M-am intors la mare. Pot sa-ti insir infinite motive pentru care a nu calca niciodata pe Riviera Marii Negre, dar am un singur motiv pentru care te chem sa o faci. Suntem sclavii cliseelor copilariei. Vara asta m-am intors acolo de unde am plecat.
M-am lafait la soare exact pe plaja unde, in urma cu 25 de ani, ai mei mi-au pus lopatica in mana si m-au lasat sa-mi fac un rost cu ea, rascolind nisipul ars de soare pana cand el se imbiba de apa sarata. M-am scaldat exact in locul unde taica-meu m-a aruncat prima oara in mare, infasurat in colacul ala din plastic ieftin, care imi lasa rani pe pielea arsa de soare. Fiti impacati, am calcat de nenumarate ori pe cioburile tainuite prin nisip, am cules intre degetele de la picioare zeci de chistocuri din flora riverana, am ascultat mult 3rei Sud Est, foarte mult Costi Ionita si m-au orbit lanturile de toaleta, de 24 k, aninate de gatul ‘’ambasadorilor’’ Romaniei in strainatate. Dar adancurile mele s-au simtit mai bine pe fasia asta de plaja decat la Amoudi Beach din Santorini sau labartat pe sezlong, intr-un resort de cinci stele din Rhodos. Pentru ca m-am intors la marea mea chiar in vara in care mi-am redat libertatea.
Ceea ce lecturati nu este un text motivational. Tocmai de aceea am ales sa il scriu la persoana intai singular. La aceeasi persoana la care voi face de acum inainte toate alegerile mele profesionale. De regula, cand in viata cuiva apar schimbari neasteptate, cum a fost cazul meu, vor fi multi care vor gandi in termeni de ‘’a muscat mana care l-a hranit’’, ‘’a ales gramezile de bani’’, ‘’e un neadaptat la sistemul profesionist’’ sau ‘’am investit enorm in imaginea lui si acum ne-a intors spatele’’. Toate acestea nu sunt decat argumente pentru nu regreta nici o clipa decizia de a-mi apartine din nou.
Eu nu sunt produsul de marketing al nimanui, expus la vanzare frumos ambalat si cu identitatea trasata de experti in branding personal. Ego-ul meu public este egal cu suma orelor mele de somn din ce in ce mai putine, a placerilor mele desfatatoare, a urii mele fata de obtuzitatea corporatista, a indiferentei mele absolute daca institutia pentru care lucrez este sau nu listata la bursa, a pasiunii de a crea , a credintei in oameni si a frustrarii ca resursele mele sunt limitate. Creatiile mele sunt sinonime cu libertatea proprie si antonime cu accesul pe baza de cartela magnetica si cu ideea de a fi redus la o coloana a unui tabel in Excel, prezentat board-ului actionarilor de doua ori pe an. Sunt sclavul unei Idei, nu al unui business plan. Sunt ostasul credincios care e in stare sa renunte la solda cand duci un razboi pentru faurirea unui Vis si sunt primul dezertor cand constructia Visului se transforma in cladirea unui Imperiu.
Vara asta, in fata marii, m-am simtit la fel de liber ca acum 25 de veri. Cred din nou in povesti cu printese mai mult decat in prezentarile in Powerpoint, privesc iar oameni si nu marketshares, am voie in sfarsit sa-mi construiesc Castelul. Iar castelul meu nu e durat din otel si sticla, nu are parcare subterana si nici sistem de monitorizare video. Accesul nu l-am gandit cu cartela, poti sa intri simplu, doar bati in poarta si esti primit. Am ales sa-mi construiesc Castelul stiind dinainte toate riscurile, poate fi daramat oricand de un val mai sanatos. Doar ca am auzit ca Natura iubeste mai mult castelele in care traiesc printese decat officebuilding-urile care ascund in ele chief executive officers.
Sunt ferm convins ca nu sunt ultimul romantic. Stiu sigur ca pe lumea asta sunt foarte multi oameni care ar vizita mai degraba castelul Neuschwanstein din Alpii Bavarezi, care l-a inspirat pe Walt Disney pentru Cenusareasa, decat Trump Towers. Si pun ramasag pe orice ca o lectura din Fratii Grimm te imbalsameaza mai mult pentru viata, inclusiv cea profesionala, decat sa-l citesti din scoarta in scoarta pe Philip Kotler. Faptul ca eu am facut deja cele doua alegeri e semn ca inca nu mi-am pierdut libertatea. Iar daca vrei ca articolul asta sa aiba o morala motivationala, poftim! Abia astept sa ma chemi la tine la Castel.
August 27, 2008
Bravo pentru text ! si pentru textele pe care le scrii.
Este linistitor sa stii ca mai sunt oameni care simt lumea si o traiesc simplu si intens.
P.S. Dar nu uita ca pentru unii Castelul este cel al lui K. Si acolo nu este asa de romantat. Poate ca e la fel de frumos dar sigur nu la fel de romantat.
August 27, 2008
ma bucur sa fiu eu primul care lasa un comentariu, sau ma rog asa imi apare mie…am condamnat si condamnam sclavia, e un lucru care ni se pare oribil, dar iata ca azi, in secolul XXI am redevenit sclavi, chiar daca stapanul nostru este un bancher, o institutie din otel si sticla cu o parcare subterana, sau o idee si un ideal prost inteles de inavutire. Muncim pana la epuizare, nedormind decat cateva ore pe noapte pentru ca “sefu`” sa fie multumit uitand aproape cu totul de noi sau de ceea ce ne-am dori. Suntem prinsi in castelul capcaunului, dar trebuie sa ne eliberam si sa batem la poarta castelului unde se afla zana cea buna, si culmea la poarta acestui castel nimeni nu iti cere sa semnezi la intrare si la iesire dupa 8 ore, sau sa ai cartela neaparat la tine, singura cale de acces este VOINTA. Nu ai vointa, nu poti face nimic. Cum spunea un prieten de al meu, trebuie sa pui piciorul in prag, sa arunci “costumul de patru ace” si sa iei atitudine…
ma bucur pentru tine si pentru deciziile tale pe care esti indreptatit sa le iei, fara sa iti pese de ce zic ceilalti…
succes in continuare
August 27, 2008
Tu ai spus castel, dar tot cetate este. Castelul meu e construit pe stanca dura in creierul muntilor unde nici pastorii nu ajung cu usurinta. Are geamuri vechi, nu termopane, pe care le deschid din cand in cand sa ascult sunetul ploii. Are si paznici buni care ii apara turnurile cand gastele isi uita de somn. Dar castelul meu are ore de vizita. Castelul tau are program? Si e verde rau…..
August 27, 2008
Într`adevăr motivant demers.
Fiecare isi cauta liberatatea cumva, constient sau nu. Eu cred ca mi-am gasit-o, cel putin temporar, prin poze. Sa vedem daca i-am dat de gust si voi cauta mai multa libertate, si mai ales cum o voi capata.
August 27, 2008
Un manifest pentru ultimii romantici…frumos inceputul cu marea…
De curiozitate..care era plaja de care vorbeai?Ce statiune?
August 27, 2008
imi vine sa-mi dau demisia chiar acum
August 27, 2008
@oanabetty: inteleg ca esti dintre “pinguini”?
Probabil ca vor mai muri multi ca fata de la firma de audit pana sa-si dea seama toti carieristii (in special foarte tineri) ca trebuie sa muncesti ca sa traiesti, nu sa traiesti ca sa muncesti.
August 27, 2008
Ma bucur sa te regasesc, uitasem in ultimele luni cat de frumos scrii si cat bine imi face sa ma regasesc in cuvintele tale.
Ma bucur ca ai gasit curajul, poate si bucuria de a face o schimbare si iti doresc sa ai cu tine norocul si intelepciunea pe noul tau drum
Ma bucur pentru ca ti-ai regasit linistea si puterea
Mult succes
August 27, 2008
[...] Pot sa-ti insir infinite motive pentru a nu calca niciodata pe Riviera Marii Negre, dar am un singur motiv pentru care te chem sa o faci. Suntem sclavii cliseelor copilariei. Vara asta m-am intors acolo de unde am plecat. M-am lafait la soare exact pe plaja unde, in urma cu 25 de ani, ai mei mi-au pus lopatica in mana si m-au lasat sa-mi fac un rost cu ea, rascolind nisipul ars de soare pana cand el se imbiba de apa sarata. M-am scaldat exact in locul unde taica-meu m-a aruncat prima oara in mare, infasurat in colacul ala din plastic ieftin, care imi lasa rani pe pielea arsa de soare … restul pe Viata si Acordeoane a lui Mihai Morar [...]
August 27, 2008
Tu ai idee ce faci uneori doar cu aceste cateva vorbe publicate? Oare esti constient ca uneori sadesti speranta? Nici nu trebuie.. Important e sa vorbesti, sa ai curajul sa spui ce-ti trece prin cap si suflet. Asta te defineste pe tine, fata de noi restul, si te face admirat si invidiat. Asta pentru tine. Pentru unii insa, care poate traverseaza iadul si nu mai cred in nimic, intalnirea intamplatoare a unei bucatele de suflet pusa in cuvinte le aduce un zambet pe buzele arse de siroaiele de lacrimi. Si sadeste un graunte de speranta. Nu-i putin lucru. Multumesc
August 27, 2008
Se pare ca nu mai stim sa gustam lucrurile simple in viata…si eu am castelul meu unde poti simti miros de iarba, de flori de tei ori salcam, unde timpul curge mult mai incet si pasnic, unde vuietul orasului nu te infierbanta.dar uneori acest castel este confiscat fara veste de probleme, neimpliniri, tristete, insa doar pentru scurt timp…
Ma simt bine sa citesc astfel de articole, imi dau seama ca totusi iubirea de lucruri simple vindeca firea.
August 27, 2008
Vreau sa te felicit si eu pentru maniera poetica in care scrii si tin sa spun ca semeni mult cu mine, la caracter si din ce-am, vazut si la tv , si zic eu(doar zic, scuze de daca simti altfel)ca esti tot asa in dubii daca se merita at-i arunca prounzimea in traire, romantismul, coltul de libertate, misterul si sa imbratisez succesul in afaceri si saturarea cu valori materiale. Din orice timp, in orice imprejurare ni-s-a spus ca schimbul acesta este tot timpul in favoarea primei mize, toti stim asta, dar va trebui sa si intelegem asta.
Succes in cariera ta!
August 27, 2008
In sfarsit, ai revenit
August 27, 2008
Baieti, umbla vorba ca ati plecat din 21 pentru ca aveati deja niste convingeri politice foarte puternice iar singurul loc unde va puteati desfasura in voie, in continuare, era doar alaturi de Gadea, Ciutacu, Badea si, mai ales, Valentin Stan.
Pacat de voi ca ati intrat in menajeria aia, parca toti care intra in Antene au creierul spalat.
Va fi cam greu sa va uitati in ochii copiilor vostri cand vor creste si sa le spuneti ca l-ati slujit pe securistul Felix.
August 27, 2008
Cam mult a durat pana sa-ti faci rost de toate cele necesare pentru castel si esti un norocos ca te-ai apucat sa-l construiesti tocmai acum cand piata imobiliara este cum este. O sa fii un rege cu doua printese. Sa domnesti fericit
August 27, 2008
@Iulian: faptul ca faurim un radio care nu va vorbi deloc despre politica este cel mai puternic argument pt banuielile tale. daca tot isi dorea o arma politica, de ce n-a pastrat oare news fm si a ales sa-l inlocuiasca peste noapte cu ”cel mai vesel radio din Romania”?
August 27, 2008
dar uiti ca business plan-urile tin de foame, si nu Ideea. Ea te poate doar hrani pentru a tine piept.
Dar in ziua de azi, trebuie sa platesti in moneda pietei orice dobanda. Insa valorile ti le poti traduce in sisteme morale. Pe care esti dator sa le pastrezi pentru a le lasa mostenire.
August 28, 2008
@Mihai Morar: Simplu: News FM nu facea audienta si nici nu ar fi ajuns niciodata la audienta pe care ar aduce-o un post de radio generalist. Nici Antena 3 sau 2 nu fac o mare audienta, insa pentru asta are Antena 1. La ore de maxima audienta e destul sa arunci cateva stiri “bine facute”.
In plus, inca n-am vazut pe nimeni in trustul asta care a nu fie devotat cauzei. Sincer.
Sunt convins ca o sa va aud si pe voi cu “glume” despre adversarii politici ai PC si PSD dar si cu ceva glumite nevinovate despre partenerii politici, dar subtirele, ca sa nu zica lumea ca le tineti partea.
Chiar daca nu ar fi in mintea voastra sa loviti in dusmanii lui Voiculescu, o s-o faceti fara sa vreti iar lumea va va acuza de partizanat politic. Eu chiar nu cred ca voi veti fi singurii ingerasi din ograda Antenelor.
Din pacate asta e pretul pe care trebuie sa-l platiti pentru ca ati ales sa va inrolati politic.
August 28, 2008
Mi-era dor de tine…te-am asteptat asa mult… era trist in Castel fara tine…
August 28, 2008
superb..inceputul m-a emotionat destul de mult..mi-a amintit de vremurile in care totul era asa de pur si inocent…nu stiu de ce dar ma regasesc mult in ceea ce ai scris…diferenta este ca eu mai am mult pana la cele 25 de veri…felicitari pentru tot..si iti doresc la cat mai multe veri fericite alaturi de familie, de sotia ta si de cele 2 fetite(sper ca nu gresec) care sunt sigura ca iti vor umple viata de fericire..
August 30, 2008
Bun venit acasa, si bafta in continuare la tot ceea ce ai sa faci.Iar lui Lola as dori sa-i spun caci are perfecta dreptate in ceea ce zice,a pus punctul pe “I”.Da asa este dar pacat caci unele pers. nu vad si acest aspect al vietii si ar mai fii f. multe de spus dar nu vreau sa daram Castelul sau poate visele din el.
August 30, 2008
multumesc!
September 4, 2008
Chemarea marii
Unde cerul si pamantul se vor intalni,
Acolo marea drum isi va croi.
Soarele,ca o cupola ce va aparea,
In oglida marii stralucirea-si va reflecta.
Eu aud marea,tu auzi nisipul.
Pasim impreuna spre calea infinitului.
Pasarile cerului deasupra noastra vor zbura,
In drumul vietii obstacolele vor disparea.
Valurile spumegande pe loc se vor linisti,
In clipa in care imi vei spune
,,cat ma vei iubi”-poate doar o zi.
Intr-un castel de nisip vom sta,
In toiul noptii,glasul marii vom asculta;
Ca un zid el ne va pazi,
De mangaierea rece a marii ne va feri.
In incheierea unei superbe zi,
Luna, ca un sfestnic ne va fi,
Doar ea va mai putea lumina ,
In tacerea noptii ce va cadea.
Mii de stele vom numara pe cer,
Tot atatea lucruri am sa-ti ofer.
Din perle,ti-asa face inele,
Din scoici,un colier sa-l porti.
Intr-o zana a marii te-as transforma,
Alaturi de tine in adancul marii,
,,sa pot visa”
Noaptea apare nicideunde negresit,
Tot cuprinsul dintr-o data l-a vrajit,
Toata suflarea de viata parca a adormit.
Totul brusc a inceput sa aiba un sfarsit.
FIN!!
September 4, 2008
sa-mi spui daca-ti place?