În fiecare zi, ne batem joc
De p?s?ri, de iubire ?i de mare,
?i nu b?g?m de seam? c?, în loc,
R?mîne un de?ert de disperare.

Ne am?ge?te lenea unui vis
Pe care-l anul?m cu-o ?ov?ire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne r?sucim pe-un a?ternut posac,
Însingura?i în doi, din la?itate,
Min?indu-ne cu guri care prefac
În zgur? s?rut?rile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joas? treapt? trist?:
Prea sceptici ?i prea singuri, prea-n pustiu,
Ca s? mai ?tim c? dragostea exist?.

În fiecare zi, ne batem joc
De p?s?ri, de iubire ?i de mare,
?i nu b?g?m de seam? c?, în loc,
R?mîne un de?ert de disperare.