Facem viral vital. Merita spame ( sic!) la fund pentru fiecare copac taiat!

Daca nu stii inca despre ce-i vorba in propozitie, citeste! La Emil Neacsu, la Balkan Express, la Bloguresti…

Pentru postarea de pe Viata si Acordeoane iti cedez drepturile de autor si-ti permit sa o trimiti prin mail cui simti/vrei/crezi.

In rest, pe orice forum/subsol de articol/blog, pune un spam pentru copaci. La username, scrie Greeenspam! Iar la link, poti face trimitere catre oricare dintre articolele din pomelnicul de mai sus.

Azi ( maine-i prea tarziu), incercam sa facem rost de cat mai multe adrese electronice ale primariilor din Bucuresti. Umple-le inbox-ul de respect…pentru copaci!

Asta e Greenspam. Sa-i spam-uim pentru copaci!

Revin. Pana atunci, mi-as dori ca viralul sa se rostogoleasca pana la Maria Coman, Andressa si Fulgerica.

UPDATE: Bloguresti a pus aici e-adresele primariilor din giudet.

Pentru Formula 3 au taiat copacii din Parcul Izvor. Huruitul motoarelor a trecut, nu i-a sadit nimeni la loc. Mai bine. Cu cat mai putini arbori ornamentali, cu atat mai putini catei cu coada ridicata.

Azi, aflu de la Natural Born Bucurestean, via Balkan Express, ca Ontanu, primarele de la 2, a trimis buldozere vizavi de Primarie ca sa-i largeasca trotuarele. Alti copaci retezati in sunetul de opera rock al drujbei. Putini, vreo patru-cinci (vezi foto).Nu-i mare paguba la un oras asfixiat, care are zilele numarate pana cand va supravietui doar cu masca de gaze.

Sunt astea doua exemple crime ecologice? Nici gand. Burtile din primarii au in fata arborilor din oras atitudini de javre. Asemanarea dintre maidanezi si primari? Primarii gandesc ceea ce cateii chiar fac: ”Ma pis pe ei de copaci!” Pentru ei expresia-cliseu ”arbori ornamentali” chiar are un sens. Spatiile verzi din oras folosesc drept ornament si atat.

Pe Ontanu, la o adica, il vad in stare sa defriseze toti copacii din sector si sa-i schimbe cu arbori chinezesti,din plastic, in spiritul educatiei sale sanatoase, de meltean crescut cu pestele pe televizor. Ornamental si practic.

Rastolnikov, al lui Dostoievski, dupa ce a ucis-o pe Aliona Ivanova, a intrat intr-o criza de constiinta. Pe scoarta primarilor Capitalei ar trebui sa fie scrijelite urme adanci ale fiecarui copac ucis in Bucuresti. Ma indoiesc, insa, ca asemenea vietati au mustrari, nopti nedormite, sudori de emotie. Sunt personaje fade, palizi trecatori prin viata, constiinte mici. N-au fost inventate de Dostoievski pentru a le trasa, inca din schita romanului, linii tari, trasaturi ferme.

Daca ai condus vremelnic un sector din Capitala sau daca te crezi etern in functia de primar pe care o detii acum si daca ai taiat vreun copac fara sa plantezi altul in schimb, poti uita vorba romaneasca ”dupa fapta, si rasplata!” Pentru ca tu meriti una dostoievskiana. Dupa crima, si pedeapsa.

Mersi Bloguresti pentru pont.

0,3 miligrame de cianura/litru omoara pestii. 3 miligrame de cianura/litru omara un rau. Acasa la mine, in Baia Mare, mii de tone de pesti au murit in 2000 dupa ce o gasca de priceputi a deversat cianura in lacul de decantare. La doua saptamani dupa accident, in Delta Dunarii, la 2000 de kilometri de sursa deversarii, s-au gasit urme de cianura.

M-a sunat maica-mea acum trei saptamani. O data. Reject. Insista. Hai sa-i raspund, s-o fi intamplat ceva… Strangea rufele de pe balcon din calea vijeliei si, speriata, imi spune ca nu mai vede cerul, orasul e acoperit de un cearsaf purpuriu. Urgia a maturat sterilul, depozitat la cativa kilometri de oras, si l-a intins precum o plasa pescareasca deasupra Baii Mari. Nimeni nu e in culpa. Cancerul e de vina intodeauna. Nu poluarea, nu aditivii, nu conservantii.

Baietii destepti de la Rosia Montana, care cheltuie milioane de euro pe campanii de P.R. si lobby, abia asteapta avizul de mediu. Vor scoate aur. Iar aurul se da prins doar daca folosesti cianura. Pentru fiecare inel de 24 karate, vor intina Muntii Apuseni cu cate 20 de tone de deseuri miniere. Merita. Imi vin pe limba texte care s-ar incadra mai bine pe versuri de Parazitii: Muntii nostri aur poarta/ Da-o-n plm de soarta!

Greenpeace tine contra. Face, cu finantari modeste, Coalitia ”Romania Fara Cianuri”. Explica pe www.faracianura.ro, gasesc sprjin in Parlament la un ungur si-un peremist ( ecologia nu e infestata cu virusul HarCov!), cei doi pun proiectul pe masa Parlamentului. Senatorii voteaza zdrobitor pentru interzicerea cianurii, insa la numaratoare nu iese cvorumul. Cooperativa Munca in Zadar.

Au mai ramas zile pana cand Teatrul Absurd de pe langa Senat si Camera Deputatilor isi inchide stagiunea. Dregatorii si spatarii tarii trebuie convinsi urgent sa voteze legea de interzicere a mortii chimice. Intra pe site si da-le direct un mail peste ceafa groasa! Violeaza-le indiferenta aici !

Nu mai vreau sa aud de corporatii care siluiesc Natura! La viol trebuie sa le raspunzi cu viol. De la egal la egal, luptam cu aceleasi arme. Violeaza-le setea de aur si arginti, nenoroceste-le lipsa de viziune, calca-le in picioare murdaria sufletelor mici si haine. Au atat sange rece incat ar fi in stare sa le bage oamenilor cianura pe gat cu aceeasi usurinta cu care, sa zicem, Shakespere l-a otravit din condei pe Romeo.

Nu-i mai place rockul decadent, gay-orientated, de pe stadionul Lui. Nici house-ul golanesc cu ‘ta-ta-ta-taram-tam-tam” nu-i mai gadila urechea crestina. Vrea psalmi la peluza, pricesne la galerie si tropare la tribuna zero.

Cei 11 apostoli de pe teren vor pregati inaintea fiecarui meci din liga sau Liga ( cea cu ”l” mic e campionatul national) o coregrafie inspirata din ”Crezul”, contraexemplu la paganii neozeelandezi care danseaza Haka Haka. ”Punctul cu var” de la 11 metri va fi mutat mai indarat si se va chema ”crucea cu smirna si tamaie” de la 12 metri - caci 12 apostoli avut-a si Iisus Mantuitorul.

Stirbii care vor taia bilete la intrarea in stadion vor fi selectati pe baza unui singur criteriu: pe fiecare va trebui sa-l cheme Petru, Petre ori, cel mult, Petrica. Doar unul pe care-l cheama Petru este eligibil pentru a deschide Poarta Raiului, dincolo de care este El, Unul si Bunul Dumnezeu. De fapt, in ultima vreme, numai e foarte sigur ca doar el e Unul Dumnezeu. Umbla soapta c-ar mai fi aparut Unul, prin Dealul Cotrocenilor ( cum te duce troleibuzul 69 din Ghencea), care pretinde ca a fost reinscaunat prin vointa Divina.

Vor continua amandoi sa-si exclame dumnezeirea atata vreme cat poporul ii place asa. Nu-i vrea academici sau enciclopedici. Ii vrea pogorati dintr-un norishor pufos, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea. Petre Tutea spunea mai bine: ”Un sfant poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de minune. Geniul face isparvi, nu minuni”

Cum pe unii Sfantul Duh i-a faurit din prea mult aluat ca sa ramana la stadiul de sfinti, ei au ajuns sa se traga de sireturi cu Dumnezeu. Iar ca sa te feresti de fake-urile lui Doamne-Doamne, ia de bun urmatorul sfat. Traian isi incepe propozitiile cu ”Eu..!”. Gigi pune in fata oricarei fraze ”Io…!”. Dumnezeu, veritabilul, prefera sa-si inceapa discursurile cu ”Fiilor..!”

Nicolas Sarkozy - inca ministru de interne al Frantei. Alege o ora tarzie pentru a inaugura o noua companie republicana de securitate, intr-unul din cartierele Parisului cu rata record a criminalitatii. Previzibil, ii apare in cale o ”gasca” de cateva sute de huligani, care in loc de paine si sare, il complimenteaza cu ”mama” si ”tata” si, apoi, cam cu tot ce le pica in mana.

Isi da seama ca plimbarea de seara nu mai poate continua, este ascuns in cel mai apropiat post de politie, fortele de ordine recuceresc prin forta terenul, Sarkozy isi continua vitejeste vizita. Cand de la una din ferestrele cartierului, o femeie de origine magrebiana sparge linistea restaurata a cartierului: ”Domnule Sarkozy, scapati-ne de aceasta pleava! ( fr: racaille) Nu se mai poate asa!” Viitorul presedinte raspunde: ”Da, doamna, sunt aici pentru asta, va voi scapa de aceasta pleava!”

Agatata de-un cuvant, presa franceza a pictat in urmatoarele zile portretul lui Sarkozy: rasist, xenofob, necumpatat, dusman al generatiei tinere.

Sarkozy nu si-a cerut nici pana azi scuze. In ”Martor”, cartea sa cu rol de manifest electoral, politicianul isi asuma limbajul: ”Pentru mine nu exista vocabular recomandat elitelor si vocabular acceptat de popor. Vorbesti adevarat sau vorbesti fals. Esti franc sau esti ipocrit. Vorbesti vulgar sau vorbesti respectuos. Folosind cuvantul pleava, eu nu am avut nici un moment sentimentul ca as fi vulgar, ipocrit oi nesincer.”

Abia astept cartea autobiografica a lui Traian Basescu, ”Cumparator de weekend. La Selgros”. Anticipez fila alba cu dedicatiile din coltul stanga-sus. ”Dedic aceaste pagini lui Jeg, O. Zara si A. Pana. Regret ca nu mi-ati implinit visul: un gaozar sa ia in casatorie o tiganca imputita si impreuna sa conceapa un puiutz de comunist.” Pozez si randurile explicative din interiorul cartii: ”Intotdeauna am fost de parere ca poporul trebuie sa foloseasca limbajul elitelor. Regret derapajele de tipul gaozar sau tiganca imputita. Imi cer scuze. Ar fi trebuit sa fiu mult mai academic. Pederast ar fi sunat altfel. La fel ca ipochimena de etnie rroma suferind de diaforeza.”

Un om de afaceri care opereaza si in Romania conduce de cinciprezece ani Mercedes. Din trei in trei ani isi schimba masina, dar intotdeauna alege un autoturism cu steaua in trei colturi pe capota. E un baiat de doua-trei sute de milioane de euro in conturi, actiuni, imobile si aiurea.

Isi justifica incremenirea spunand ca niciodata n-a reusit sa depaseasca pragul mental reprezentat de pretul unui Merz. Iti voi spune doar ca face parte dintre aceia, alesi, al caror nume se termina autoritar, cu ”-berg”. Stie evreul ce stie! - ar urla prejudecata din noi.

Departe de Marea Moarta, aici, in batatura, ”-berg” suna adesea inspaimantator. Insa, ”-escu” traieste aceleasi frici psihice precum ”-berg”. Se fac deja doua decenii rotunde in care ne lasam democratic condusi de activisti, securisti si bravi utecisti. Prelungiri umane ale umbrei pe care Casa Poporului o face pamantului. ”Ce blestem o fi pe capul romanilor sa aleaga intre doi comunisti?!” - Basescu a rostit la alegerile din 2004 intrebarea-cheie de bolta a politicii de dupa ‘89.

Din cenusa lui Ceausescu l-am zamislit pe Iliescu. L-am intrupat pe Constantinescu doar pentru a-l rapune cu scopul procrearii lui Nastase. L-am inventat in laboratoare pe cyborg-ul Stolojan. Cannd parca ne plictisisem de toti, Providenta ni l-a pogorat pe Basescu. Intre timp, l-am umflat si l-am dezumflat de cateva ori pe Vadim. Iar cand s-a spart Vadim, din resturile lui l-am manufacturat pe Becali.

Asemeni blocajului mental al cetateanului ”-berg” din poporul ales, noi, cei din Poporul lui ”-escu”, ne-am impotmolit in democratie. Alegem mereu intre Cico, Lamaitza si Brifcor…ca si cum Coca Cola n-ar fi pe raft. Cocarjati de propria mentalitate bolnava, din doua rele, alegem raul cel mai mic. E principul care autorizeaza si alegerea de sambata: Basescu vs. 322. De ce am ajuns aici? Pentru ca noua nu ne place sa ne crestem liderii. Avortam fetusii, crestem copii de imprumut: Nicolae, Ion, Traian, Mircea, Adrian, Gigi, Viorel, Marian…Avem de unde alege!

Am incremenit si noi, asa cum ”-berg” nu poate depasi pragul mental al Mercedesului. Toate prenumele de mai sus sunt pragul mental al Alegerii noastre. Iar referendumul e dovada ultima ca ne-am lovit cu capul de pragul de sus.

Imi beau ”cafeaua de dupa” la Zvon si de o jumatate de ora recitesc comment-urile de la De ce-uri cu un singur raspuns. Raluca . Si-mi vine in minte un wikiexercitiu al lui Catalin Tolontan. Degeaba as incerca sa-l scriu singur, ar iesi doar un coltz de poza. Impreuna putem sa surprindem imaginea fidela. Pentru ca, vorba lui Balkan Express, we’re in this together.

Brief de creatie:

1. Wikiarticolul va purta titlul : ”Portretul corporatistului la tineretze”

2. La Comments puteti scrie fiecare cel mult doua-trei fraze. Vreau lucruri simple, imagini vii, amanunte pe care ochiul liber nu le vede. In nici un caz: teorii corporatiste, codul muncii, ”de vina e sistemul”

3. Articolul va fi, in forma finala, o marturisire ”la persoana intai”. Asa ca, pentru a-mi usura munca de sinteza, puteti sa postati direct in felul asta.

4. Finalul wikiarticolului este acesta:

”…Am adormit tinand in poala singurul suflet din casa: MacBook-ul de 2.0 Ghz. Mi-am luat MacBook ca sa nu-mi reprosez ca n-am deschis o carte de luni de zile. In fond, munca n-a omorat pe nimeni.”

Restul va apartine!

Deadline ( c-asa e corporate): Vineri, ora 12.00. Dupa care, la 13.00 il urc pe blog. Spor! Sunt curios ce-o sa ne iasa.

De ce seara, dupa zece, cand ma intorc acasa de la cina cu prietenii, in office building-urile de otel si sticla, vad siluete cocosate, aplecate peste tastatura?

De ce 80 la suta din prieteni, cand ii sun sa-i intreb de viata, imi raspund: ”Dimineata nu te-am putut asculta! Am stat la birou pana la unu, noaptea!”

De ce 70 la suta din prieteni, cand ii sun in timpul saptamanii sa-i chem la film, raspund invariabil: ”Nu pot, maine am deadline la un proiect! Vorbim in weekend!”?

De ce 50 la suta din prieteni, cand ii sun in weekend sa-i chem la cafea imi raspund: ”Trebuie sa trec un pic pe la birou. Vorbim dupa!”

De ce la 500 de euro, laptop, telefon si, eventual, masina din partea companiei, sunt maxim fericiti ca fac parte din clasa medie?

De ce, cand se elibereaza o pozitie din schema organizatiei, pentru 100 de euro in plus, accepta sa indeplineasca si sarcinile postului neocupat?

De ce singurul motiv pentru care presteaza ore suplimentare este visul orb ca, intr-o buna zi, C.E.O-ul va intra la ei in birou si le va propune o pozitie mai aproape de varful piramidei?

De ce, in 4 zile din 5, nu isi iau pauza de lunch, crezand ca asa o sa termine mai repede task-urile zilei, iar seara realizeaza ca, de fapt, tot la 22 au rupt usa firmei?

De ce sunt de parere ca sindicatul este o organizatie comunistoida, nedemna pentru un angajat de corporatie multinationala?

De ce cand cer o zi libera de la HR, dupa refuz li se aminteste de favorul de a munci intr-o astfel de companie :”Sunt zece ca tine care asteapta la usa!”

De ce au ajuns sa creada ca o saptamana de concediu de odihna pe an e un moft si nu un drept?

De ce, pe copiii fostelor colege de facultate si ai prietenelor din copilarie, i-au vazut doar in jpegurile trantite in attachment-urile mailurilor?

De ce ultimul cantec pe care au dansat se numeste ”Nokia Tune”?

De ce in vocabularul lor apar mai des ”consumer insights”, ”brand equity” si ”cost per point” decat ”mi-e dor”, ”visez”, ”te iubesc” ?

De ce isi vor aduce aminte abia maine ca ieri a fost ziua mamei?

De ce raspunsul la fiecare ‘”De ce?” dintr-o multime infinita este aceeasi stire seaca: ”Raluca Stroescu, managerul de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a decedat din cauza epuizarii dupa mai multe saptamani de munca fara pauza. Raluca avea 29 de ani.” ?

Maia, ursoaica, si-a mancat labele din fata. In 10 ani de detentie n-a incetat o zi sa caute libertatea, in care Natura a nascut-o. Si, la final, cand a rationat ca e imposibil sa roada gratiile de otel si sa se intoarca la Destin, a recurs la singura posibilitate de a-si reda Libertatea. Autodevorarea.

Cocolino a fost botezat asa de niste natangi al caror univers de cunostere incepe si se termina odata cu pauza de reclame de la TV. Sunt, probabil, aceiasi natangi care si-au inmatriculat copiii dupa numele personajelor de soap operas. Apropo…Ce mai fac Bobby, Pamela, Fernando si Cassandra?! S-or fi facut mari intre timp…S-au asezat la casele lor si, la randul lor, le-au scos certificate de nastere lui Beckham Petrechioaia sau Becali Atodiresei.

Foclorul anglo-saxon spune despre francezi ca doar ei puteau fi in stare sa contruiasca Turnul Eiffel. Ca sa-si nege in ochii Lumii dimensiunile lor napoleniene. Frustarea carciumarilor care-si tin ursii in dosul crashmei, pentru ca au auzit ei ca pestele pe televizor nu mai este en vogue, ridiculizeaza orice complex de inferioritate de la Freud incoace.

Patronii coshmeliilor, acesti Dumnezei autoproclamati ai speciei ursilor, sufera enorm si trebuie degraba tratati. Isi aroga dreptul de unica Providenta, schimba destinul animalelor, dau decrete si modifica legile Naturii, pocnesc din degetele lor umflate si singuri ei, ca Dumnezei, hotarasc cand ursul trebuie eliberat din viata si ridicat la Ceruri.

Suferinta lor e explicabila. Li se trage din vremurile cand mergeau cu bilete prin Sindicat pe litoralul Marii Negre. Si erau absolut vrajiti de rimele plajei: ”Colorata, maine-i gata! Nu va mai dati hutza-hutza/ Faceti poze cu maimutza”. Ranjeau in poza cu maimutza aruncata peste ceafa, explicandu-si originea, si visau ca intr-o zi sa aiba si ei acasa asa ceva. Jinduiau la maimutza lor, domesticita. Cand iepurii sau maimutzele li s-au parut prea putin pentru rangul lor, au tinut in captivitate caprioare si cerbi. Si, dintre ei, doar baronii si-au permis sa treaca la nivelul urmator: ursi tinuti in arest la domiciliu.

Cred ca pentru toti acestia ( ”acestia” e calitatea maxima pe care le-am gasit-o) a venit timpul sa ia labele de pe ursi. Altfel, nu se vor ridica niciodata peste statutul de labe triste.

Virez catre stanga, ma transform in purtator de bereta, ma ridic la rang de Ernesto Guevara si aprind scanteia Revolutiei. Fi-v-ar voua political corectness-ul sa va fie, astazi si maine! Scoateti buldozerele, frezele si grederele din garajele comandamentului de iarna, scuipa in palma, tu Dorel Al Estetului, si hai sa-i servim cu Intifada. De unde am putea sa incepem?

1. Fast-food-ul Everest de la Romana. Oare e doar o intamplare ca functioneaza la parterul cladirii in care se afla si OTV-ul?

2. Locanta de pe Magheru unde candva trona poza lui Adrian The Wonderchild si sloganul: ”Aici cant eu!” Sau asta s-o fi inchis intre timp…?

3. Terasa de pe malul Herastraului construita in jurul statuii lui Sadoveanu. Scriitorul e strajuit de doi lei fiorosi din ipsos, suflati in bronz. Iar banchetele pe care matroana le-a scos pe terasa sunt invelite in mushama ‘”CFR Style”. Mai tineti minte banchetele de la clasa a II-a? Daca vreti sa retraiti, terasa din Herastrau va asteapta. Daca aveti curajul sa treceti de paza celor doi lei.

4. Complexul Europa. Nu, stati linistiti, nu trebuie sa-i dam foc. Intr-o zi, chinezii isi vor incendia singuri standurile. Ori la o razbunare intre clanuri, ori pentru a incasa prima de asigurare.

5. Restaurantul ”La Gil”. Fake-ul lui Cocoshatu’. Un fel de Reobok dupa Reebok, sau Panasoanic dupa Panasonic.

Ei isi clatesc gatul cu Unirea, noi le raspundem cu un double malt scotch. Ei transpira in ”trelinguri de fash”, noi asternem valuri de catifea. Urmeaza urmatoarele 5…