Pentru ca s-a terminat era radiourilor care-si imprumutau numele din urmatoarele zone: buze, continente, ”varsta ascultatorilor nostri”, stari pozitive, Che Guevara. Iertati-ma, dar botezul unui radio nu-i un joc cu Tari, Orase, Munti, Ape…Banuiesc ca nici Yang si Filo nu jucau T.O.M.A.N.A.P cand si-au numit jucaria Yahoo! Nici Page si Brin nu s-au sfiit de conventii cand i-au zis masinariei lor Google.

ZU nu-i nici prescurtarea de la Zona Urbana, nu vine de la ‘’zurliu’’ si nu-i nici macar Zuzu la juma’ de litru. ZU e neterminat pentru ca nu vrem sa dam totul de-a gata, un brand la cheie, il lasam pe fiecare dintre ascultatori sa si-l construiasca singur, sa-l personalizeze dupa nevoile intime.

Tocmai pentru ca ZU nu-i previzibil, am putut sa mazgalim intrebarea ‘’Who is ZU?’’ pe pancarte plimbate prin oras, pe cearsafuri intinse pe balcoanele din marile intersectii…iar altii au preluat-o viral si au desenat-o pe zidurile triste ale orasului in forma de street art, sau cu frisca, pe trupurile incandescente ale iubitelor.

ZU nu e radio, desi il vei putea asculta din 29 septembrie pe 89 FM, in Bucuresti. ZU e vibratia strazii. Sprijina-te intr-o joi dimineata, pe la noua, de o coloana de la Romana. Il vei auzi. Diesel, injectie, claxon, sirena, scut de protectie lovind bordura, pornit de pe loc cu a doua, scartait de roti, frana violenta pe galben, sunetul de deschidere al Windows-ului, buzz-ul de pe mess, caraitul espressorului cand macina boabele, scrasnitul pietrei cand aprinde flacara brichetei, bazaitul scurt si ferm al copiatorului, ‘’Ce, ba, ti-a luat ma-ta bulevard!?’’, ‘’Honey, mi-am luat Hermes, ca Vuitton au toate!’’, ‘’Atentie, se-nchid usile!’’…

Let’s do the ZU! Viata e un ‘’perpetuum-zbarnaie’’.

Astazi trebuie sa compun articolul de 4-5 mii de semne pe care il livrez lunar pentru Unica. O sa scriu despre nanofericiri. Pentru asta imi trebuie o hiperstare. La sugestia mai veche a unui cititor al blogului, am inceput in felul urmator…

Ne vedem sambata seara, pe la 6, dupa ce se mai potoleste vipia, in Piata Revolutiei.

Dupa brainstormingul de la Cafepediaa, colaborarea mea cu ZiuaVerde.ro trece la nivelul urmator. Maine ii prezint pe Mahala Rai Banda, Timpuri noi, Al Jawala, Zdob si Zdub si Phoenix.

Nu-i musai decat sa iei cu tine la intamplarea populara un bec ars sau orice electrocasnica zadarnica. Voi urla si maine despre trebuinta reciclarii pana cand si ultimului om i se va aprinde becul…ecologic. Zi-le, Artane!

Nu este pe lume fustrare mai mare decat sa muncesti luni intregi fara sa poti sa spui la ce muncesti. Tocmai de aia anunt agenturile ca nu voi putea fi racolat niciodata pentru a le livra note informative. Toata munca mea e la vedere, precum rufele intinse pe sarma, la uscat. Mai putin truda din ultimele doua luni…

Am ridicat cu totii doua degetele cand a fost vorba sa numim proiectul ”cel mai vesel radio din Romania”. Toata echipa a dat aprobator din cap cand am zis ca trebuie sa comandam, la New York, cel mai dinamic pachet de jingles pentru CHR. Ne-am pus de acord cand am ales compozitorul pentru imnul radioului. Omul pune rimele pe note si in cateva zile ne va preda marfa. Vom porni peste o saptamana gherila de promovare a radioului: pe strada, sub strada, pe sticla, in aer si pe suporturi pe care nimeni nu le-a folosit pana acum. In cateva zile ne pregatim sa utilam ”camera motorelor” din sediul aflat in Piata Charles de Gaulle. Ieri am batut palma pentru un show pe care il va sustine cel mai tare entertainer al momentului in Romania.

Ne-am impotmolit, insa, la numele de botez al radioului. Eu visam de multi ani sa muncesc pentru un FM care sa poarte numele Energy. Buzdugan simtea ca radioul asta trebuie sa aduca un alt aer in eter, de aceea a propus Oxygen FM. Pe cat de repede am batut palma pentru celelalte elemente ale intregului, pe atat de mult am zabovit la alegerea numelui. Am pierdut nopti intregi incercand sa ne convingem unii pe altii de puterea celor doua titulaturi.

Am scris un roman de mailuri pentru sustinerea brandului Energy. Daniel mi-a trimis sute de sms-uri pentru a accepta Oxygen. Problema e ca amandoua sunt la fel de potrivite pentru a denumi spiritul care insufleteste acest produs vioi. Cineva trebuia sa faca pasul inapoi.

Energy si Oxygen au terminat cursa la fotografie. Care crezi ca e cel mai bun nume pentru cel mai vesel radio din Romania?

Aseara mi s-a facut dor de Florenta. De cele patru-cinci mese ale cafenelei Giacosa, aranjata de Roberto Cavalli in curtea interioara a palatului Strozzi.

In fiecare dimineata tradam micul dejun de la hotel ( apropo, de ce in toate hotelurile la breakfast poti bea doar cafea la filtru?!?) pe un doppio espresso sub arcadele muzeului.

Timp de o ora rasfoiam in tihna un brat de ziare. De la Financial Times ( dupa mine, cel mai bine facut ziar de pe planeta) pana la Gazzetta dello Sport. La finalul orei de lectura peretii exteriori ai cestii de cafea ramaneau amprentati cu tus.

Am lasat acolo, la Palazzo Strozzi, o promisiune, ca un semn de carte. Ma voi intoarce peste zece ani sa beau cel mai bun espresso din Florenta si sa-mi termin povestea. Voi mai putea oare ca ora mea de astampar sa o inchin celei mai voluptoase indeletniciri din viata, cititul matinal al ziarelor?

Intr-un articol excelent, ”Moartea ziarelor bune”, din Evenimentul Zilei de duminica - pe jumatate romantic, pe jumatate pragmatic - Andrei Craciun nu-mi da mari sperante. Concluzia jurnalistului e intunecata, precum o cugetare a lui Paler:

Viaţa e mereu în altă parte. Şi nu mai sunt reporteri să ajungă la ea.