”Taina” a aparut in octombrie 2006. In cateva saptamani, bittmanii vandusera 10.000 de discuri. Rotonul le da repede ”discul de aur”. Mai trece o vreme, da frunza in copaci, ingalbeneste coperta pe rafturile Divertei si in luna mai se trambiteaza izbanda: 20.000 de unitati vandute. Deci, disc de platina. Serbat cu fast, fursec, presa si blitz-uri, ”ce faci, pisi?”, ”bine, fato!”. Dan Bittman zambeste rusinat in poza. Realizeaza ca 20.000 e cifra falimentului unei industrii care n-a fost niciodata Industrie.
In 2003, Holograf vindea din ”Pur si simplu” 230.000 de unitati. Oricat de slabe ar fi compozitiile de pe ”Taina” e imposibil ca prabusirea sa poarte doar vina celor cinci baieti, vinovati in mare parte de aglomeratia din maternitatile anilor ‘90, ‘90 si ceva. Hai, si 2000! Epileptica, industria muzicala da vina pe piraterie, DC++, baietii cu burta din fata de la Unirea, Nero Burning ROM. Au de la cine sa se inspire: presa scrisa care-si justifica picajul prin ”imoralitatea si impostura blogurilor”.
Artistii n-au fost niciodata multumiti de casele de discuri. ”Patronii caselor incurajeaza pirateria!”, ”Nu declara toate vanzarile ca sa nu ne plateasca drepturile de autor” - erau injuraturile-refren ale castei compozitorilor si interpretilor. Dar oricat ar fi fost de mahnitzi pe producatori, nicicand artisitii nu s-au gandit ca industria care n-a fost niciodata Industrie va ajunge la statutul de butica. Un non-stop de cartier care vinde tigari (nici alea mai scumpe de 50 de mii pachetul) si gama Frutti Fresh (nici gand Coca Cola sau Pepsi!) si tine deschis tot timpul pentru ca noaptea se vand bine prezervativele (nu Durex, nu Love Plus, ci alea rusesti nebranduite, cu miros de cauciuc de tractor).
Candva discul de platina se dadea la 100.000 de bucati vandute. Astazi ajunge sa convingi 20.000 de cumparatori si esti gata platinat. Maine, poimaine, discul de platina nici nu va mai depinde de vanzari. Se va acorda atunci cand o piesa va fi downloadata de minim 1000 de ori de pe hub-urile DC++ sau de pe www.detreiorimanele.tk.
Iar Dan Bittman va fi nevoit sa zambeasca din ce in ce mai rusinat in poza oficiala. Aia pe care P.R.-ul o trimite la presa. La presa aia care va fi murit deja de grija piticilor lui zoso.
Wikiexperimentul a inceput de la un nevinovat post. O replica pe care o auzi pe strada si dintr-o data te trezeste din amortzeala. Vine din alte vremuri, la fel ca batraneii care se tarasc inca prin R.A.T.B.-uri imbracati la 8 dimineata in costum, cravata si camasa apretata.
Regulie wikiexperimentului 02:
- Sa ne amintim replici pe cale de disparitie. Replici care pana acum cativa ani intrau in heavy rotation. La fel ca ”Laser, frate!” in zilele noastre.
- Insist. Replici. Nu cuvinte! Nu simboluri! Nu icon-uri!
- Amintirile se posteaza in subsol, dand click aici.
- Maine dimineata le iau la puricat, le pun, cu liniutza, unele sub altele si…gata wikiexperimentul!
- Maine te intorci pe morar.hotnews.ro si suspini melancolic.
- Multam!
…sa brevetezi cuvinte. Trebuie ca te simti un soi de Divinitate care controleaza destine de La Rousse, Oxford si DEX. In ultimul Newsweek am gasit GLAMPING.
Doua silabe ridicate la grad de trend care comprima conceptul de ”glamorous camping”. Sa zicem ca esti vamaiot. Stai la cort, dar lasi sacul de dormitr acasa. La destinatia de vacanta te asteapta un cort mobilat cu piese de la Poltrona Frau, sa zicem. Marks & Spencer a scos chiar o colectie de corturi si accesorii pentru glamping.
Ca tot vorbeam de restituiri, mai tineti minte rucscurile Turist, cu cadru metalic, si corturile tip ”foaie de ceapa” confectionate la Camping Urziceni? Romanii poate n-o sa faca prea curand glamping. Dar le dau o idee de relansare. Ce-ar fi sa fabrice corturi pentru vamaiotzi. Pe scurt, VAMPING.
Bruce Lee il bate pe Van Damme? Militia bate Armata? Remember? Consumerismul a nascut o noua intrebare: Pepsi bate Coca Cola?
Vedem anul asta.
Coke Live sta sa vina cu Pussycat, Incubus si Macy Gray. Pepsi - globalii, nu ai nostri - anunta turneul Black Eyed Peas. Romania e pe harta, dar la fel ca toate celelalte destinatii, e notata cu TBA ( To Be Announced).
Initial ma gandeam ca e o strategie a managementului Pepsi @ro de a tine la secret concertul din Romania pana se termina vertijul cu Coke Live. Vad, insa, ca e o tacere globala. ‘”Stati pe stand by!”, vorba pleonasticilor nostri consateni.
Dovada ca Romania e trecuta in calculele turneului e aici. Click pe ea!
Inca un apropo si ma duc. Plimbati-va un pic pe www.pepsimore.com. Morar zice ca-i cool… Chiar mai cool decat ditai bautura.
via Florin
Ieri, in timp ce imi purtam pasii lenesi spre casa, cu privirea infipta in pamant, ma cutremura o intrebare.
”Nu va suparati, cat aveti ceasul?”
Voce de proletar. Retina i-a facut urgent perchezitia corporala: n-avea ceas, n-avea mobil. Intrebarea asta, ”nu va suparati, cat aveti ceasul?”, a avut in clipa aia exact parfumul Acelui Timp pe care l-am pierdut definitiv, exact gustul inghetatei Polar si intocmai - dar intocmai - piscatura pe limba a Brifcorului si mangaierea Lamaitzei.
P.S. Daca va mai amintiti replici raposate, restaurati-le la subsol.
Presa de azi e parca mai inspirata decat oricand. Dupa ce articolul din ZF te pune pe ganduri, o licenta din 7 Plus te pune bine de tot pe ras.
Gigi Becali cumpara o aeronava de 16 milioane euro pentru Steaua. Cum se va numi compania aviatica a lui becali? HAHAL AIR.
Propunerea mea e ceva mai concisa. O AIR.
UPDATE: Din cavernele postarii, kla se ridica glorios cu o idee pt un alt pasionat de zboruri de biznis si plezir, Silviu Prigoana. GUN O AIR. Reverentze, maestre!
Azi, in ZF, apare un articol pentru care merita sa cumperi ziarele pe hartie in fiecare zi a anului, doar pentru a citi macar intr-o singura zi o astfel de sinteza. Materialul e argumentul suprem ca print-ul nu va muri. ”Generatia ‘68 a regizorului Cristi Mungiu restarteaza Romania”
In lista intocmita de Ziarul Financiar apar 21 de top-manageri romani, toti nascuti in imediata apropiere a intrarii in vigoare a Decretului 770/1 noiembrie 1966, cel care a interzis avorturile. Ce efect are acel baby-boom asupra societatii romanesti, cititi in ZF. Interesant e ca filmul premiat al lui Mungiu trateaza tot subiectul avortului in epoca de aur.
Departe de a fi completa, lista cotidianului financiar este un punct de plecare. E trist, insa, ca din generatia lui Mungiu nu s-a ridicat nicio figura politica importanta. Si, totusi, decretzeii conduc Romania. Inca o dovada ca adevaratele guverne ale tarii nu se gasesc in cladirile mastodont cu nume de ”Palat”, ci in cele care poarta modest prefixul ”Office-”.
Desi e prima zi dupa concediu, m-am luat cu joaca. Prima pe ziua de azi, am lansat-o aici, in ajun de George Michael. A doua, e de la Iulian Comanescu. M-a pus sa ma gandesc cum o sa schimbe cinematografia romaneasca Palme d’Or-ul lui Cristi Mungiu?
Viziunea lui Morar:
- Anul asta, la admitere la Regie, vor fi cei mai multi concurenti pe un singur loc. Visatorii intru regie de film au dintr-o data un icon: Cristi Mungiu. Neprafuit, nepus in formol, fara poza in manuale de evolutie a speciilor. Viu, palpabil, emotionat pana la rosu in obraji de sarutul lui Jane Fonda, indeajuns de grasutz incat sa nu para glamour si, deci, inabordabil.
- C.N.C.-ul va avea de azi inainte un rol pur onorific. Un organism care ar trebui sa finanteze de acum inainte exclusiv filmele marca Nicolaescu, Carmazan, Papaiani. Propun si schimbarea numelui institutiei in ”Azilul de batrani” si mutarea sediului in incinta Institutului de Geriatrie Ana Aslan. Lui Sergiu sa i se dea de facut cam doua filme pe an, care asemeni CD-urilor de colectie ale Jurnalului National, sa fie distribuite exclusiv prin Posta Romana sub forma unui DVD/VHS atasat talonului de pensie.
- Cinematografia romaneasca ar trebui sa se conduca dupa regulile oricarui business. Aseara, cand toate jurnalele TV orbitau in jurul Palm d’Or-ului castigat de ”4luni, 3 saptamani si 2 zile”, cred ca multi dintre mogulii care acum cateva luni au refuzat oferta lui Mungiu isi faceau incizie de tip ”unghia-n gat”. Orice mentionare, pe afis sau aiurea, le-ar fi putut aduce un return on investment destul de bun in planul imaginii. Nu-i bai. Timpul nu e trecut.
- Mungiu va schimba optica regizorilor tineri. L-am vazut saptamana trecuta la ”Profesionistii” Eugeniei Voda spunand ca el face filme pentru ”publicul larg”. Si l-am mai surprins de cateva ori spunand ca isi doreste cat mai multi spectatori in sala. Regizorii vor fi obligati sa urce din underground in upperground. Epoca lungmetrajelor realizate pentru critici fini, camarazi de cluburi obscure si fosti profesori din facultate a apus. Asa cum nu exista cultura fara litaratura de consum, asa nu putem avea cinematografie fara succese de casa.
- Baietii o sa se apuce sa scrie, sa scrie, sa scrie orice, numai sa scrie. Iar din gloata de baieti se vor naste cativa scenaristi de prima mana, cum zice si Iulian. Acum e o criza, si in radio, si in TV, si in cinema. Vorbeam zilele trecute cu un coleg de FM, important jucator in prime time la TV, si imi spunea ca nu gaseste oameni care sa scrie bine. Eu caut de un an de zile un om care sa astearna in Word umor pt radio si nu gasesc. Tot la ”Profesionistii”, Cristi Mungiu spunea ca tine intotdeauna la el un carnetel in care isi noteaza vorbe din folclor. Urmariti doar o secventa din filmele sale si o sa va mire firescul limbajului.
- N-o sa vina mai multi romani in cinematografe. Criza e ireversibila. Dar avem sanse mari sa schimbam raportul pelicule straine/ filme romanesti. ”Shrek al Treilea” a incasat in prima saptamana in Romania 250.000 de dolari, avand peste 21.000 de spectatori. Bugetul pentru ”4 luni, 3 saptamani si 2 zile” a fost 600.000 de euro. Cine se incumeta sa faca previziuni pentru prima saptamana, in cazul filmului lui Cristi Mungiu?
- Cea mai importnata schimbare dupa Palme d’Or. Ziaristii n-o sa-l mai confunde pe Cristi Puiu cu Cristi Mungiu. Sau…ba? Vezi cotidianul Can-Can de azi: un material despre victoria lui Mungiu de la Cannes este ilustrat cu fotografia lui Puiu.
- Sergiu Nicolaescu isi va scrie memoriile: ”Mai am un singur Palme d’Or…” Continuarea o stiti de la Eminescu.
Dau mai departe. Tot in casa, la HotNews. Lui Emil Stoica. Cum poate face bani Cristi Mungiu din ”4 luni, 3 saptamani si 2 zile”? Emil e dator sa nu rupa lantul. 
UPDATE: Emil n-a rupt lantul…de iubire. Analiza lui aici!
Sa ne jucam frumos! Pe nenea il cheama Georgios (Yorgos) Kyriacos Panayiotou. Obisnuieste sa cante cu numele de George Michael. Iar peste trei zile o sa tina o serbare in Bucuresti, cu titlul ”25Live”
Rastignit pe fotoliul din balcon, ma intrebam care o sa fie oare piesa pe care o va canta G.M. in deschiderea concertului?
Aveti voie sa va dati cu parerea pana pe 31 mai, cu o ora inainte de inceperea cantarii. Rog sa nu se recurga la tehnici meschine de copiat. Pentru cei care ati vazut ”25Live” pe alte arene, implor abtinere!
Pe langa placere ludica, pun in joc si un trofeu. Din raspunsurile corecte, liberul meu arbitru va alege un singur autor care va avea prealumeasca onoare de a scrie o postare independenta pe Viata si Acordeoane. Si titlul de ”guest star” pe morar.hotnews.ro.
Foto: www.gigs.ro
UPDATE: Ieri, pe Lia Manoliu, George Michael a inceput cu ”Flawless”. And the winner is…the one and only Car-co-ta-su! Si-a castigat dreptul de a scrie o postare pe Viata si Acordeoane. As guest star!
L-am auzit aseara, la Realitatea TV. Batranul Sergiu vorbea ca un patriarh ros de invidie despre Palm D’Or-ul lui Cristi Mungiu. In clipa urmatoare am taiat un pariu cu un prieten.
”Pui pariu ca Sergiu Nicolaescu va castiga concursul C.N.C cu un scenariu despre succesul lui Cristian Mungiu la Cannes? Regizor va fi Sergiu Nicolaescu, iar in rolul lui Cristi Mungiu va juca insusi Sergiu Nicolaescu!”
C-asa-i la noi, la romani. Nu conteaza cine castiga. Important e cine confisca succesul.
