…nu a facut-o un fotograf acreditat, nici un fan inveterat, ci Catalin Tolontan. In comentariul sau de azi, Catalin pozeaza cazanul ”Lia Manoliu”:
Au fost oameni de 60 de ani, contemporanii lui Mick Jagger, au fost pusti de 12-16 ani si a fost generatia “baby boomer” a Romaniei, cea care poate sari natural de la World Cup la Palme d’Or si glam rock prin Hagi, Mungiu si Iris.
Metafora prin care descrie generatia decreteilor m-a facut sa ma intorc pentru o clipita pe blog. Gata, plec!
V-am zis ca nu ma pot abtine? Revin meteoric.
Nu discutam gusturi literare. Insa, reclama lui Paulo Coehlo pentru H.P. mi se pare ca e una dintre putinele incercari de umanizare a computerului. Un gigant I.T. ingenungheaza si recunoaste: spiritul domina bitii si megahertzii. E drept, are si accente de mistificare. Altfel nu s-ar simti bine Coehlo.
Poate ati vazut-o inaintea mea. Eu azi am gasit-o pe blogul nascatorului de alchimisti, zahiri si veronici care se pregatesc sa moara. Si mi-a adus aminte de oda pe care Cornel Nistorescu, cu o scriitura impecabila, i-a inchinat-o Ericai - masina lui de scris- intr-un editorial din Evenimentul anilor 2000 si un pic.
Mai am exact sapte zile pana cand intru oficial in vacanta. Am o carca de task-uri de rezolvat pana la evadarea din cerc incat prefer sa trag in depou ”Viata si Acordeoane”.
Nu-mi place sa scriu la cota de avarie, sa comit acte de mentenantza rutinanta. Am presarat in blogul asta sudoare, nervi, nopti, ore furate odihnei, un borcan cu neuroni, o galeata de mucuri de tigara, energie intima si, din pacate, multa energie electrica. E infim ce-am presarat fata de ce-am cules. Oameni, sclipiri, voluntariat, implicare dezinteresata, minti infinit mai inteligente decat bietele mele emisfere.
Imi propun sa revin pe blog, constant si efervescent, pe 27 august. Asta nu inseamna ca nu voi posta pana atunci in forma de tablete de 2-3 randuri. Parca vad ca degetele mele de nepianist nu se vor putea abtine sa nu loveasca, de dor, clapele patrate ale tastaturii.
Bratul de carti de marketing pe care l-am citit m-a invatat ca asa trebuie sa te comporti la plecare. Sa lasi in urma ta o promisiune. O sa ma dedic atat de mult acestui spatiu pana cand dintr-un blog va deveni un club. Think Tank-ul nostru.
Multam fain pentru toate bune! Iertare pentru toate strambe! Ma intorc la mine. Ca sa ma daruiesc ei.
Azi. Pe Podul Baneasa. Doi tipi 20+ flecareau, tranchilizati de gradele 30+:
”Eu nu stiu ce are asta! Cum prinde cate una, cum o perforeaza! Io cred ca-i nimfoman, de ala…”
Voi fi simtit ca n-am trait degeaba azi, daca pana diseara imi mai ies in cale un pederast homofob, un androgin sexist si o feminista misogina.
Literatura cu aspect de aprozar. Pe vremuri, vanzatoarele in capot de la Gostat spanzurau de tejghea un carton pe care caligrafiau cu carioca: ”Clientul nostru, stapanul nostru”. Nu vad vreo diferenta intre actul de comert cu amanuntul si rugaciunea fanilor seriei Harry Potter catre autoarea J.K. Rowling de a continua aventurile acestui Tata Omidu al beletristicii universale. Daca-i ordin, cu placere…
Femeia care a castigat un miliard de dolari dintr-un singur proiect al vietii il va invia pe puberul vrajitoras doar de dragul milioanelor de sectanti ai Religiei Harry Potter, convertibili pentru ea doar in milioane de dolari. Inspirata din susele de pe litoralul romanesc cu Tociu si Palade, va trita pe coperta celui de-al optulea volum - care are mari sanse sa se cheme ”Harry Potter si Printul Tras de Par”: ”La cererea Marelui Public!!!”
Daca vreun cititor i-ar cere lui Vargas Llosa sa scrie un sequel la ”Povestasul”, roman cu subiect la fel de magic precum Harry Potter, cred ca peruvianul i-ar invineti numaidecat ochiul drept, cum a facut-o candva,mai indarat, cu fostul tovaras sau de gandirism socialist, Garcia Marquez.
J.K. Rowling, in schimb, nu e departe de revolutionarea literaturii de la origini si pana in prezent. Aproape ca a inventat ”citizen-novel”, scriitura 2.0. Harry Potter tinde sa devina o forma de roman cetatenesc. Ramane doar ca proaspat lansatul volum, ”Harry Potter si Ingerii Morti”, sa se vanda in librarii cu un chestionar pentru fani. Cum ati vrea sa continue nazdravaniile vrajitorului. Raspundeti la urmatoarele 100 de intrebari:Unde ati vrea sa se desfasoare actiunea din urmatorul volum?, Ce vraji mai vreti sa faca idolul vostru, Harry?, Care vreti sa fie personajul negativ?, Ce titlu ati vrea sa poarte cartea?… Puneti raspunsurile intr-un plic inchis si trimiteti-l pe adresa lui J.K. Rowling, plata ramburs.
Harry Potter s-a intalnit pana acum cu Prizonierul din Azkaban, l-a dovedit pe Cap-De-Mort, s-a aventurat si cu Printul Semipur…Draga J.K. Rowling, daca te rugam frumos, ai putea ca in volumul opt sa-l faci pe Harry Potter sa se bata cu Razboinicul Luminii?!?
Omul asta nu merita sa-i stergeti Bordeiul de pe fata Pamantului. O sa-i ingropati iubirile incerte de la 16 ani, somoteii de trei kile pacaliti cu lingurita, urletul podului de tabla, bronsita vecina cu moartea.
Vlad Petreanu scrie pe blogul sau, amardezi, o poveste emotionanta pana la furnicaturi pe sira spinarii si goluri in stomac.
Cititi-i copilaria pierduta intr-o era care aproape ca n-a existat. Timp in care Parcul Bordei nu se calcula la 2500 de euro/mp, ci in kilogramele de peste prins din lac si orele de chiul de la scoala.
Descrieri fruste, imagini vii. Am mai trait asemenea senzatii acum cativa ani buni cand Octavian Paler il plimba pe Emil Hurezeanu prin cimitirul din Lisa natala, iar pe mormantul parintilor sai crescusera salbatic buruienile. Si au mai trait-o cei care au vazut cu ochii lor lama buldozerului muscand hulpav din casa bunicilor.
Dupa ce am gasit concertul nedatat pe pepsimore.com , dupa ce i-am plimbat prin Ardeal, i-am intors ca la Ploiesti si-am ajuns in Bucuresti.
Fergie & her niggaz isi fac treaba la Arenele Romane. Data ramane aceeasi: cand se numarau odata boboci, pe 15 septembrie.
Nice price pentru bilete: 1 milion pentru toata lumea. Inca NU se pot cumpara de pe www.bilete.ro. Rezolva baietii in cateva zile si va fi toata lumea fericita.
Frumos! Hip-hop si energy rock! Intr-un cuvant: rockalicious!
10 zile pana la concediu. A.M.R. ca sa ma scald in reverii. Nimic nu mi-a miscat anul asta fluturii dinlauntru mai trist-vioi decat Alexandrina.
Canta dupa cum picteaza. Fata asta nu pune notele in portativ. Deschide gura si arunca pe panza culori. Cantecele ei nu au acelasi monoton flow cap-coada. Isi dozeaza piesele dupa cum face cu tonurile in pictura: dupa un albastru depresiv, azvarle din varful pensulei un rosu pasional, dupa un verde linistitor, arunca pete de negru malefic.
Cantece de pus papadii la tample, alergat desculti prin fan, murdarit buze cu zeama de cirese amare, trantit prin vai, imbratisat pe culmi, dormit sub umbre.
Alexandrina Hristov mai canta aici. Si picteaza aici. Foto: Fundatia Phoenix.
Un eveniment care a trecut pe langa noi precum pet-urile care plutesc pe canalele Deltei. Ziarele aparute azi nu se omoara sa faca follow-up la cele doua zile ale ”Concertului pentru o lume mai curata” de la Romexpo.
Alex Mihaileanu scrie in Business Standard despre suferinta unui proiect nascut malformat:
Asteptarea era de 4.000 de spectatori. Sambata: 200 de persoane au tiunt isonul trupelor de pe scena de la Romexpo.
Aseara a cantat zeppelinul Plant. Daca a fost cineva, turnati aici. Cati ati fost?
UPDATE: Raluca Moisa de la EvZ estimeaza ca la Plant s-au strans 3.000 de oameni.
Cum ar trebui sa arate casele noastre de la munte daca, intr-adevar, codrul ar fi fost frate cu romanul…
Sau, daca profele noastre de romana, ar fi vazut aceasta constructie camuflata ma gandesc ca nu ne-ar mai fi mintit ca atitudinea ciobanului din Miorita e adevarata comuniune a omului cu natura…
Sursa: the cool hunter
