Flori la ferestrele unei cladiri de birouri (din asa numitul lant al Zgarie-Ciorilor corporatisti). Nici zambete dincolo de zidurile de sticla. Am vazut intr-o seara tarzie si batrana de toamna, trecand prin Piata Victoriei, o silueta feminina tinandu-si crestetul in palme si plangand inecat. Si pentru ca multinationalele au in manualul de identitate ca valoare esentiala transparenta, eu, aflat in strada, i-am zarit prin geam o lacrima. Au trecut cateva saptamani. Lacrima mai trebuie sa fie inca acolo, cazuta pe desk, intre tastatura si monitor. Lacrimile din multinationale nu pleaca nicaieri, nu se evapora. Pentru ca ferestrele multinationalelor nu se deschid niciodata. Mediul dintr-o corporatie e vidul perfect.
Barbati care sa-si bea cafeaua la terasa stand seren, picior peste picior. Nici cupluri proaspat alchimizate in care fiecare sa stea aplecat peste masa si sa se sprijine cu cotul de tablie, sorbind sincron cu paiul fresh-ul de portocale si sorbindu-se din priviri. In Bucuresti, barbatii din cafenele stau mereu tolaniti cu gambele despartite la 90 de grade, bat ritmic si nervos in podea cu flecurile, isi impreuneaza precum Al Bundy mainile dupa ceafa, invart cheile de la masina pe degetul arataor, isi freaca vartos prohabul. Iar cuplurile nu se privesc niciodata. Ea isi trece, cu talent de coafeza de cartier, mainile prin parul vopsit, el isi verifica mereu missed call-urile de pe mobilul asezat langa scrumiera. Coup de foudre a murit intr-o sambata dimineata la Bucuresti.
Aici, la poalele paralelei 45, cafeaua se bea, nu se soarbe. Vinul nu se leagana in pahar, nu se adulmeca apoi. Nu. Se indoaie cu apa si se azvarle pe soseaua gatului. Havanele nu se tin orizontal in contact cu flacara si nu se rasucesc boiereste. In Bucuresti, oricat de scump ar fi localul, trabucurile se aprind in graba de la brichete Bic, se fumeaza pana la ultima frunza, pana cand scot fum inecacios de furnal si se sting violent, strivite in scrumiera. In orasul in care au murit principiile, nici macar tigarile de foi nu sunt lasate sa se stinga cu demnitate, arzand ritos, pana la capat.
N-ai sa vezi in Bucuresti clienti de horeca sa nu se uite la gramaj inainte de a-si comanda felul principal intr-un restaurant. Main course-ul trebuie neaparat sa fie varza cu ciolan dintr-un singur motiv: cantareste cu 300 de grame mai mult decat, sa zicem, niste creveti pe pat de orez cu lemongrass. Spuneam pripit ca ne-au disparut principiile. M-am inselat. Suntem plini de printzipii. Bunoara, colesterolul. Cu el ne nastem, cu el de gat murim.
Recunosc, plecat, ca vad din ce in ce mai rar oameni frumosi in Bucuresti. Revin cu ticul meu: in metropola asta se zambeste din ce in ce mai putin si se priveste ochi-in-ochi doar din intamplare. Ma intersectez pe strada cu din ce in ce mai multe si mai scumpe rujuri, farduri, bijuterii, ceasuri, dar nu m-am impiedicat demult de o femeie. Ne place sa ni se spuna ca suntem cei mai frumosi dintre europeni. Dar nu mai zambim de frica sa nu ne compromita cariile.
(Va urma. Articol aflat in continuu proces de actualizare.)
October 10, 2007
tii minte pe vremuri la bloc ce relatii apropiate erau intre vecini, mai ales in provincia pe care o stim amandoi?
si sa mor io daca nu se radea mai mult atunci
in pumn, pe casa scarii, in pragul usii, dar se radea sincer
acum nici macar nu stiu exact numele de familie al vecinilor mei…
zici ca nu are nici o legatura cu ce zici tu mai sus?
eu cred ca are
atata doar ca casa scarii e mai mare si vecinii mai multi
si tu esti altfel, nimic altceva decat un vecin pentru ceilalti
October 10, 2007
Slab articol. Parca scrii cu piciorul in 7 seri fiindca nu iti iese deloc. Ai cateva insemnari care mi-au placut pe blog, dar in ultima vreme scrii din ce in ce mai slab si esti tot mai suficient.Nu te mai suporti, ce sa mai. Astept sa iti revii.
October 10, 2007
@chinezu: ai dreptate. multam pt nota de pe moroseni! raman dator!
@thaghost: imi pare rau ca nu am rezonat cu tine in ultima vreme. promit sa ma straduiesc mai mult.
October 10, 2007
1. Mai exista “cupluri proaspat alchimizate” care se sorb din priviri”. Dar foarte putine. Vara. La “Dragostea dureaza 3 ani”.
2. Cat de mult mergi pe jos ca sa te “impiedici” de femeile adevarate?
October 10, 2007
am mai pus intrebarea asta si la postarea cu croissant: unde a disparut textul pe care l-ai scris aici pe blog dupa concertul iris?
l-ai scris si dupa doua zile a disparut. l-ai sters tu? daca da, de ce? sau a fost o problema tehnica?
mie mi-a placut cum ai scris si cum s-a comentat in subsol, de aceea insist.
October 10, 2007
Completare: Nici barbati care spun “Saru`mana!” n-o sa mai vezi prin Bucuresti.
October 10, 2007
Inainte de 89, cand romanul vedea o rabla de Mercedes inmatriculata cu “12 B” dadea frau liber invidiei, geloziei si acelui nationalism idiot (”suntem cei mai destepti, frumosi, curajosi, harnici si avem cel mai trecut istoric,…, bla, bla) si arunca un “ete ai dracu arabii, au coborat din plamier direct in mercedes si se dau mari acum.”
Ei bine, si noi ne/am dat jos (mai bine spus, am sarit) din palmierul nostru (care de fapt e corcodush) direct in Maybach, RR, etc . “Am ars etapele” cum spunea un critic literar parca. De aceea corporate people “din cuburile de sticla cu flori la geam si lacrimi cazute pe tastatura computerului” mananca ciolan cu varza, beau vin indoit cu apa, aprind havana de la brichete Bic, poarta sosete albe asortate la Armani samd, etc,
Mi/a placut textul tau. E de toamna, trist, cenusiu, zgribulit, dar …adevarat!
October 10, 2007
Mihai, eu vad o legatura clara intre porcariile emise de voi la R21 si ceea ce detesti in Bucuresti.
E punctul meu de vedere.
Iar diferenta intre ceea ce se intimpla sub comanda ta la R21 si ceea ce gindesti cu adevarat, aici pe blog, e colosala.
……………………………………………..
Cu prietenie.
October 10, 2007
@cristi roman: prietenie?!!!?? ne cunoastem de undeva, blog-trottere?
in rest, mi-am promis sa nu mai intru in polemici ieftine. baciul culitza din apuseni, bunicul meu, m-a invatat sa respect parerile altora, dar cel mai mult sa ma respect pe mine. din respect de mine am hotarat sa nu mai iau in seama astfel de ace nesterilizate.
October 10, 2007
Mihai, ai inteles gresit: apreciez enorm ceea ce scrii aici, pe blog. Aici esti tu, si stii si tu bine acest lucru.
Ca te-ai aprins extrem de repede…….asta e alta poveste.
Eu acasa ascult Smart FM, dar soferii de taxi si cei de maxi-taxi, alaturi de care strabat Bucurestiul asta detestabil, sint cei mai mari fani R21 (evident, alaturi de lectura “Libertatii”), si uite-asa, uenori, sint nevoit sa ascult R21.
Stii, eu am cunoscut personal, in citeva seri prelungite, R21 in anii ‘96-’97, cu Vadi si Gainusa DJ de rock.
October 10, 2007
Sorry, rectific, “Vadi si Huidu”.
October 10, 2007
Mihai pe cand vom avea parte de o carte, scrisa de tine?
Esti un adevarat profesionist in ale gandurilor tapetate cu ajutorul tastelor.
Astept sa gasesc intr-o buna zi in librarii o carte by Mihai Morar si una a lui Catalin Tolontan (si el un adevarat profesionist).
October 10, 2007
@Mihai Morar-exact, nu mai avem timp, toata lumea se grabeste, am uitat sa ne oprim si sa ne uitam in jur. Greu mai este cate o exceptie.
October 10, 2007
@andreea: Sarumana!
October 10, 2007
@serban:
October 10, 2007
chiar si in pragul toamnei mi se intampla sa fiu optimista: inca se mai poate trai frumos. n-au disparut diminetile senine, oamenii intregi, zambetul sincer, taclalele de duminica dupa-amiaza cu prietenii…
totul e sa-ti acorzi o clipa de ragaz si cu o privire relaxata sa contempli lumea din jurul tau.
poate doar uitam sa fim fericiti.
October 11, 2007
@cristi roman: faptul ca tu acasa asculti smart fm e sinonim cu inotul meu in acest spatiu detinut de hotnews. In rest, muncesti pt un produs la fel de popular precum 21: gsp. La fel de taxi driver friendly ca radioul pe care tu il minimalizezi. Pt cultura generala: 21 e ascultat oficial de mai multi oameni superior educati si manageri decat kiss sau guerrila. Asta inseamna produs generalist: cat mai mult din fiecare clasa sociala. Iar in acel 21 rock pe care-l plangi urla foamea prin difuzoare.
October 11, 2007
din pacate eu vad din ce in ce mai putini ‘oameni’ pe strada…
October 11, 2007
@iuliana,
ai dreptate, depinde de fiecare sa “vada”. downshiftingul a aparut deja la multi fara sa fim constienti de fenomen.
@mihai,
generalizezi ce ti se intampla tie, nu ne baga pe toti in aceeasi oala. iar la faza cealalta, las-o jos, ca asa e, nu-mi dau seama de unde diferenta asta intre ce scrii aici si ceea ce faci la radio. oamenii aia de la terasele de fite din dorobanti aia asculta, Radio 21.
October 11, 2007
da. dar din fericire, cei care mai sunt, sunt cu atat mai frumosi cu cat sunt mai greu de gasit.
October 11, 2007
Oameni superior educati? Dupa facultate nu garanteaza nimeni ca esti mai cizelat decat atunci cand ai terminat liceul. Am destule exemple de bolovani cu facultate. Nu ca Guerilla ar fi ascultat de Patapievici & comp., dar e o diferenta fata de Radio 21.
October 11, 2007
Am vazut o gramada de specimene de-astea de terasa care s-au emancipat si din punctul de vedere al brichetelor . Adica multe Cohibe se aprind cu St. Dupont. E adevarat ca “trabucurile” alea luate de la magazinu’ de la parterul blocului tot cu Bic se aprind.
In rest…ai descris foarte corect. Fitzele sunt la ele acasa. In terase/restaurante/altelocuricoolundeebinesafivazut prostia si tzarania merg mana in mana cu arogantza (sau se ascund in spatele ei).
October 11, 2007
Draga Mihai,
Mi-ai citit exact gandurile. Eu am lucrat intr-o asemenea cladire “transparenta”. Si am trait acelasi sentiment ca tine. Ba mai rau.
Am “crescut” practic in centrul Bucurestiului din clasa I si pana la terminarea masteratului. Chiar am lucrat cativa ani in centru, acolo unde sunt cele mai multe cladiri “transparente”. Si stii ce am facut? Am zis ca nu-s de mine toate chestiile astea corporatiste care te invata la orice pas ce si cum sa faci (de parca as fi fost handicapata). Asa ca l-am trimis la naiba pe seful meu de atunci si mi-am mutat servicul si domiciliul undeva langa Bucuresti, in judetul Ilfov. Si stii ceva? Nu am murit si nici nu regret nimic. Nu am ce. “Zona cladirilor corporatiste” nu are abslolut nimic deosebit. Este un tarm al iluziilor, al promisiunilor fara acoperire. Pentru cei care au aterizat de curand in astfel de organizatii am un mesaj: “Pe lumea asta exista si altceva decat bani, uitati-va in jur si credeti-ma pe cuvant!”
October 11, 2007
De fapt tot bucurestiul asta imbacsit e o povara a sufletelor vii.
Nu merita absolut cu nimic sa te atasezi de el.E putred, oamenii sunt grotesti iar viata de zi cu zi a devenit banala.
Plecati cu totii din BUCURESTI si sa nu va aduceti niciodata copii aici pentru cei care gandesc ca au un viitor!!!!
October 11, 2007
@silviu: Si totusi, sunt din ce in ce mai multi cei ce vin in Bucuresti, crezand ca au un viitor aici.
October 11, 2007
Mihai, desi te suspectez ca esti ”tatal fitelor”,
recunosc ca scrii al naibii de frumos…
October 12, 2007
Imi place mult imaginea initiala cu lacrima dupa sticla.
Dar cuplurile se privesc in ochi si inca cum, am observat zeci de cupluri- in metrou, pe strada, in tramvai
salutari din blogosfera francofona din Romania (oui, il y a aussi ça chez nous
)
October 12, 2007
Ai surprins frumos superficialul. Dar poate ar fi bine daca ai vedea si jumatatea plina a paharului.
October 12, 2007
[]…parcurile toamna…cu alei pline de frunze de o clipa cazute si uscate de ultimele raze ale soarelui neobosit, dar parca tot mai departe…[] … imi este atrasa atentia de un sunet ciudat de auzit intr-un parc, este un pick hammer(eng.), intorc capul si…[] …fiind ascuns in multimea de frunze auri un sant cam… in graba reparat…[]
“Graba” … poate a mea, a celor din jur, a celor care muncesc, a celor care …
Daca ne-am opri pentru o secunda, am respira adanc si fara graba am reusi din acel moment sa reconstruim impreuna ce am pierdut, ce urmam sa pierdem? …
October 12, 2007
Asa e! Tot mai multi vin in Bucuresti pentru ca traiesc cu impresia ca toti cei care lucreaza aici au o viata mai indestulata. Unii da, altii ba. Dar si cei care traiesc bine in Bucuresti, numai ei stiu prin ce au trecut ca sa ajunga sa traiasca bine (Vezi cazul fetei de la Ernst & Young).
Insa Bucurestiul va ramane intotdeauna mirajul bogatiei si al luxului indiferent cat oameni vor muri in drum spre el.
Si recunosc, ca poate, daca m-as fi nascut in provincie, si eu as fi facut orice sa ajung in Bucuresti. Pentru ca, poate, se poate si mai rau…
October 12, 2007
Mihai, pot sa imi exprim vesnica recunostinta (chiar daca nu vei valida comment-ul) ca l-ai trimis dupa semintze intr-un mod superelegant si super bine argumentat pe ipocritul de Cristi Roman? “blog-trottere” :))
October 13, 2007
Pentru to ceea ce ai scris aici, te invit la o cafea cu lapte intr-o zi friguroasa de iarna, cand sper sa ajung in Bucuresti si sa revad ceea ce am vazut pe fuga odata….e adevarat ca nu se cade sa-ti fac o astfel de invitatie, caci nu se cade, dar fac abstractie de la regula, si te invit la o cafea…..oare chelnerul sau chelnerita ne va lasa sa o bem in tihna fara sa ne intrebe de cel putin 2 ori daca mai dorim ceva…..si fara sa ne masoare cu privirea ca zabovim prea mult la o cafea…..Ei ce zici, te prinzi!?
October 13, 2007
ce n-o sa mai vezi in Bucuresti, si nu numai!?…domni care sa ofere locul in mijloacele de transport in comun, cavaleri care sa ofere mana unei doamne care a alunecat pe ghetus, arareori ti se va mai tine usa, tie ca femeie cand ai sa vrei sa intri undeva….o sa fie minune sa auzi un multumesc, pentru ca ai avut amabiltatea sa iti iei geanta/mapa/poseta de pe scaun si astfel sa lasi locul liber….si da in Bucuresti poate mai mult decat oriunde oamenii nu se mai privesc in ochi, si nici nu mai zambesc…..tu spuneai ca nu ai mai intalnit demult o femeie, printre atatea rujuri farduri si alde alea, acelasi lucru se poate spune si despre barbati….
Astept continuarea…..
October 13, 2007
wellcome to the western(civilized) world!
October 14, 2007
pe 09.10.2007 intre 15:20 si 15:50 (probabil) m-am straduit ca baloanele de sapun facute din recipientul ramas de la o petrecere de ‘bun-plecat’ (ma rog, o petrecere… nu conteaza) sa razbata de catul apartamentului de deasupra. era mult soare. si intre casa scanteii si hotel novotel e o asemanare izbitoare, daca stai sa te uiti crucis. printre baloanele de sapun.
October 14, 2007
casa poporului:D casa scanteii, casa armatei, casa casei.
October 14, 2007
cred ca generalizezi putin. barbatii si femeile despre care pomenesti sunt probabil doar in locatii fitoase. ar trebui sa incerci sa vizitezi si locatiile mai “populare” si te asigur ca acolo vei gasi si oameni care zambesc si se simt bine. dar probabil aceste locatii nu sunt pe palcul tau
October 15, 2007
ai vazut de curand ”The bothersome man”?
October 15, 2007
Noi ne promovam o imagine de oameni plini de probleme si in curs de tranzitie. La noi totul e dramatic, toate pot oricand intra in colaps.
Nu prea mai stim sa avem zambetul pe buze, orice ne scoate din ale noastre, ne scoate implicit si din sarite.
As face o campanie de promovare a bunei dispozitii si a bunul simt. Sa mai radem si la poante in care nu se face etern misto de cineva. O gluma buna, nu una in care intr-un local public tragi scaunul celui care vrea sa se aseze si toata sala rade in hohote.
E greu?
October 15, 2007
@letgo: frumos film. dar comparatia e un pic prea inalta.
October 19, 2007
asta cu oamenii care nu se privesc in ochi pe strada am vazut-o prin orasul meu la turistii, etc. straini (si sunt multi, avand in vedere care e orasul meu). poate asa o fi si in vest, dar acolo n am fost. am fost insa de curand la bucuresti si da, se cam potriveste descrierii
dar mi-e destul de simpatic bucurestiul cand sunt pe acolo, poate si pt ca stiu ca nu trebuie sa raman. exotic sau doar o alta varianta de a fi roman fata de cea pe care o stiu.
iar la faza cu radio 21,nu stiu, imi e groaza sa mai ascult ce si cum debiteaza romanii pe la radio(cu exceptii - in general cei din vechiul profm). mai rezist numai la romania cultural, one fm si trinitas
October 20, 2007
MMMa rog . Aud din ce in mai des ‘nu mai e cum era’ , unde au disparut oamenii de altadata . Oamenii de altadata ii am aproape de mine ; s-au retras langa prieteni sau langa familie nemaigasindu-si locul langa oamenii noi .
Iar oamenii noi nu mai au langa ei oameni de altadata . Cumva un patrat vicios.
Fiecare, prin micro-contactele pe care le avem cu lumea noua sau veche putem lasa o urma.Va mai trece vreme pana cand urmele se vor face fagas.
Sau poate fi acoperite de urmele oamenilor noi .
ma simt prea tanar ca sa fiu nostalgic (26) . Pe la 40 voi reflecta daca lumea in care traiesc e buna au ba.
Pana atunci am toate oportunitatile din lume sa o croiesc dupa cum imi place, sa ma insotesc cu oamenii care-mi plac si sa-mi beau cafeaua . tiptil
October 21, 2007
ce n-o sa vezi niciodata la Paris, Londra sau Bruxelles:
- orasul plin de copii care merg sau vin de la scoala primara, impanzind strazile, mijloacele de transport in comun, imbrancindu-se, batandu-se cu ghiozdanele sau dandu-se pe gheata de pe trotuare, iarna…
- femei “bine” care se jeneaza sa fumeze pe strada pentru ca doar “tigancile” si “curvele” procedeaza asa dar nu se jeneaza sa iasa afara din casa fara sutien, chiar daca au 50, 60 sau mai multi ani…
- barbati care sa intre in baruri la ora 8 dimineata si sa bea un coniac mare si inca unul si inca sase… si-apoi sa intre la ora 20.00 in acelasi bar comandand o apa tonica si-o cafea amara, sa “se dreaga”…
- batrani carand sacose si sarsanale grele, tocmai de la piata aflata trei statii de tramvai distanta de blocul lor…
- autobuze, camioane sau autoturisme cu bordul incarcat ca o taraba de iarmaroc, unde stau si se leagana de-a valma brelocuri cu elefantei si pinguini, poze cu femei dezbracate, fanioane de la echipa Rapid, mileuri si stergare taranesti, abtzibilduri-reclama la prezervative, foi trase la xerox cu tarife si anunturi “nu tineti soferul de vorba”, scrumiere de sticla, flori de plastic, animalute de cauciuc si puf roz, pachete desfacute de biscuiti si chips-uri, margele si cruci atarnate de oglinda retrovizoare, icoane, s.a.
- vanzatoare care incaseaza banii si-apoi, fara manusi de protectie, pun mana pe painea ta, pe branza ta telemea, pe carne, oua, biscuiti vrac, cafea vrac, rahat si perje…
ok…poate am divagat dar de fapt am vrut sa-ntorc chifteaua si pe partea cealalta. nu-i vina mea ca mi-a cazut pe picior, am fost emotionat.
las’ c-o suflu de praf si mergeeee!
October 28, 2007
Recunosc: nu ma omor dupa Bucuresti. Murdar, galagios, poluat, prea multe masini, prea multi idioti… dar Bucurestiul are ceva unic. Are Calea Victoriei, cu Odeonul si Capsa, o multime de cladiri frumoase, are Lipscani, ca sa te simti ca pe vremuri, are cateva parcuri mari, foarte multi tineri…. Nu ma plimb prin locuri in care sa pot vedea contrastele enumerate mai sus de M.M. Pe unde ma plimb, indragostitii inca se privesc in ochi, tigarile se postesc, mai alearga copii prin autobuze (desi batranii se uita dezaprobator)…
In comparatie cu Bucuresti & co., America e …. cam seaca. Putini oameni pe strada, foarte putini in Milpitas (unde stau). Fiecare are masina. Vezi multi oameni in magazine, la cumparat x si y. Imi place ca aici sunt foarte multi copii, spre deosebire de Ro. Nu e nimic strident la oamenii acestia, nici hainele nu sunt vulgare, nici vorbele, dar e zona locuita mai mult de asiatici.
Insa lumea in America nu-si permite luxul zabovirii europene… mananci la masa, nu prea discuti, nu te intinzi. Bei repede cafeaua, nu o savurezi. Te duci sa vizitezi ceva - bun, e frumos, faci poze, gata, pleci, nu te intinzi. Destul de grabiti. Si opaci.
Prefer o femeie cu sufletu bun si transparent, care rade mai tare sau vorbeste cu gura plina, in locul amabilitatii politicoase si ipocrite. Asta e, n-avem rafinament si fumam trabuc aprins cu bricheta BIC. Ne lipsesc multi ani de slefuiala. Dar…… ma bucur ca am pornit-o pe drumul cel bun. Macar stim ca exista trabuc si tigari de foi.
iar corporatiile… ce sa mai zic, America e mama corporatiilor.
November 2, 2007
Era tanar… era entuziast… era inteligent… era frumos… avea lumina-n ochi… era indragostit.
Mi-a zis ca suntem suflete-pereche… si a plecat – in Bucuresti.
Iar eu… in lumea larga.
Traiesc de ani destul de multi intr-unul din acele orase-simbol ale indragostitilor. Nu pentru asta consider ca am intalnit aici oameni FRUMOSI. Ci pentru ca mi-au dat frumos din frumusetea lor…
Cu doua saptamani in urma am fost sa-l vad. Pe EL – IUBITUL, sufletul meu pereche… Si am sarbatorit IUBINDU-NE. Ne-am mangaiat, ne-am sarutat, ne-am dezmierdat… Mi-a zis ca suntem trup-pereche… Ca uite – afla si el cum: SE FACE DRAGOSTE, nu sex…
Cand am plecat, m-a petrecut cu uimirea ca EXISTA feminitate… Si-atat!
De ce, IUBITUL MEU, ai ajuns tu sa semeni Bucurestiului? Cand ai fi putut face sa iti semene Bucurestiul tie?…
(intrebarile finale nu sunt adresate autorului acestui blog, ci garnisesc ceea ce spune el)
November 3, 2007
[...] aplicatii ueb doi.zero, de pilda flickr, pentru a se adauga insemnarile -dupa cum ati ghicit- favorite ale altor internauti [...]
November 7, 2007
Bucurestiul s-a dus dracului..asta e adevarul spus neaos si fara sleau..Romania s-a dus dracului..s-a dus si nationalismul dracului..A fost odata un oras numit Micul Paris..a fost odata o monarhie dintre cele mai prestigioase in europa..odata demult puteai zice ‘ich bin Rumanien’ , ‘Je suis Roumain’ , ‘ Io sono Romano’ si toti se gandeau la Bucuresti,rege,traditii milenare..odata si mai demult tarani cu lut la cur si analfabeti au tinut un intreg imperiu la granita..Dumnezeu sa ne ajute..caci ceea ce a fost..demult s-a scurs…