Romania a ucis-o.
Cei care te-am cunoscut o sa ne amintim mereu de tine, Raluca! Ai fost un om minunat, un inger, acum ai plecat printre ingeri! Odihna vesnica!
April 27, 2007
PENTRU UNIQUE2
Imi pare rau, dar nu ai inteles nimic. Am lucrat intr-un mediu corporatist intr-o functie foarte importanta. Am stat atat cat a fost nevoie, fara sa imi sacrific viata personala. Asta conteaza mai mult decat orice. Nu banii sunt cel mai important lucru in viata.
Spui ca geniul Raluca putea sa aiba tot ce vroia, chiar si un salariu mai mare, la mai putine ore de program. De ce nu a facut-o? Ce a asteptat? Sa o dea de pamant teribilismul ei? Imi pare rau, dar nu a reusit mai mult decat atat. Si inca odata imi pare rau pentru ea, mai ales ca, se pare, nu a avut cine sa o invete ca nu se fac pariuri cu viata.
In ceea ce priveste mediul corporatist din Romania, cred ca te afli intr-o mare eroare. Nu se deosebeste cu mult de cel de dincolo de ocean sau din Vestul Europei. Ti se da mult, ti se cere mult. Ti se da si mai mult, ti se cere si mai mult. Ti se da tot, ti se cere tot, dar de data asta “cu dobanda”. Ma tem ca nu ai ajuns inca sa platesti dobanda la tot ce ti se cere. Sa vezi atunci cum este. Si sa vezi mai ales cum este sa nu poti plati. Voi uitati un lucru elementar: cu cat ajungi mai sus, cu atat este mai dureroasa caderea!
April 27, 2007
Mai multe detalii
April 28, 2007
pentru unique2 :
daca era asa geniu de ce a plecat de la connex la ey ??
pentru Pitra :
cred ca ai dreptate, in cea mai mare parte, dar e greu pt ceilalti sa intealeaga ce spui, pt ca sunt mai jos putin
e mai usor sa
nu stiu cum sa va spun, dar totul mi se pare o nebunie, daca trimiti un emai pe adresa “raluca.stroescu@accamail.com” , pe care am gasit-o pe net, RASPUNDE CINEVA,
cel putin mie mi-a raspuns !!!
asa ca nu stiu ce sa mai cred, poate totul este o gogoasa teribila
April 28, 2007
Pentru OANA ILIESCU
Oana, este tare greu sa ii convingi pe acesti copii ca esenta vietii nu consta in acte de eroism prost platit, prost vazut si, mai trist, prost interpretat. Poate ca pana si eu gresesc cand consider activitatea Ralucai ca fiind un terbilism nu neaparat specific varstei, dar foarte asemanator cu actele de eroism ale lui Matrasov, sau eforturile lui Stahanov. Si, cu ce s-au ales? Macar despre ei isi mai aduce lumea aminte, ba cu un banc, ba cu o comparatie. De neinteleasa Raluca, Dumnezeu sa o odijneasca si sa o aiba in paza, cine isi va mai aduce aminte peste vreo 4-5 ani? Poate ca tocmai aici este cel mai mare tragism al situatiei, cand pleci din viata asta fara sa lasi o urma palpabila, desi ai fost incomparabil mai bun decat altii asemeni tie. Nu moartea in sine este un eveniment tragic, sa fim seriosi. Face parte din viata, dupa cum si iarna este sfarsitul unui ciclu. De murit, toti murim, este doar o chestiune de timp.
Iar cel mai trist fapt consta in aceea ca, la ora cand noi disecam subiectul, o buna parte dintre cei ce ar putea fi banuiti de vreo culpa stau relaxati ori la o cafea, ori la o bere, si comenteaza amuzati cum o multime de cetateni, revoltati sau nu, dau din degete la tastatura si se enerveaza patriotic, ridicand la rang de problema nationala banalul cotidian profesional. Cred ca la asta ar trebui sa cugete mai adanc acesti copii. Renteaza sa crapi pe altarul altuia sau sa plangi pe mormant strain? Doar munca este colectiva, timp in care raspunderea si moartea sunt chestiuni personale.
April 29, 2007
[...] pentru munca ei, din dorinta de a ascede profesional, din obsesia pentru bani… numai ea stie de ce. dar, pentru ca sa ti se intample asa ceva, trebuie in primul rand sa nu-ti mai doresti sa [...]
April 29, 2007
Este mare pacat ce s-a intamplat. Nu mai conteaza acum nimic. Autoritatile, ca de obicei, s-au sesizat dupa …. (alte detalii)
April 29, 2007
Oameni buni, va propun urmatorul exercitiu:
Inchideti ochii si ganditi-va la cercul vostru de prieteni apropiati. Concentrati-va si alegeti dintre toti acesti prieteni pe cel mai bun la suflet, acela care-si ajuta intotdeauna prietenii, acela care e mereu dezinteresat si apreciat de toti ceilalti.
Imaginati-va despre acesta ca a murit si tot felul de oameni care nu l-au cunoscut spun acum despre el ca a fost lacom, avid, obsedat de ascensiune, teribilist si neinteles
Deschideti ochii. Vi se pare un vis sinistru si infricosator? Pentru noi, cei care am cunoscut-o pe Raluca, acest cosmar este acum realitate.
Toti cei care au cunoscut-o (si sunt foarte multi in aceasta categorie) au avut si vor avea intotdeauna numai cuvinte frumoase despre aceasta persoana minunata.
Daca v-a miscat catusi de putin acest exercitiu si daca aveti o farama de respect pentru cei care sufera dupa moartea ei, incetati acest circ dezgustator si lasati-o sa se odihneasca in pace.
May 1, 2007
As vrea sa-mi scriu toata experienta coorporatista.Sa va povestesc experientele de zi cu zi a 4 ani de zile petrecute intr-o firma corporatista, asa zisa mandrie economica,”investitia straina”!
Dar cat as vrea sa fac asta ma gandesc ca nu vreau sa-mi aduc aminte cum era, as cadea din nou in depresie apoi mintea mea a incercat sa stearga atita rau incrustat in circumvolutiunile creierului.
Va pot spune insa ca acum, scapand de acele timpuri, am probleme majore de sanatate- probleme hormonale care m-au dus la ingrasare, o trombo-flebita la picior si multe altele.Toate pe un fond de stress acut.Daca ar exista o scara a nivelului de stress, in care 10 ar fi maximal, as da nota suprema a ceea ce mi s-a intamplat.Si apoi colegii mei care au ramas sau care au reusit sa plece sufera si ei.Acolo, sau au ramas cu sechele.O colega are tiroida in ultim grad apoi un alt coleg a fost operat pe cord pentru colesterol marit si depus pe vasele inimii.Si are doar 36 de ani.Eu am 31 acum…Nu sper la prea multi insa…
Singurul lucru de care imi aduc aminte inainte de experienta corporatista este ca eram fericit.Nu aveam bani foarte multi, imi era destul de greu din punct de vedere financiar dar eram jovial, iubeam, aveam un optimism debordant, aveam umor.Acum totul pare o minciuna…
Trebuie sa facem ceva ca ceea ce se intampla sa ia sfarsit!
Va doresc numai bine!Mai ales la serviciu.
May 2, 2007
Da, oana are dreptate !
raspunde cineva la mail de pe adresa ei.
Colegii mei spun ca poate fi un haker
May 3, 2007
Salut!
Doar doua fraze vreau sa va scriu, inspirate din experienta personala.
Am lucrat la o multinationala in Germania un an de zile, nu conteaza numele. In industrie nu domeniul financiar.
Germania - motorul Europei. Scuzati-ma dar la ora 16.30 nemtzii ma dadeau afara din birou. Nici un german nu face ore suplimentare. Numai emigrantii stau peste program fiindca nu-si organizeaza timpul eficient. Asta e logica nemtilor. M-au vazut o data cind am stat o ora peste program si m-au intrebat ce am patit. De atunci nu s-a mai repetat. A, si apropo la fiecare ora lucrata la calculator aveam 10 min. pauza. Scrie in lege! Lucreaza putin si eficient, nu mult si prost! Acolo la orice manifestare anormala esti intrebat de sef ce si cum. Acolo chiar le pasa de tine, doar tu le aduci profit. Un om bun nu e supraincarcat. Munca e distribuita uniform.
May 5, 2007
Sunteti incredibili!
Cred ca aveti niste probleme grave de personalitate.
O plangeti pe Raluca, un gest crestinesc, frumos si onorabil, desi asta nu o mai ajuta cu absolut nimic.
Va plangeti propria soarta, descrieti locurile voastre de munca in termenii cei mai sumbrii, dar stati in continuare acolo. Nu am auzit pe nici unul sa spuna ca de maine isi ia talpasita.
Daca frumusetea meseriei este umbrita de climatul socio-profesional complet neadecvat.
Daca banii deja nu mai au valoare pentru voi, caci unul nu a zis “frate, e naspa rau de tot, dar merita sa stai pentru ca in alta parte nu mai pupam banii astia”.
Daca -totusi- banii nu refelecta rasplata reala pentru efortul de a face fata unui volul imens de munca.
Daca apreciati ca situatia voastra este doar cu putin mai buna decat a unui negru pe plantatie, ei bine, de ce mai stati acolo?
De ce nu renuntati la munca aceasta?
De ce nu aveti curajul sa faceti si altceva?
De ce nu va afirmati in alte domenii?
De ce nu aveti curajul sa raspundeti provocarilor vietii?
Suneti copia fidela a unei vechi zicale romanesti, care vi se potriveste ca o manusa: “du-te-ncolo/vino-ncoace/lasa-ma si nu-mi da pace!”
Cred ca ar trebui sa recurgeti la o introspectie profunda si sa va analizati posibilitatile de actiune si capacitatea de a face fata unor asemenea situatii. Ca sa nu spun ca, de fapt, sunteti complet nepregatiti pentru viata. Este ceea ce, de fapt, nu veti recunoaste nciodata. Va sufoca orgoliul, ca o carenta educationala care nu tine, neaparat, de “universitatea mamei”, singura de la nu se chiuleste.
Pana sa emiteti decizii cu pretentie si valoare de lege, priviti intai adanc in voi. Riscati sa depasiti bariera aceea sensibila dintre plictisitor si penibil, pe de o parte, si amuzant prin persistenta ideilor reduse, pe de alta parte.
Nu mai dati exemple cretine cu ce bine este la aia si ailalti, aici este Romania. Nu va convine? Atunci uraaaa, marsul si la gara!
Intrucat noi nu vrem sa lucram in sisteme corporatiste, nu va revine decat voua sarcina de a face ca si in Romania lucrurile sa se desfasoare ca si pe alte meleaguri. Asta inseamna sa va sacrificati, desi nimeni nu va cere asa ceva. Iar cand te sacrifici, regula este una singura si foarte clara: CIOCUL MIC!
Nu imi permit sa jignesc pe nimeni, dar aratati exact ca niste babe care, din plictiseala in exces, stau pe marginea santului si comenteaza inmormantarile, cu un real talent de mahala. Tzatzo, nu ti se pare ca mortul astora e mai frumos decat al celor de ieri? Ia uite-l, soro, sa juri ca-i viu si mai multe nu!
Si voi cam la fel, sa juri ca sunteti vii, si mai multe ba!
May 16, 2007
Am descoperit blog-ul tau cam tarziu.Intrebarile de la postul tau mi le-am pus si eu.Treci “pe la mine” ca sa vezi ce se poate intampla daca nu iti pui aceste intrebari.
http://bunoiu.wordpress.com/2007/02/27/as-%e2%80%9cpune%e2%80%9d-de-o-rascoala-dar%e2%80%a6mi-e-lene/
Sa auzim de bine si spor la lucru.Eu te ascult.
June 8, 2007
Nu mai exista sere in jungla, a picat comunismul si s-a dat drumul la globalizare care e noul colonialism.
July 12, 2007
[...] Integral la Hotnews [...]
July 31, 2007
[...] un articol f. bine scris si care da fiori, De ce-uri cu un singur raspuns. Raluca, Mihai Morar vine o idee super, un wikiexperiment. Eu zic ca e o idee super, participati si [...]