Cafeaua nu se bea. Se contempleaza. Nu o sorbi, pe graba, in picioare. Iti gasesti pozitia comoda in scaun, tii ceasca in palme, sufli alizee peste spuma de lapte, creezi vertijuri in care sa-ti ineci gandurile negre. Mi-a aratat intr-o dimineata de sambata cum sa iubesti cafeaua. Cum sa prelungesti momentul de voluptate, asortand-o croissantului cu migdale. Si tot de la el stiu sa-mi iau intotdeauna la mine o revista sau o carte la cafea. M-am intrebat dintotdeauna de el spune ‘’Hai sa stam la o cafea!’’, in loc de ‘’Hai sa bem o cafea!’’. Acum stiu, cafeaua nu e o actiune. Cafeaua e stare. Drogul negru e subiectul, nu predicatul.
Asta m-a invatat el. Sa-mi incetez existenta de verb. Mi-a aratat frumusetea subiectului intr-o propozitie. Sa nu mai strig la vreme rea ‘’Ploua!’’, ci simplu ‘’Ploaie.’’ Sa nu exclam, doar sa pun punct. O sa va nenorocesc cu repetitiile. Dar ‘’Ploua!’’ este apasare. ‘’Ploaie.’’ este deja o stare de care am invatat sa ne bucuram impreuna, ascunsi in camere de hotel, cufundati in muzica noastra ascultata pe sosea, ferecati in bistrouri, unde alegem mereu o masa la fereastra si ne ascundem dupa perdeua de stropi.
La fel, ‘’Zambeste!’’ a devenit ‘’Zambet.’’ Am renuntat la verbe pentru ca de cand a aparut el am invatat sa nu ma grabesc nicaieri. Am devenit femeia pe care o bucura substantivele: asternut, pleoape, buze, coapse, miros, respiratie, placere. Vezi?!? V-am descris viata nostra doar din substantive. Abia acum stiu ca invers e imposibil. Un substantiv nu-l poti descrie printr-un sirag de verbe. N-o sa-i multumesc pentru ca si-o va lua in cap, insa de cand a aparut el mi-am dat seama ca sensul in care alergam eu singura, ca o nebuna, era de fapt contrasensul.
E profesorul meu de viata simpla. Am aflat de la el cum sa-ti desenezi trairile in tuse putine. Am incetat sa-mi gandesc trecerea in somptuozitati baroce. Acum, privindu-ma in oglinda, vad un crochiu incropit de un artist de pe malul Senei. Nu-mi mai complic viata cu locutiuni. O camasa barbateasca alba, de in, pusa pe trupul meu firav de femeie are efectul celui mai migalos make up. O dimineata in care pasesc cu talpila goale, infofolita in halatul de baie si ciufulita dupa somn, pe terasa pensiunii unde isi fumeaza el tigara valoreaza cat o cina romantica de trei stele Michelin, in golf, la El Bulli. Inca o chestie pe care n-o stiam despre mine pana sa apara el. Am glezne frumoase, asa mi-a spus. Si prefera sa-mi las mereu la vedere degetele de la picioare decat sa le maschez in Jimmy Choo.
Inchei aici. Pentru ca in articolul asta de 2000 de semne am folosit mai multe verbe decat in cei trei ani petrecuti alaturi de el. Iar iubirea noastra nu-i decat un substantiv comun. Si, totusi, atat de rar.
March 13, 2008
Cred ca in viata fiecaruia este momentul 0 cand renuntam la verb si trecem la substantiv, cand mai mult cotemplam decat sa actionam, cand renuntam la vorba si recurgem la tacere, cand eliminam negrul si accentuam albul, cand eliminam raul si vedem doar binele cand ne facem idioti doar ca e mai bine asa. E o alegere! Un articol de mare exceptie! Mi-a placut, nimeni nu putea scrie mai frumos!
March 13, 2008
Intrand pe blogul lui Mihai Morar si descoperind un tip “dilematic” am un regret: de ce se risipeste in bascalie despre toate prostiile publicate in tabloide?ceea ce aud la Dimineata DeMenta..bineinteles, nu contest ca emisiunea are umor dar am sentimentul ca ar putea aborda si alte subiecte..umorul de calitate al baietilor dublat si de bun simt ar merita sa se rasfranga si pe alt gen discutii…iar in emisiunea Rai da’ buni se vede ca Mihai se sforteaza sa depaseasca penibilul invitatilor sau subiectelor(de cand am vazut-o pe Alina Plugaru hotarat nu ma mai uit la emisiune!)
Nu e o critica ci doar o observatie
March 13, 2008
superb………..ce bine ca poti sa te exprimi si nu esti ,,lost in translation” ca mine….savurare placuta a urmatoarelor cafele…….
March 13, 2008
Extraordinar articol. Tonic. L-am citit si recitit imediat cu foarte mare placere. M-a facut sa ma gandesc cat de banal am sorbit cafeaua in dimineata asta, cu mintea innegurata de micile conflicte de la serviciu si de stress-ul cotidian.
Promit ca sambata de dimineata imi voi lua cafeaua si o carte si ma voi aseza comod (sper ca pe terasa, daca vremea imi va permite) sa savurez licoarea si lectura cu minutiozitate si cu eticheta corespunzatoare.
Bravo, Mihai!
p.s. Felicitari Hotnews pentru ca a postat articolul tau in “prime time”; printre celelalte stiri a fost ca o ploaie rece intr-o zi fierbinte de vara.
March 13, 2008
De ce l-ai scris la feminin? Sau e scris de o femeie si doar postat de tine?
March 13, 2008
“Am devenit femeia pe care o bucura substantivele”
“alergam eu singura, ca o nebuna”
Pe Mihai il cheama de fapt Mihaela???
March 13, 2008
@gina si mao: stiu, poate fi surprinzator. nu intotdeauna cand scriu la pers intai singular scriu despre mine. azi cu atat mai putin. de ce l-am scris la feminin? pentru ca asa i s-a parut micului scriicios ca poate transmite ce-a avut in cap. mersi pentru ca imi suportati licentele.
daca ar fi fost scris de o femeie sau de altcineva, atunci cred ca le-ar fi fost mai convenabil prietenilor de la hotnews sa angajeze un papagal decat un…flamingo boy.
March 13, 2008
Ok, nu am nimic impotriva, fiecare avem latura feminina si cea masculina, iar mie personal mi se pare o dovada de siguranta fata de propria masculinitate atunci cand un barbat isi exploreaza latura feminina. Nu imi dau seama daca are sens fraza asta, dar asta e mai putin important.
Ok, in cazul asta… sincere felicitari! Si… iti doresc sa cunosti femeia care sa te faca sa descoperi ca este la fel de placut sa sorbi pe indelete din cafea si in calitate de barbat (nu numai ‘noi’ avem dreptul la rasfat!). Esti liber sa descoperi chiar mai multe, ca de ex. ca poate fi o adevarata arta si sa prepari pe indelete cafeaua, sa stai in ploaie si de cealalta parte a ferestrei, sa cauti dupa lasatul serii o bucata de pamant departe de luminile orasului numai pentru ca din intuneric ai sa poti vedea cata lumina genereaza prin propriile ’surse’ cerul senin noaptea etc. etc.
Ma bucur ca am gasit un ‘post’ optimist - sau cel putin asa l-am citit eu! :). E o speranta ca nu totul e ‘metro’ in Bucuresti (orice ar insemna chestia asta!). Acestea fiind zise, succes in continuare si … sa citim de bine!
March 13, 2008
@Bogdan M.:Asa este,ai remarcat la fix.Mihai scrie foarte bine si e pacat ca se complace in discutii cu invitati neinteresanti(de genul celor amintiti de tine).
Felicitari,Mihai,pentru prestatia ta de la Sinteza Zilei de aseara.Mai mult pentru tine m-am uitat.
March 13, 2008
in touch with your feminine side, i see… sau poate asa te-ai proiectat prin ochii unei femei (tu esti de fapt profesorul)
March 13, 2008
Un articol mediocru…Se vede ca te stradui prea mult. E un stil prea fortat care incearca sa te cucereasca. Dar poate mi se pare mie…
March 13, 2008
tare greu sa treci de la verb la substantiv… sa te bucuri de ce ai fara sa verifici daca e real, sa te gandesti ce inseamna si ce va urma, sa vrei mereu altceva si sa alergi nebuneste spre ce ti se pare perfect… greu sa-ti dai seama ca de fapt sensul e invers.
multumesc pentru articol (sa nu ti-o iei in cap) 
sensul cel bun e bucurie, rabdare, aici si acum
March 13, 2008
mai exista oare profesori de viata simpla care sa stie sa transforme “a iubi” in “iubire”? …substantiv comun, dar rar!!!! si ne bem cafeaua zi de zi, pe graba, in picioare, fara macar sa constientizam ca o bem!
March 13, 2008
Sincer mi-a placut, cred ca ai reusit sa transpui o stare si asta e de fapt esenta unui bun scriitor, imi place si ideea de a vedea prin ochii unei femei, cred insa ca aici ar fi mai pertinente parerile unor femei daca ai reusit sa “treci peste nisipul din ochi”, insa ca intotdeauna putin mister nu are ce sa strice… Bafta si la cat mai multe articole de genul asta !
March 13, 2008
[...] Ce-am invatat de la el March 13, 08 by Hotnews.ro Cafeaua nu se bea. Se contempleaza. Nu o sorbi, pe graba, in picioare. Iti gasesti pozitia comoda in scaun, tii ceasca in palme, sufli alizee peste spuma de lapte, creezi vertijuri in care sa-ti ineci gandurile negre. Mi-a aratat intr-o dimineata de sambata cum sa iubesti cafeaua. Cum sa prelungesti momentul de voluptate, asortand-o croissantului cu migdale. Si tot de la el stiu sa-mi iau intotdeauna la mine o revista sau o carte la cafea, scrie Mihai Morar pe blogul sau. [...]
March 13, 2008
Mi am dat seama ca e scris de tine la enumeratia asta: asternut, pleoape, buze, coapse, miros, respiratie, placere. Frumos post-ul.
March 13, 2008
Cine este EL? sentimentul acela …nobil care il ignoram si uitam sa ne bucuram de el, insa atunci cand ne bucuram….devine profesorul nostru de viata simpla, dar fericita? Dragostea? Bucuria de a trai?
March 13, 2008
@gia: multam. am bagat la cap, nu mi-am luat-o in cap.
@alin: ce ”conosior”! incantat!
@m: nu sunt atat de profund pe cat crezi. EL, cat se poate de direct, este un el. nimic ascuns.
March 13, 2008
Mi-a placut, mai putin cliseul cu camasa barbateasca. Prea aduce a film american.
March 13, 2008
cafeaua o savurez asa de ceva vreme, iar mai nou si articolele tale. imi pare asa de rau ca nu va mai aud dimineata in orasul meu….
March 13, 2008
Bun articolul. Mie nu mi s-a parut fortat. Altele au fost, dar asta nu.
Probabil depinde si de ce gaseste de partea cealalta a paginii/monitorului si daca se produce rezonanta.
March 13, 2008
Daca stau sa ma gandesc chiar ca transformarea scriitorului in feminin nu face sens in economia textului. Acuma care este adevarul?
March 13, 2008
Nu am crezut niciodata ca e posibil sa nu iti placa un om la radio sau la tv, dar sa stai ore intregi citindu-i blogul…ei bine, e posibil! Imi place cum scrii …mult! La radio nu va ascult…nu cred ca ti se potriveste emisiunea, si nici compania…mi-ar place sa incerci si alt fel de emisiuni…mai pe sufletul tau, mai asemanatoare cu partea pe care ti-o dezvalui pe blog…
March 13, 2008
@mihai morar: maduc sa-mi iau (inca) o cafea. asta-i tot ce-ti spun azi;-)
March 13, 2008
Am recitit textul. M-am luminat. Am priceput. Tulai incurcata treaba!
March 13, 2008
o cafea impartita cu un prieten este fericire gustata si timp bine petrecut
March 13, 2008
…foarte, foarte interesant. Mihai Morar si-a descoperit femeia si barbatul interiori.
Si oare de ce, la radio, te identifici pana la contopire cu mitocanul arogant si autosuficient care nu vede, nu aude, nu asculta si nu intelege nimic?
De ce poti fi autentic numai cand scrii?
E asa, doar tema de gandire pentru tine. Si, mai ales, tema de simtire.
March 13, 2008
ploaie..curcubeu..nori deasupra Baii Mari..si o cafea savurata cu adevarat..this is what today is all about..
March 13, 2008
sa aducem textul cu picioarele pe pamant, in ciuda elogiilor si autorului.
1- viata simpla e misto pentru ca vine de la ‘El’ . at timp ‘El’ va fi un reper unic, asa va fi si viata aia simpla si invidiabila.
2- 3 ani de invatat ‘just make it simple’ frizeaza dresura. nu-mi place asta. 3- nu-mi place jimmy choo in toata constructia asta. e cam fitos pentru cat de simpla se vrea revelatia. iar croissantu’ cu migdale la fel.
nimic nu e atat de simplu pe cat vrem sa para, nu?!
March 13, 2008
nu beau cafea…”iti face rau la stomac!”…asa mi -a spus EA. Am ascultat-O supusa, naiva, protejandu -ma de eventuale tulburari digestive…Insa, am indraznit sa adulmec mirosul cafelelor celorlalti, grabit, pe furis, pentru ca Ea sa nu ma mustre, Acum stiu de ce se ghiceste in cafea…pentru ca gandurile sunt proaspat alese si prajite, rabdarea clocoteste, si linistea se decanteaza…De asta O urasc…Mi-a refuzat propriul zat…Azi, El m-a invitat la o cafea…De-abia astept sa ma doara stomacul! I’m back on boggie street:)
March 13, 2008
buna seara, Mihai
o adresa de mail de-a ta…unde gasesc?
multumesc
March 13, 2008
foarte bun articolul. d fiecare data ne arati ca poti sa scrii din cat mai multe puncate d vedere. acum ne-ai aratat si latura ta feminina. esti visator. si ai dreptate . cand rostesti un verb ordoni ceva si nu pui sentiment cand rostesti un sustantiv te gandesti ininte c importanta are acel cuvant si il spui din inima. si cred ca nimic nu se compara cu statul la o cafea fierbinte si aromata alaturi de persoana iubita si sa-i declari iubirea ta. nu-i asa?
March 13, 2008
Asta am invatat si eu din modul in care Mihai scrie. Am invatat ca in orice moment al vietii as fi, intotdeauna subiectul aduce o nota de frumos, forta, mai mult curaj sa privesti inainte. Tot ceea ce scrii tu este o dovada ca jurnalismul inca mai respira, ca nu tot ce este de valoare in Romanica nu se arata .. si mai inseamna ca tu, dragul mieu, ar trebui sa pui mana serios pe o penita si pe multe pagini goale.
Ai curaj si scrie dovada maturitatii tale.
March 14, 2008
bagati maine dimineata:
http://www.youtube.com/watch?v=w-Y5g3la8wg&feature=related
March 14, 2008
cred ca ar iesi o emisiune ok cu astia de la FARA ZAHAR
March 14, 2008
Eu acum ma duc sa incerc sa sorb o cafea corporatista de la un aparat corporatist care functioneaza cu o cheie la fel de corporatista. Dar cu siguranta in camera de fumat o sa imi imaginez ca sunt la “Croissanterie” de pe Eminescu
March 14, 2008
Nu imi dati si mie nr. de telefon al profesorului ca as avea nevoie de serviciile lui.Nu de alta dar sunt cam stresat in ultima vreme si nu stiu ce sa mai fac cu stresul asa.
Frumoasa pastila de azi!!!
March 14, 2008
jimmy choo…. hmm…. “altfel”, barbatul care se ghiceste ca motor al trairilor domnisoarei nu e uman, nici barbat….. niciun barbat nu e non verb, poate doar un paralitic deja legumificat care sa aiba rabdarea (neavand altenativa) sa traiasca cu incetinitorul. ce analiza a ploii, ce crochiu? cred ca de fapt ca el e o ea, iar ea e lesbiana.
March 14, 2008
superb articol…m-ai cucerit total desi multa vreme schimbam frecventa la radio cand aveai emisiune…nici acum nu iti urmaresc emisiunea, dar trebuie sa recunosc ca Mihai Morar cel care scrie cand este cu el insusi este de o sensibiliate care m-a surprins. Intotdeauna am zis ca oamenii nu nu mai au rabdare sa se bucure de cafeaua de dimineata, de “asternut, pleoape, buze, coapse, miros, respiratie, placere. ” Pacat, ar trebui sa ne aducem aminte de asta, sau sa invatam cum sa facem….
March 15, 2008
Dik mai, acesta!!
March 15, 2008
Incerc sa descopar metafora, legatura logica din titlul “Viata si acordeoane”. Si pornesc la drum cu “de ce ” in brate. Ce e viata? Cred ca e destin, e ceea ce intelegem din ce se intampla in jurul nostru si cu noi, e misterul pe care il avem de dezlegat cu fiecare secunda de inima batanda.”Acordeoane”, ma poarta cu gandul la aer si muzica. Jadarind aerul , prin nu stiu ce miscare subtila se naste sunetul,imblanzitor de suflete. Pot concluziona ca traiesc muzica vietii si caut sunetul perfect, armonios si resping dezarmoniile. Cautatorul de cioburi de rai e de fapt restauratorul armoniei, cu tot ce inglobeaza ea : pace, iubire…etc.
March 16, 2008
excelent
March 16, 2008
[...] Asta m-a invatat el. Sa-mi incetez existenta de verb. Mi-a aratat frumusetea subiectului intr-o propozitie. Sa nu mai strig la vreme rea ‘’Ploua!’’, ci simplu ‘’Ploaie.’’ Sa nu exclam, doar sa pun punct. O sa va nenorocesc cu repetitiile. Dar ‘’Ploua!’’ este apasare. ‘’Ploaie.’’ este deja o stare de care am invatat sa ne bucuram impreuna, ascunsi in camere de hotel, cufundati in muzica noastra ascultata pe sosea, ferecati in bistrouri, unde alegem mereu o masa la fereastra si ne ascundem dupa perdeua de stropi. CONTINUAREA AICI [...]
March 16, 2008
“O viata intreaga inveti ca sa ajungi ceva, si cand crezi ca ai terminat, iar trebuie sa inveti. Si daca mereu inveti, cand te opresti, tot nimic nu esti. Si atunci iti aduci aminte ca ai uitat sa fii copil! De ce? Fiindca invatai!”…bravo Mihai..pacat ca nu am televizor sa te vad si acolo..da e bun si netu…:D
March 16, 2008
departe de mine gandul de a te critica,sau mai bine zis ,ati critica stilul!dar ,din lipsa de valoare in general,incepem sa ne pierdem in metafore,epitete si comparatii,de cele mai multe ori,fortate.incercam sa fim originali si ne pierdem in desuet,imitam,incercam de fapt sa imitam oameni carora epitetele si metaforele ;;le veneau;; pur si simplu.nu poti deveni Fanus Neagu,Nichita,Paunescu…,etc..EI s-au NASCUT!aaa,sa nu uit!din intamplre,Mihai,ai fost elevul matusii mele si stiu la cat si la ce se limiteaza talentul tau!Incearca sa fi tu,nu te mai forta!
March 16, 2008
Bogdy: cine ti-a spus ca io, cand cresc mare, vreau sa ma fac fanush te-a mintit. Viata si acordeoane e exercitiul meu intim la care rezonezi sau nu. Daca matusa ta mi-a fost profesoara inseamna ca e profa de romana. Altfel nu vad cum isi poate da cu parerea despre talentul unui elev. Iar daca e profa de romana e f grav. Pt ca in loc sa o intrebi cum era mm mai bine o intrebai cu cati I se scrie ‘’sa fi”. te pup.
March 16, 2008
SANCTA SIMPLICITAS!Ca orice om care aspira mai sus decat poate ajunge,te-a enervat faptul ca mi-am permis sa imi spun parerea sincera!Ok!nu ma mai cobor sa incep o dezvoltare a subiectului!Din nefericire pt mine am o mana in gips si nu am obs. greseala pe care mi-ai corectat-o si pe care mi-o asum!La mai multe scrieri inspirate!Iar profa nu ti-a fost de romana,dar e un dascal adevarat tot cu profil uman si care a stiut si stie in continuare sa recunoasca un talent!IMI PARE RAU CA MI-AM PERMIS SA ITI SCRIU SI SA ITI RANESC ORGOLIUL!